In secolul al V-lea i.Hr. apar sofistii. Doi dintre cei mai faimosi au fost Gorgias si Protagoras. Sofistii erau sceptici cu privire la posibilitatea de a demonstra adevaruri absolute si mai curand credeau ca existau motive pentru a sustine atat o teza, cat si contrariul ei. O aceeasi teza putea sa se dovedeasca adevarata sau falsa in functie de contextul in care se sustinea. Din acest motiv, ei erau deosebit de interesati de chestiuni de retorica. Sofistii mai sustineau si un fel de relativism moral, conform caruia nu exista un bine sau un rau absolut, intrucat ceea ce este bine pentru unii se poate dovedi rau pentru altii, lucru valabil si pentru justitie: ceea ce este drept la Atena poate fi nedrept la Sparta si viceversa.
O conceptie relativista asupra justitiei si de aceea asemanatoare cu cea a sofistilor (chiar daca nu identica) o putem gasi intr-o veche povestire araba, preluata apoi si de alte culturi, care spune asa:
Doi prieteni care erau intr-un litigiu s-au dus la cadiu ca sa le faca dreptate. Unul dintre ei a expus cazul in felul urmator:
– Prietenul meu m-a tradat. A intrat la mine in casa cand eu eram plecat, mi-a furat magarul si banii, apoi mi-a violat nevasta. Cer sa fie pedepsit dupa dreptate.
Cadiul a spus:
– Ai dreptate.
Atunci celalalt s-a aparat, aducand urmatoarele argumente:
– Nimic din toate acestea nu este adevarat: eu nu am furat acel magar, ci mi l-am luat inapoi, pentru ca eu i l-am imprumutat mai intai, iar el nu mai voia sa mi-l inapoieze. De asemenea, imi datora acei bani. In privinta nevestei lui, este adevarat ca am facut dragoste impreuna, dar a fost ea cea care s-a aruncat asupra mea, pentru ca nu are parte de dragostea sotului ei, care o neglijeaza. Cand el a venit acasa, ne-a surprins facand dragoste si s-a napustit asupra mea sa ma loveasca. Mie trebuie sa-mi faci dreptate, nu lui.
– Ai dreptate, a incuviintat cadiul.
– Domnule, nu se poate ca amandoi sa aiba dreptate, a intervenit ajutorul cadiului.
Iar cadiul i-a raspuns:
– Asa e. Si tu ai dreptate.
In secolul al V-lea i.Hr. apar sofistii. Doi dintre cei mai faimosi au fost Gorgias si Protagoras. Sofistii erau sceptici cu privire la posibilitatea de a demonstra adevaruri absolute si mai curand credeau ca existau motive pentru a sustine atat o teza, cat si contrariul ei. O aceeasi teza putea sa se dovedeasca adevarata sau falsa in functie de contextul in care se sustinea. Din acest motiv, ei erau deosebit de interesati de chestiuni de retorica. Sofistii mai sustineau si un fel de relativism moral, conform caruia nu exista un bine sau un rau absolut, intrucat ceea ce este bine pentru unii se poate dovedi rau pentru altii, lucru valabil si pentru justitie: ceea ce este drept la Atena poate fi nedrept la Sparta si viceversa.
e din Biblie si era vorba de un magar
Unde este scrisa in biblie Stefane?????
nu e din biblie.E din biblia ortodoxa.si nu e corect