Dupa moarte, sufletul intra intr-o stare de inconstienta sau este constient? Sa aflam adevarul din Biblie!

0
81

Conform crestinismului, viata de dincolo de mormant a omului este compusa din doua perioade:
1) viata de dincolo de mormant pana la invierea mortilor si a judecatii de apoi, viata sufletelor,
2) viata de dincolo de mormant dupa aceasta Judecata, viata vesnica a omului. In a doua perioada a vietii de dincolo, toti au aceeasi varsta, dupa invatatura din cuvantul Domnului, varsta de 30 de ani.

Insusi Iisus Hristos, in invatatura Lui despre viata de dincolo de mormant a sufletelor le-a spus saducheilor: „Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morti, ci al celor vii, pentru ca pentru El toti sunt vii” (Luca 20:38). Aceasta marturie este continuarea personala a vietii sufletelor de dincolo de mormant in general. Toti oamenii care exista pe pamant, precum si dincolo de mormant, atat cei drepti, cat si cei nedrepti sunt vii, traiesc o viata nesfarsita. Iisus Hristos ne invata ca Dumnezeu „nu este al mortilor, ci al celor vii”, si ca in lumea de dincolo de mormant, oamenii nu se mai casatoresc, asa cum au fost pe pamant, ci traiesc ca ingerii Domnului. Iisus a spus direct ca dincolo de mormant sufletele traiesc ca ingerii (Luca 20:34-36); prin urmare, starea sufletului de dincolo de mormant este constienta si daca sufletele traiesc ca ingerii, atunci starea lor este creativa, si nu inconstienta sau molesita, dupa cum cred unii.

Invatatura despre starea de somnolenta, inconstienta si inactivitate a sufletului in prima perioada a vietii de dincolo de mormant, a aparut inca in secolul al III-lea in comunitatea crestina, ca urmare a intelegerii gresite a unor expresii. Asa ca invatatii arabi, sustineau prin invatatura lor ca sufletul omului intra intr-o stare de somn, inconstienta si inactivitate, dupa despartirea lui de trup, in prima perioada a vietii de dincolo de mormant. Aceasta invatatura a fost preluata de Luther, care sustinea ca sufletele dincolo de mormant sunt intr-o stare de inconstienta si somnolenta.

Dar, Vechiul si Noul Testament ne propun dogma vietii sufletului de dincolo de mormant si impreuna cu aceasta ne face cunoscut ca starea sufletului dincolo de mormant este deosebita, de sine statatoare, constienta si activa. In Vechiul Testament, de exemplu, tot capitolul 5 al cartii intelepciunea lui Solomon descrie starea constienta a existentei sufletului in iad. Mai departe, prorocul Isaia descrie un tablou cu intrarea in iad a imparatului babilonian si intalnirile lui de acolo. Tabloul este plin de poezie, dar impreuna cu aceasta exprima si constiinta deplina a celor ce se afla pe pamant si a vietii particulare a sufletelor de dincolo de mormant, despartite de trupurile lor si viata de dincolo constienta si creativa. „Seolul (iadul) se misca in adancurile sale, ca sa iasa intru intampinarea ta. Pentru tine el desteapta umbrele, pe toti stapanitorii pamantului; el ridica de pe jilturile lor pe toti imparatii pamantului. Toti iau cuvantul si iti zic: “Si tu esti slab ca noi si te asemeni noua”. „Cei ce te vad isi intorc privirea inspre tine si se uita cu luare aminte zicand: „Oare acesta este omul de care tremura pamantul si imparatiile se cutremurau?” (Isaia 14. 9, 10, 16).

Constiinta despre nemurire a vietii particulare de dincolo de mormant a sufletului dupa despartirea lui de trup, a unei vieti de dincolo active si constiente, nu indiferente si somnoroase, aceasta constiinta ce apartine sufletului omenesc, formeaza constiinta generala a omenirii din toate timpurile si din toate locurile, in orice stadiu de dezvoltare s-ar afla oamenii. Fiecare om, bun sau rau, dincolo de mormant isi continua existenta lui personala vesnic.