Intr-un grup de crestini se vorbea despre bogati si despre saraci, cu privire la invatatura Domnului Iisus Hristos. Unul dintre ei zicea: – Fericiti cei saraci, caci ei vor intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Altul zicea: – Vai de cei bogati, caci ei nu vor intra in Imparatia lui Dumnezeu.
Auzind acestea, un crestin mai bine pregatit in invatatura Mantuitorului, lua cuvantul si zise: – Nu-i tocmai asa, dragii mei. Saracii vor intra in imparatia lui Dumnezeu, nu pentru ca sunt saraci si nici toti bogatii nu vor intra in aceasta imparatie, numai pentru ca sunt bogati. N-a invatat astfel Domnul Hristos, niciodata, ci El ne-a aratat ca numai duhul in care cineva isi poarta saracia sau bogatia pretuieste inaintea lui Dumnezeu si poate hotari de intrarea cuiva in imparatia Cerului.
Si, ca sa risipeasca orice indoiala din cugetul ascultatorilor, el continua: – Daca bogatul are duh de saracie intru cele pe care el le stapaneste, simtindu-se numai un administrator al lor, folosindu-se spre binele tuturor si daca saracul are duh de imbogatire in cele placute lui Dumnezeu, cautand a creste necontenit in el, atunci amandoi vor intra in imparatia lui Dumnezeu, bogatul fie el cat de bogat si saracul fie el cat de sarac. Deci nu saracia sau bogatia te va duce in Rai sau in Iad, ci felul in care traiesti saracia sau bogatia. Asadar, iubitii mei, pentru a dobandi imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa fim saraci in fapte rele (sa nu facem cele rele) si bogati in fapte bune (sa facem cele bune).
Acestea sunt spusele alambicate ale unuia cu bani și bun la vorbă care vrea să-i convingă pe sărăntoci că nici în fața divinității nu sunt cu nimic mai presus decât bogații. Cât privește numai calitatea lui de administrator a averilor, situația pune în umbră și ridicolul. Aceste personaje există doar în povești și filme de desene animate. Totuși o întrebare persistă, cum și-au dobândit bogăția, iar dacă prin absurd au dobândit-o cinstit, au făcut ceva să-i oblojească pe cei cu ghinion. Dacă nu, atunci respectivul să-și rumege vorbele și gândurile mai profund ca să poată elabora o teorie plauzibilă, fiindcă asta este de toată jena, penibilă.
Intr-un grup de crestini se vorbea despre bogati si despre saraci, cu privire la invatatura Domnului Iisus Hristos. Unul dintre ei zicea:
Frumos spus.
Acestea sunt spusele alambicate ale unuia cu bani și bun la vorbă care vrea să-i convingă pe sărăntoci că nici în fața divinității nu sunt cu nimic mai presus decât bogații. Cât privește numai calitatea lui de administrator a averilor, situația pune în umbră și ridicolul. Aceste personaje există doar în povești și filme de desene animate. Totuși o întrebare persistă, cum și-au dobândit bogăția, iar dacă prin absurd au dobândit-o cinstit, au făcut ceva să-i oblojească pe cei cu ghinion. Dacă nu, atunci respectivul să-și rumege vorbele și gândurile mai profund ca să poată elabora o teorie plauzibilă, fiindcă asta este de toată jena, penibilă.