„Banul conduce lumea!” este o vorba veche care poarta in ea mult adevar. Totul in viata are cumva de-a face ceva cu banul, depinde numai ce atitudine am luat fata de acesta, intrucat fiecare vede banul cu alti ochi: unul il vede ca pe un rau necesar, altul alerga dupa el, unul este risipitor, altul este zgarcit ca un scotian. Pe de alta parte, pentru unii banii sunt „ochiul dracului”, altii ii prapadesc de indata ce fac rost de ei. Exista oameni foarte priceputi atunci cand este vorba de bani, dar si oameni care nu se pricep absolut deloc sa umble cu ei. Ne intrebam: suntem obsedati, indragostiti sau dispretuitori fata de bani?
Adevarul este ca extrem de putini oameni sunt constienti ca atitudinea lor fata de bani este determinata de cati bani au ei insisi. Din consideratiile privind legile cosmice a reiesit ca totul in viata este provocat de noi insine – atat bogatia, cat si lipsa de bani. Asa cum bolile noastre incep in sufletul nostru – in gandurile noastre -, tot asa se intampla si cu banul. Problemele de ordin financiar iau nastere in minte si numai acolo pot fi si rezolvate. De aceea, de cele mai multe ori lipsa permanenta de bani nu inseamna o „intamplare” nefericita, ci este rezultatul unei programari gresite si a unei atitudini eronate fata de acestia – in majoritatea cazurilor, inca din copilarie si prin pozitia parintilor. Cine a crescut in conditii de saracie si a trebuit sa munceasca din greu, in mod cert are o alta viziune asupra banului decat cel provenit dintr-o familie instarita. Felul educatiei si modul cum se umbla cu banii se inregistreaza automat in subconstientul nostru. Si aici este oportun sa se analizeze si sa se opteze pentru cea mai adecvata atitudine fata de bani, deoarece acestia ne modeleaza viitorul.
Este surprinzator ca tocmai printre cei interesati spiritual sunt multi care sufera de lipsa banilor. Cum se explica? Desi acestia au inteles legitatile cosmice, sunt sanatosi si echilibrati, partea cu banii nu vrea sa functioneze nicicum.
„Banul are in sine ceva rau, ceva murdar”, sustin unii, „Este cauza fundamentala a tuturor relelor din lume”. Daca insa vrem sa fim sinceri, singurul lucru rau la ban este lipsa lui in viata personala. Sau nu este asa? Este neindoielnic ca diferite structuri si cercuri de putere se folosesc de bani pentru a sfida, dar ce are aceasta de-a face cu mine? In Ruanda au fost macelariti cu cutitele mii de oameni. Si pentru asa ceva sa nu mai am voie sa-mi folosesc cutitul de bucatarie ca sa tai painea?
Exista nenumarati oameni care au o solutie pentru toate (in primul rand, obisnuitii localurilor) – pentru foametea din Lumea a Treia, pentru razboiul din Orientul Mijlociu, pentru testele nucleare ale americanilor. Vinovatii sunt stabiliti, ca sa nu mai fim nevoiti sa schimbam ceva la noi insine. Cel mai frecvent se spune ca bogatii ar trebui sa cedeze saracilor ceva din avutia lor si atunci ar fi mult mai bine. Ce parere aveti, ce ar face cu banii primiti cadou cel care nu are un acoperis deasupra capului sau dependentul de droguri? Dar cel care sta intr-o locuinta amarata in spatele curtii? Ar fi ajutati cu adevarat acesti oameni printr-o donatie baneasca? Si-ar schimba comportamentul, modelul de viata persoanele din exemplele date? Nu cumva modelul de viata limitat si conceptia lor despre lume au fost factorii care i-au adus de la inceput in aceasta situatie? Se rezolva astfel oare problema propriu-zisa sau este numai amanata?
Multi oameni vor sa rezolve intotdeauna problemele altora – daca s-ar putea, ale intregii lumi -, dar nu se descurca nici cu ale lor. „Banul altereaza caracterul”, spune o expresie. „Banul imi este indiferent”, afirma altii. Unul chiar a spus: „Pentru mine banii nu sunt importanti.” Este foarte clar ca niciunul nu stie cum sa faca rost de ei…
Lipsa banilor isi are explicatia in atitudinea gresita fata de ei. In legatura cu aceasta, Arthur Lassen declara: „Sa nu lasi niciodata banului impresia ca-ti este indiferent, deoarece banul a facut juramantul de fier sa ramana doar la cel care-l stimeaza si-l iubeste. Cine vorbeste cu superficialitate despre ban si-l trateaza eronat sa nu se mire daca acesta il ocoleste.” De aceea, el sfatuieste in final: „Respecta banul, da-i impresia unei simpatii nemarginite si pentru el va fi o adevarata bucurie sa-ti umple buzunarele si contul bancar.”
Sa ne tratam banii ca pe partenerul nostru. Atunci cand ii cheltuim, cand ne cumparam ceva, ar fi un pas util in directia unei noi constiinte fata de bani daca in acel moment am gandi astfel: ,Asadar, la revedere, draga bancnota. Pe curand si adu-ti cu tine si tatii si surorile.” Daca vi se pare exagerat, probabil ca aveti dreptate. Insa multi oameni se afla intr-un raport total limitat fata de ban.
Conditiile noastre de viata sunt o oglinda a atitudinii noastre fata de viata. Daca in forul meu interior sunt bine dispus, atunci lucrurile stau bine si cu locuinta, cu masina sau cu casa mea! Orice bogatie si orice succes au la baza idei bune, care au luat nastere tot in noi. Si din nou este nevoie de hotarare si de curaj pentru a transpune in fapte aceste idei. Toti marii oameni din istorie si-au obtinut succesele prin initiativa proprie, de aceea trebuie sa vedem cum ne putem schimba atitudinea, pentru a trai in armonie cu banul. A-l diviniza este o atitudine tot atat de radicala ca si aceea de a-l respinge. La fel ca in toate domeniile vietii, si aici se impune gasirea caii de mijloc sanatoase.