In cartea lui Lowell D. Striker, „Enciclopedia umorului”, putem citi urmatoarea povestioara spirituala interesanta:

Un rabin si un fabricant de sapun mergeau odata impreuna. La un moment dat, fabricantul de sapun spune: „La ce e buna religia? Uita-te la toata mizeria din lume. Ea inca se afla acolo, desi au trecut mii de ani de cand religia ne invata de bunatate, adevar si pace. Mizeria inca se afla acolo, dupa toate invataturile si rugaciunile facute. Daca religia ar fi cu adevarat buna si adevarata, de ce mai vedem atata suferinta in lume?”

Rabinul n-a spus nimic. Ei au continuat sa mearga impreuna, pana cand au observat un copil jucandu-se. Rabinul ii spuse fabricantului de sapun: „Priveste la acel copil si vezi ca e destul de murdar. Tu sustii ca sapunul ii face curati pe oameni, dar uita ce mizerabil e copilul acela. La ce e bun sapunul? Cu tot sapunul din lume, de atatea sute de ani, si totusi acel copil e murdar. Ma intreb cat de eficient este, in definitiv, acel sapun.”

Fabricantul de sapun riposta: „Dar, rabine, sapunul nu poate curata decat daca este folosit de oameni”. „Exact!”, replica rabinul. „Exact la fel e si religia”.