Ca fiinte omenesti, avem un potential incredibil. Abia incepem sa intelegem cine si ce suntem cu adevarat. Organismul uman detine nenumarate indicii referitoare la adevaratele fapturi cosmice in forma nascanda care suntem. Cand lucrurile actioneaza concertat, organismul nu este o simpla ancora si un element de confuzie pentru realitatile noastre spirituale, ci un instrument pentru aducerea pe pamant a acelor capacitati.
Exista un motiv pentru care suntem fiinte spirituale care au o experienta terestra. Suntem aici ca sa invatam, dar aducem cu noi instrumente mult mai marete ca sa desavarsim procesul de invatare decat ne dam seama in prezent. Odiseea noastra prin taramul material nu este doar un test, si fara doar si poate nu este o pedeapsa, ci mai degraba un capitol din evolutia cosmosului insusi: pentru ca suntem unul dintre cele mai marete experimente ale lui Dumnezeu, iar sperantele divinitatii sunt fixate pe noi intr-o masura care este aproape infinit mai presus de capacitatea noastra de a ne imagina.
Thomas Traherne, un cleric din secolul al XVII-lea, a scris ca „nu te poti bucura de lume asa cum se cuvine pana cand marea insasi nu-ti curge prin vene, pana cand nu te invesmantezi cu cerurile si nu te incoronezi cu stelele, si te percepi pe tine insuti ca pe singurul mostenitor al intregii lumi, si mai mult decat atat, pentru ca in ea sunt oameni si fiecare dintre ei este mostenitor unic la fel ca tine”.
Din perspectiva materiala, suntem fiinte cosmice. Oceanul curge literalmente prin venele noastre deoarece sangele este practic identic cu apa sarata din care s-au dezvoltat corpurile noastre animale. In mod similar, atomii de calciu care compun oasele si atomii de carbon care alcatuiesc 18% din organismul nostru au fost plasmuiti cu miliarde de ani in urma in nucleele stelelor stravechi – stele care, cand s-au compactat in pitice albe si au explodat din nou ca supernove, au imprastiat cu mare viteza acei atomi in Univers, unde in s-au unit cele din urma cu alte elemente complexe pentru a forma planete ca aceasta, precum si corpurile fizice ale tuturor fiintelor vii care acum traiesc si se misca pe planeta noastra.
Dar, noi suntem totodata si fiinte spirituale: mostenitorii raiului. Mostenirea noastra materiala nu este separata de mostenirea spirituala: cele doua sunt ingemanate, din nou asemenea celor doi serpi care se infasoara pe caduceu. Dintr-o perspectiva exterioara, suntem „facuti” din pamant. Dar, dintr-o perspectiva interioara, initiatica, suntem facuti din lut celest – din ceva ce misticii persani din secolul al XII-lea numeau „pamantul raiului”. Noi apartinem ambelor lumi.
