Intr-o zi un om, care se lauda ca nu crede decat ceea ce vede, ii zise vecinului sau, care statea pe banca de la poarta gradinii: – Eu nu cred ca sufletul exista, pentru ca nu-l vad. Vecinul se gandi putin si-i zise: – Ia incearca sa te gandesti cu putere la ceva…
Dupa un minut il intreba: – Te-ai gandit? – Da, m-am gandit. – Bine si cu putere? – Da, bine si cu putere. – Eu nu cred, zise vecinul.
Omul oarecum suparat ii zise: – M-am gandit, mai omule, si inca bine si cu putere, de ce nu ma crezi? – Pentru ca eu nu cred decat ceea ce vad, si gandul nu ti-l pot vedea…
Omul tacu, gandi mai adanc si pricepu ceea ce inainte nu voia sa priceapa, si anume ca: toate ce nu se vad nu inseamna ca nu exista, ci ele exista, dar nu se vad cu ochii trupesti, ci cu cei sufletesti.
Sursa: Cartea „Istorioare moral religioase”
Social Media
AVERTISMENT! Site-ul almeea.ro nu-si asuma nicio responsabilitate juridica sau de orice alta natura pentru articolele legate de vindecarea fizica / psihica / spirituala. Daca alegeti sa puneti (sau nu) in practica sfaturile din aceste articole depinde doar de voi. Va sugeram sa apelati la consult stiintific de specialitate pentru problemele discutate in articolele mai sus mentionate.
