Un interviu cu un „copil de cristal” releva enigmele sufletului uman si ale vietii de dincolo

Conceptul de „copii de cristal” provine din miscarea spirituala New Age si descrie o generatie de copii considerati a fi dotati cu o constiinta superioara, sensibilitate extrema si abilitati psihice sau intuitive deosebite. Numele lor deriva din structura si culoarea opalescenta a aurei lor energetice, fiind priviti in aceste comunitati ca „fiinte ale iubirii si pacii” venite sa ajute omenirea sa evolueze. Trebuie subliniat ca aceasta teorie nu are nicio justificare sau recunoastere stiintifica. In psihologie si medicina, trasaturile atribuite acestor copii sunt explicate prin hipersensibilitate, introversie, talent artistic sau, in unele cazuri, prin tulburari de dezvoltare.

Conform autorilor New Age (precum Doreen Virtue, care a popularizat termenul), acesti copii s-ar fi nascut preponderent dupa anul 1998 si se remarca prin:
* ochi mari si privire hipnotica: se spune ca au o privire intensa, profunda, care lasa impresia ca iti pot citi gandurile;
* empatie si sensibilitate extrema: simt profund emotiile celor din jur si pot deveni coplesiti de medii zgomotoase, conflicte sau energii negative;
* vorbire tardiva: adesea incep sa vorbeasca mai tarziu (in jurul varstei de 3-4 ani), preferand in primii ani forme alternative de comunicare, cum ar fi gesturile, muzica sau chiar telepatia.
* temperament docil si iertator: copiii de cristal sunt vazuti ca fiind calzi, pasnici si orientati spre armonie.
* conexiune profunda cu natura: au o atractie nativa fata de animale, plante si cristale.

Prin anul 2011, pe Internet a circulat un interviu cu un „copil de cristal”, Iata cateva fragmente din el:

Intrebare: Am inteles ca discuti mult despre moarte si lumea de dincolo. Iti este teama de moarte?
Raspuns: La moarte eu ii spun trecerea, iar lumea pentru mine nu exista aici si dincolo, exista lumi in lumi. Nu imi este frica de trecere, pentru ca stiu ca de fiecare data cand ajung in lumea sufletelor, ma pregatesc si invat pentru a reveni aici. De fiecare data, imbrac haina unui corp de copil si am posibilitatea sa imi aleg tara, parintii, timpul si forma corpului meu. Este un proces foarte interesant care se face pana in cele mai mici detalii.

Intrebare: Parintilor tai le este teama de moarte? Cum reactioneaza la aceste subiecte pe care le ridici tu?
Raspuns: Le-am explicat ca cel mai dificil proces nu este moartea, ci nasterea, pentru ca atunci cand ne nastem uitam cine suntem si de unde venim, pe cand atunci cand murim vedem imediat lumea sufletelor, constienti fiind de frumusetea de acolo. Singura mea grija pentru parinti este ca ei sa nu treaca dincolo fara a intelege sarcina, lucrul pe care il au de facut, pentru care au venit in aceasta viata.

Intrebare: Acestei sarcini ii putem spune misiune de viata. O poti detalia?
Raspuns: Fiecare suflet vine in aceasta calatorie cu un scop. Tu, de exemplu, cand iti propui sa calatoresti cu trenul, iti propui de fapt sa ajungi undeva, apoi alegi mijlocul de transport care duce la acea destinatie, ora, si iti pregatesti bagajele. Asa se intampla si la calatoria in aceasta lume, fiecare are propriul scop, acest scop depinde foarte mult de ceea ce face persoana respectiva in viata.

Intrebare: Exista misiuni esuate?
Raspuns: Venirea in aceasta lume este un prim scop, exista misiuni parcurse in conformitate cu scopul initial, intr-un grad mai mare sau mai mic, dar absolut orice se construieste aici devine misiune. Misiunea se construieste pe parcursul vietii, constructia poate sa semene mai mult sau mai putin cu planul initial propus, dar tot misiune se numeste.

Intrebare: Am inteles ca citesti foarte mult geografie, astronomie, te intereseaza aspectele legate de structura scoartei terestre. Acest ultim subiect te atrage?
Raspuns: Stiu ca Pamantul este viu, toate straturile constituente au propria viata. In momentul in care aflu constient de existenta lor, ma pot conecta la ele si pot comunica cu ele. De la fiecare dintre ele aflu informatii legate de istoria planetei si apoi le compar cu informatiile citite in carti. Pentru unele nu exista inregistrari, alteori cartile nu redau acelasi lucru pe care Pamantul mi-l povesteste. La fel, si in cazul planetelor, galaxiilor: afland despre ele, pot afla informatii despre istoria lor.

Intrebare: Care e relatia dintre copii si parinti?
Raspuns: Parintii isi doresc ca si copiii lor sa fie dupa chipul si asemanarea lor, sa se incadreze in lume si aceasta deoarece ei nu vad si nu inteleg misiunea cu care vine copilul din lumea sufletelor. Sunt suflete care vin ca si invatatori pentru parinti, acestia parcurg lectiile de invatare si copiii intra astfel in aceasta lume.

Intrebare: Ajuta parintii sa isi plateasca datoriile din alte vieti? Sa plateasca karma – asa este denumita uneori prin suferinta?
Raspuns: Eu nu vad asa. Nu, ii ajuta sa isi reaminteasca faptul ca si ei, parintii, vin tot din lumea sufletelor. Suferinta apare atunci cand parintele nu intelege aceasta, nu o impune copilul, ea este consecinta neintelegerii si a uitarii.

Exista copii care, indiferent de eforturile parintilor lor, raman cu acele caracteristici de separare de lumea inconjuratoare, pentru ca au in misiune sa fie etern surse de puritate si de inocenta pentru aceasta lume. Pentru a-si pastra etern aceasta puritate, aleg ca sufletele lor sa nu se deschida vreodata. Ei sunt pastratori de energie, pentru aceasta vin aici. Au o misiune foarte importanta si ca suflete sunt foarte evoluate, cu multa experienta. Ei aleg ca suflete sa fie in aceasta lume, in acest tipar, tocmai pentru ca asa pot cel mai bine conserva energia puritatii si o pot darui celor din jur. Pentru a-i ajuta pe cei din jur primesc aceasta misiune.
Nu exista un model general, fiecare cand isi programeaza venirea o face cu anumite caracteristici, specifice numai lui. De acea am spus ca este o eroare incadrarea in anumite categorii si etichetarea.

Nu inseamna ca parintii nu trebuie sa intreprinda vreo actiune pentru copilul lor, ci doar sa nu o faca din frica, cu tensiune, cu durere, gandindu-se ca acest copil este bolnav. Mult mai bine ar fi sa se gandeasca la faptul ca acest copil a venit cu o misiune diferita de a majoritatii, ca prin aceasta ii ajuta pe cei din jur si toate eforturile de a-l aduce in aceasta lume sa se faca lin, fara presiune, pentru ca uneori tocmai nerabdarea si neincrederea parintilor blocheaza procesul. Acesti copii sunt foarte sensibili, cum am mai spus, si daca in jurul lor parintii emit incontinuu vibratii de frica, de neincredere in divinitate, de tensiune, copilul prin insasi misiunea sa de a purifica locul si oamenii, absoarbe aceste energii de la parinti pentru a-i ajuta sa se purifice si se incarca el, isi autoincetineste propriile procese de ancorare aici. El vrea la un anumit nivel sa isi ajute intai parintii si se situeaza el in planul doi.