Intr-o povestire chinezeasca, se vorbeste despre un om care a petrecut cativa ani intr-o manastire daoista, unde staretul cunostea mestesugul de a trece prin zid fara sa se raneasca. Cand a fost sa paraseasca manastirea, omul, pe nume Wang, l-a rugat sa-l invete si pe el acest mestesug. – M-as bucura nespus, i-a zis el, sa pot trece prin zid.
Calugarul a zambit si s-a invoit. L-a invatat pe Wang cateva vorbe tainice, i-a spus sa le rosteasca si sa se repeada in zid. Wang sovaia. Calugarul l-a imbarbatat. – Lasa capul in jos si mergi inainte. Nu mai sta pe ganduri.
Wang s-a dat inapoi cu cativa pasi, a rostit vorbele, a lasat capul in jos si s-a repezit, fara sovaire. Zidul a parut ca se topeste dinaintea lui, iar Wang s-a trezit afara din incapere, nevatamat si nebun de bucurie. I-a multumit din suflet calugarului, care i-a dat cateva sfaturi, si s-a intors acasa.
Nici n-a ajuns bine, ca s-a apucat sa-i spuna nevestei lui ca deprinsese mestesugul de a trece prin zid. Femeia, bineinteles, nu i-a dat crezare. Atunci, urmand cu strasnicie sfaturile calugarului, Wang a facut cativa pasi inapoi, a rostit vorbele tainice, a lasat capul in jos si s-a repezit intr-unui din peretii casei. De data aceasta, izbitura a fost destul de zdravana.
Naucit, Wang s-a prabusit la pamant, iar nevasta lui a izbucnit in ras. Pe frunte i s-a ivit un cucui cat toate zilele, pe care nevasta ii punea mereu comprese, neputandu-si stapani rasul.
Povestitorul adauga ca Wang, ca atatea mii de oameni, l-a blestemat pe cel care-l invatase sa treaca prin zid. Asa se intampla cu toate siretlicurile – si cu toate cunostintele pe care le deprindem. Le folosim pana in clipa cand un zid nu vrea sa se deschida in fata noastra. Iar atunci, spune povestea, suntem cuprinsi de ciuda si de manie. Cel mai intelept ar fi fost pentru Wang sa pastreze taina si sa se foloseasca de ce stia intr-o imprejurare deosebita, nu sa se laude doar ca sa fie admirat de altii. Dar si mai intelept este sa nu incerci niciodata sa te folosesti de asa ceva, cu niciun chip.
„Dar si mai intelept este sa nu incerci niciodata sa te folosesti de asa ceva, cu niciun chip.”
Total gresit!!!
Sa nu incerci niciodata sa-ti folosesti puterile in folosul propriu!!!
Nu ai cum sa stii stii daca cineva va reusi sa streaca, sau nu, prin ziduri sau alte obiecte . A crezut omul vreodata ca se va reusi sa se vada real prin pereti, nu. Si uite ca totusi se poate. Mai ales ca suntem adeptii s.f.-ului si credem ca universul este infinit, deci si posibilitatile de a face orice sunt infinite .
Stiti care e deosebirea intre crestinism si filosofia orientala? Practicantul yoga, al budismului, hinduismului, jainismului s.a.m.d. cauta cu orice pret anumite daruri supranaturale, pe care le obtine in final, dupa un anumit timp de practica. Aceste daruri insa vin in final nu de la Dumnezeu, ci de la diavol. Sfantul crestin, insa, le obtine de la Dumnezeu ca urmare a nemasuratei iubiri de care se impartaseste – fata de Dumnezeu si fata de oameni, fara ca sa le caute, aici ele sunt un dar. Dincolo – doar o nalucire draceasca.
Intr-o povestire chinezeasca, se vorbeste despre un om care a petrecut cativa ani intr-o manastire daoista, unde staretul cunostea mestesugul de a trece prin zid fara sa se raneasca. Cand a fost sa paraseasca manastirea, omul, pe nume Wang, l-a rugat sa-l invete si pe el acest mestesug.
„Dar si mai intelept este sa nu incerci niciodata sa te folosesti de asa ceva, cu niciun chip.”
Total gresit!!!
Sa nu incerci niciodata sa-ti folosesti puterile in folosul propriu!!!
Nu ai cum sa stii stii daca cineva va reusi sa streaca, sau nu, prin ziduri sau alte obiecte . A crezut omul vreodata ca se va reusi sa se vada real prin pereti, nu. Si uite ca totusi se poate. Mai ales ca suntem adeptii s.f.-ului si credem ca universul este infinit, deci si posibilitatile de a face orice sunt infinite .
Si eu am trecut prin ziduri, dar numai noaptea in vis.
Vreti sa stiti cum sa realizati acest lucru? Trebuie sa fiti intr-o stare de inconstienta.
Cititi „Echipajul de pe Mekong”!
Stiti care e deosebirea intre crestinism si filosofia orientala? Practicantul yoga, al budismului, hinduismului, jainismului s.a.m.d. cauta cu orice pret anumite daruri supranaturale, pe care le obtine in final, dupa un anumit timp de practica. Aceste daruri insa vin in final nu de la Dumnezeu, ci de la diavol. Sfantul crestin, insa, le obtine de la Dumnezeu ca urmare a nemasuratei iubiri de care se impartaseste – fata de Dumnezeu si fata de oameni, fara ca sa le caute, aici ele sunt un dar. Dincolo – doar o nalucire draceasca.
Yugi are perfecta dreptate!