Omul se compune, din trei parti distincte: trupul, bisericescul lut sau tarana, aceeasi substanta chimica si la animale, animat de infinitul principiu vital; sufletul (sau spiritul incarnat) – izvorul constiintei, inteligentei si vointei; perispiritul (in limba latina – „imprejurul spiritului”), legatura intermediara dintre suflet si corp, spirit si materie, pipaibil si nepipaibil, ce se desprinde din clipa mortii incetul cu incetul de trup, iar cand ruperea s-a efectuat definitiv, devine invelisul, atmosfera spiritului, ce-si croieste o noua cale spatiala. Atunci poate in mod accidental, sa fie iarasi vizibil si consistent, deoarece el e insasi aparitia fantomelor. Deci spiritul nu este abstract, ci real si in anumite imprejurari concretizat de om, prin simtul vazului, auzului si pipaitului.
Substanta perispiritului este o materie extrem de subtila, mai rarefiata ca eterul, iar vibratiile sale intrec in viteza cele mai active energii. Datorita ei, spiritele strabat corpuri opace, piedicile materiale si acopera distante astronomice cu viteza gandului. Asigurand reinnoirea continua a celulelor vitale, asigura stabilitatea vietii pentru mentinerea formei omenesti in modificarile de reinnoire atomica, fie prin gruparea celulelor constructive, fie prin ajutorul fortei psihice imprumutata mediumurilor, constituind, pe planuri determinante, tipul primordial si persistent al omului. El, perispiritul si numai el, e uzina care pune in miscare masinaria mintala si fizica instalate de Creator in vietuitoarele pamantului.
Spiritele sunt impartite si ele in mai multe categorii, in functie de gradul de evolutie:
Spirite lumina: sunt „franturi” din Marea Lumina, care au misiuni universale. Spirite perfecte, cu ciclul de purificare implinit: arhanghelii, heruvimii, ingerii, etc. Spirite albe: marii ganditori si binefacatorii omenirii. Spirite bune: care au o evolutie. Spirite intermediare intre doua planuri: la inceputul carierei. Spirite imperfecte sau elementare: contaminate inca de pasiunile pamantesti (ura, invidiw, gelozie, orgoliu), de vicii josnice (betie, tradare, furt, preacurvie, jocuri de noroc, etc.).
Parasind corpul, sufletul reintra in lumea lui de spirite pentru o perioada mai mult sau mai putin lunga, iar prin reincarnare au posibilitatea sa-si amelioreze evolutia. De viata materiala, proba impusa in repetate randuri, unora ca pedeapsa, altora cu scopuri bine determinate, depinde treapta pe care ele vor urca. Existentele corporale sunt progresive, nu retrograde. Rapiditatea ascendentei e in acord cu eforturile depuse ca sa ne castigam mantuirea. Sufletul avand personalitatea sa proprie, o pastreaza in si dupa separarea de corp, iar calitatile apartin exclusiv spiritului.
(Fragment din cartea „Ce este spiritismul” de Dan Dimiu, ce are o vechime de peste un secol).
Be the first to comment