In 1966, doctorul J.C. Barker, un psihiatru englez din Shrewsbury, s-a hotarat sa descopere daca dezastrele la scara mare atrageau un numar disproportionat de mare de premonitii.
Luandu-si ca obiect de studiu tragedia de la mina de carbuni din Abertan, care in ziua de 21 octombrie a acelui an costase o suta patruzeci si patru de vieti omenesti, Barker a apelat, prin intermediul unui articol stiintific in ziarul londonez Evening Standard, la cei care avusesera presimtiri, rugandu-i sa-l contacteze.
Au fost primite peste o suta de scrisori, din care treizeci si cinci au fost socotite demne de incredere, prin faptul ca aceia care avusesera o previziune le povestisera altora despre visurile lor, anterior intamplarii efective. Visurile pareau diferite ca stil – o femeie vazuse aproximativ o suta de cai negri tragand in josul dealului furgoane mortuare; altii vorbeau despre o senzatie de sufocare si o ceata neagra ce le aparuse inaintea ochilor; unii auzisera tipetele unor copii ce se bateau… totusi, in esenta, toate spuneau aceeasi poveste.
Analizand datele, doctorul Barker a ajuns sa creada ca, intr-o zi, premonitiile ar putea fi utilizate pentru a atrage atentia asupra unor dezastre iminente si ar oferi o metoda practica de evitare a acestora.
ATENTIE! Site-ul almeea.ro nu-si asuma nicio responsabilitate pentru articolele legate de vindecarea fizica, prin folosirea sau nefolosirea anumitor alimente, medicamente si/sau anumite exercitii. Aceste articole au doar rol informativ. Daca doriti sau nu sa folositi sfaturile din aceste articole depinde doar de voi. Va recomandam sa cereti consult specializat inainte de a pune in practica aceste sfaturi.
In 1966, doctorul J.C. Barker, un psihiatru englez din Shrewsbury, s-a hotarat sa descopere daca dezastrele la scara mare atrageau un numar disproportionat de mare de premonitii.
