Odata cerbul bea apa dintr-un lac si isi admira statura mareata ce se reflecta in apa. „Ah”, spuse el, „unde mai poti sa vezi asa coarne minunate! As vrea sa am picioare mai frumoase pentru a purta aceasta nobila coroana; ce pacat ca sunt atat de slabe si subtiri”.
In momentul acela se aproprie un vanator care trase cu arcul tintind cerbul. Cerbul o rupse la fuga si datorita picioarelor lui rapide in curand se facu nevazut; nefiind atent pe unde merge trecu pe sub niste copaci si coarnele i se prinsera in ramurile acestora, asa ca vanatorul il ajunse din urma. „Ai, ai”, striga cerbul, “adeseori dispretuim lucrurile care ne sunt cele mai folositoare”.
3 comments
de ignoranti…si apoi omul doar pe pielea lui invata.
Un intelept invata din pataniile altora
Un om normal invata din pataniile lui
Un prost nu invata nici din pataniile lui
(I.J. Maitreya)
De obicei apreciem valoarea reala a unui lucru abia dupa ce l-am pierdut.Putin sant aceea care stiu sa aprecieze un lucru la adevarata lui valoare.Acestea sant persoanele care au succes in viata.
fiecare om nu pretuieste ce are.adica nu isi pretuieste calitatile si uita care ii sunt defectele,de fapt ar trebui sa invatam sa traim cu defectele si sa ne pretuim harurile date de dumnezeu de aceea suntem diferiti ca sa putem sa ne ajutam unii pe altii.