Unui om ii murise nevasta, pe care o iubise mult, si era nemangaiat. Un prieten il sfatui sa recurga la spiritism, spre a se mangaia, caci va veni spiritul nevestei lui si o sa stea de vorba cu ea. Dar in loc sa se mangaie, mai rau ii ardea inima dupa sotia pierduta.
La o sedinta, omul a intrebat „spiritul” ce sa faca spre a se consola, caci cu cat sta de vorba cu spiritul, cu atat mai greu poate sa uite durerea pentru pierderea nevestei iubite. Spiritul i-a spus sa se insoare a doua oara si se va consola, uitand pe nevasta dintai. La auzul acestor vorbe, bietul sot a protestat, zicand ca nu face sacrificiul acesta. Atunci spiritul i-a spus ca sa se insoare, fara mustrare de constiinta, chiar cu femeia medium, cu care se faceau sedintele spiritiste, si va fi mangaiat, caci ea este un inger si nu o femeie si repede o sa uite nevasta dintai.
Omul a facut dupa sfatul spiritului” si s-a insurat cu femeia indicata de spirit. Dar in loc de inger, a vazut ca este un diavol; si in loc de mangaiere, omul a recurs la streang, curmandu-si viata. Fapta aceasta si altele, arata ca nu era sufletul nevestei lui care i-a dat sfatul sa se insoare cu femeia aceea, ci diavolul, spre al duce la sinucidere, ca sa-si piarda sufletul.
Parerea mea este ca mortii trebuie lasati in pace acolo unde se duc ei! Da, sa ii iubim in continuare, sa ne amintim de ei, sa-i plingem, sa-i pomenim, sa ne fie dor de ei, sa nu-i uitam, sa-i purtam cu drag in suflet DAR vii cu vii si mortii cu mortii, fiecare ar trebuie sa aiba lumea lui si intimitatea lui.
Ne mai miram de ce exista tot felul de suflete ratacite, de „fantome” printre noi care ne sperie. Nu ar trebuie sa ne „deranjam” unii pe altii!
La un moment dat asa se hotaraste independent de vointa noastra, sa ne despartim unii de altii, urmind sa ne reintilnim mai devreme sau mai tirziu dar sa asteptam acest moment nu sa-l fortam, caci orice lucru facut cu forta nu duce la nimic bun, si desi tentatia este mare sa nu incercam sa „imbinam cele 2 lumi.
Parerea mea este ca daca persoana iubita ne moare, trebuie sa privim inainte, sa ne ridicam si sa ne amintim de ea ca de un inger ce a facut ca viata noastra sa fie mai frumoasa; persoana ce ne-a adus lumina, clipe de fericire ce nu le vom uita sau asa speram…dar tineti minte ca totul e trecator si durerea ce o simtim atunci cand persoana draga pleaca va deveni doar o amintire…care este cu adevarat mult mai trist decat durerea insasi.
THATWASANEARGO @ La un moment dat asa se hotaraste independent de vointa noastra, sa ne despartim unii de altii, urmind sa ne reintilnim mai devreme sau mai tirziu dar sa asteptam acest moment nu sa-l fortam…
Mi-ar plăcea să dezvoltaţi puţin. Unde, cum, când ne vom REÎNTÂLNI? Oare după reîncarnare ne vom reîntâlni cu persoanele pe care le-am iubit enorm, dar de care am fost obligaţi prin voinţă divină să ne despărţim?
Eugenia, o parte din raspunsul la intrebarea ta este chiar in mesajul tau: „prin voinţă divină „.
De fapt toate se fac prin vointa Divina si nimic fara stirea Ei. Creatorul controleaza evolutia si sfarsitul evolutiei („Eu sunt Alfa si Omega”), moartea, evenimentele si pe diavol.
Faptul ca nimeni nu a gasit vreodata fericirea si implinirea suprema sau dragostea desavarsita, reprezinta ideea ca noi nu suntem aici pentru acestea ci pentru evolutia noastra spirituala.
Cand ne moare cineva drag, tipam la EL si-L intrebam cu lacrimi in ochi: de ce?…asta pentru ca acea persoana conta pentru noi intr-un anumit sens, insa pentru EL conteaza in alt sens. Dumnezeu nu gandeste ca noi si nici noi ca EL…noi nu stim ce este bine, noi credem ca stim ce este bine.
Biblia nu pomeneste nimic despre reincarnare, insa daca ne reincarnam si de 100 de ori, ideea este aceeasi, evolutia noastra spirituala (apropierea de Dumnezeu). Totul este un joc, o incercare…noi suntem jucatorii.
Oricat am incerca sa schimbam regulile jocului e in zadar, pentru ca nu noi controlam jocul.
Insa cu putina dragoste, ai putea da un „gust” mai bun vietii tale si vietii de dincolo.
Spiritismul este intilnirea dintre oamenii vii si cei morti.Pentru crestinism, este intilnirea dintre oameni si diavoli.De aceea crestinismul interzice practicarea spiritismului ca fiind pe placul celui rau.Pentru restul omenirii insa,spiritismul aduce alinare in sufletul celor ramasi dar indurerati si plinsi de dorul celor plecati din aceasta viata.Personal, nu cred ca diavolul munceste atit de mult incit sa mingiie sufletele omenesti doar pentru a le pacali. Nu vad ce ar cistiga din asta.
In Biblie mentioneaza ca mortii dupa ce mor raman morti si ca doar dupa ce Dumnezeu ii invie vor fi din nou vii.Si ca toti cei care vorbesc cu mortii vorbesc de fapt cu ingerii decazuti ai diavolului.Treaba este ca unii stiu asta,altii sunt fraieriti ca chiar vorbesc cu spiritele mortilor si mare majoritate nu fac decat sa pacaleasca oamenii ca ei vorbesc cu cineva.
Isis el cistiga sufletul persoanei care a practicat spiritismul macar o sintgua data, deoarece el l-a tradat pe Dumnezeul adevarat si i sa inchinat diavolului. Diavolul in acest mod va primi sufletele apropiatilor lui pina in a 5-ea generatie.
Unui om ii murise nevasta, pe care o iubise mult, si era nemangaiat. Un prieten il sfatui sa recurga la spiritism, spre a se mangaia, caci va veni spiritul nevestei lui si o sa stea de vorba cu ea. Dar in loc sa se mangaie, mai rau ii ardea inima dupa sotia pierduta.
Parerea mea este ca mortii trebuie lasati in pace acolo unde se duc ei! Da, sa ii iubim in continuare, sa ne amintim de ei, sa-i plingem, sa-i pomenim, sa ne fie dor de ei, sa nu-i uitam, sa-i purtam cu drag in suflet DAR vii cu vii si mortii cu mortii, fiecare ar trebuie sa aiba lumea lui si intimitatea lui.
Ne mai miram de ce exista tot felul de suflete ratacite, de „fantome” printre noi care ne sperie. Nu ar trebuie sa ne „deranjam” unii pe altii!
La un moment dat asa se hotaraste independent de vointa noastra, sa ne despartim unii de altii, urmind sa ne reintilnim mai devreme sau mai tirziu dar sa asteptam acest moment nu sa-l fortam, caci orice lucru facut cu forta nu duce la nimic bun, si desi tentatia este mare sa nu incercam sa „imbinam cele 2 lumi.
Parerea mea este ca daca persoana iubita ne moare, trebuie sa privim inainte, sa ne ridicam si sa ne amintim de ea ca de un inger ce a facut ca viata noastra sa fie mai frumoasa; persoana ce ne-a adus lumina, clipe de fericire ce nu le vom uita sau asa speram…dar tineti minte ca totul e trecator si durerea ce o simtim atunci cand persoana draga pleaca va deveni doar o amintire…care este cu adevarat mult mai trist decat durerea insasi.
THATWASANEARGO @ La un moment dat asa se hotaraste independent de vointa noastra, sa ne despartim unii de altii, urmind sa ne reintilnim mai devreme sau mai tirziu dar sa asteptam acest moment nu sa-l fortam…
Mi-ar plăcea să dezvoltaţi puţin. Unde, cum, când ne vom REÎNTÂLNI? Oare după reîncarnare ne vom reîntâlni cu persoanele pe care le-am iubit enorm, dar de care am fost obligaţi prin voinţă divină să ne despărţim?
Eugenia, o parte din raspunsul la intrebarea ta este chiar in mesajul tau: „prin voinţă divină „.
De fapt toate se fac prin vointa Divina si nimic fara stirea Ei. Creatorul controleaza evolutia si sfarsitul evolutiei („Eu sunt Alfa si Omega”), moartea, evenimentele si pe diavol.
Faptul ca nimeni nu a gasit vreodata fericirea si implinirea suprema sau dragostea desavarsita, reprezinta ideea ca noi nu suntem aici pentru acestea ci pentru evolutia noastra spirituala.
Cand ne moare cineva drag, tipam la EL si-L intrebam cu lacrimi in ochi: de ce?…asta pentru ca acea persoana conta pentru noi intr-un anumit sens, insa pentru EL conteaza in alt sens. Dumnezeu nu gandeste ca noi si nici noi ca EL…noi nu stim ce este bine, noi credem ca stim ce este bine.
Biblia nu pomeneste nimic despre reincarnare, insa daca ne reincarnam si de 100 de ori, ideea este aceeasi, evolutia noastra spirituala (apropierea de Dumnezeu). Totul este un joc, o incercare…noi suntem jucatorii.
Oricat am incerca sa schimbam regulile jocului e in zadar, pentru ca nu noi controlam jocul.
Insa cu putina dragoste, ai putea da un „gust” mai bun vietii tale si vietii de dincolo.
Spiritismul este intilnirea dintre oamenii vii si cei morti.Pentru crestinism, este intilnirea dintre oameni si diavoli.De aceea crestinismul interzice practicarea spiritismului ca fiind pe placul celui rau.Pentru restul omenirii insa,spiritismul aduce alinare in sufletul celor ramasi dar indurerati si plinsi de dorul celor plecati din aceasta viata.Personal, nu cred ca diavolul munceste atit de mult incit sa mingiie sufletele omenesti doar pentru a le pacali. Nu vad ce ar cistiga din asta.
Mortii cu mortii si vii cu viile!
In Biblie mentioneaza ca mortii dupa ce mor raman morti si ca doar dupa ce Dumnezeu ii invie vor fi din nou vii.Si ca toti cei care vorbesc cu mortii vorbesc de fapt cu ingerii decazuti ai diavolului.Treaba este ca unii stiu asta,altii sunt fraieriti ca chiar vorbesc cu spiritele mortilor si mare majoritate nu fac decat sa pacaleasca oamenii ca ei vorbesc cu cineva.
Isis el cistiga sufletul persoanei care a practicat spiritismul macar o sintgua data, deoarece el l-a tradat pe Dumnezeul adevarat si i sa inchinat diavolului. Diavolul in acest mod va primi sufletele apropiatilor lui pina in a 5-ea generatie.