Home Spiritualitate teoreticaPovestiri spirituale Cum arhanghelul Mihail i-a aparat pe niste crestini de invadatorii turci

Cum arhanghelul Mihail i-a aparat pe niste crestini de invadatorii turci

by admin
48 views
Social Media
  •  
  •  
  •  

Este miezul noptii. In Scopelo, portile cetatii s-au inchis dupa ce soarele a apus. Vesti proaste adusesera cei doi oameni care abia ajunsesera din Volo: cinci fregate turcesti o sa vina sa pradeze insula.

Mica populatie este in picioare. Toti locuitorii, inchisi in biserici, il roaga in genunchi pe Dumnezeu si pe arhanghelul Mihail sa-i salveze.

In port cerul fluiera si valul, incet, incearca sa distruga toate lucrurile din jur. Norii, negri si amenintatori, se pare ca se intalnesc cu inspumatul pescarus.

–  Nascatoarea mea, arhanghelul meu, ajuta-ne! Se aud locuitorii insulei ca se roaga cu voci subtiri. La ora unu dupa miezul noptii s-au auzit tipete:

-Vin, vin!

Erau santinelele care strajuiau ca pescarusii. Toti erau cu parul maciuca. intr-adevar, corabiile turcesti pareau sa se bata cu cineva pe mare. Timpul trecea iar locuitorii asteptau cu respiratia taiata sa auda pasii grei ai necredinciosilor.
Trecuse mult timp dar nu se auzea nimic. Rugaciunea s-a continuat pana ce s-a aratat prima raza de soare si vantul s-a oprit. Insularii priveau de departe cuminti marea si cand ce sa vada: fregatele turcesti erau zdrobite in stanci cu tunurile pe ici pe colo si plin peste tot de cufere! Numai un turc a urcat pe tarm clatinandu-se.

Au tras imediat zavoarele, deschizand portile. Cei mai indrazneti au iesit afara si priveau la corabiile distruse ale dusmanilor. Pe turc i-au primit si l-au ingrijit. Cand si-a revenit indeajuns s-a uitat cu frica injur si a intrebat:
– Unde este comandantul vostru?

Insularii s-au uitat la el fara sa inteleaga. Atunci acela, care era comandantul armatei, a prins curaj si a povestit intamplarea lor:
– Pe cand am intrat in portul vostru, marea cea furtunoasa a fost cat pe ce sa ne inghita. Am vazut corabiile mele ca se strivesc de stanci, fara sa pot face nimic. Ca si cand nu ar fi ajuns acest rau, s-a aratat dintr-o data un barbat imens si a inceput cu sabia lui sa taie, sa taie… L-am vazut taind panzele mele fara mila, neputand sa-l opresc. Cad atunci in genunchi si-l rog sa ma lase sa traiesc, pentru ca am inteles ca nu o sa o scot la capat cu el, sabia lui scotand foc. Cine este acest dumnezeiesc soldat al vostru? Vreau sa ma inchin lui!

Localnicii l-au condus pe corabierul turc in biserica si i-au aratat icoanele de argint din catapeteasma de aur. Acela a privit aici, acolo, dintr-o data a ingenuncheat in fata icoanei arhanghelului Mihail si ascunzandu-si capul in pelerinele lui… Acesta a fost salvatorul lor, arhanghelul, la care s-au rugat fierbinte toata noaptea scopelifii.

Turcul, plin de recunostinta pentru salvarea lui, a donat bisericii arhanghelului un clopot mare de aur, care bate si in ziua de azi, amintind recunostinta unui necredincios catre salvatorul lui, incepatorul de osti.

ATENTIE! Site-ul almeea.ro nu-si asuma nicio responsabilitate pentru articolele legate de vindecarea fizica, prin folosirea sau nefolosirea anumitor alimente, medicamente si/sau anumite exercitii. Aceste articole au doar rol informativ. Daca doriti sau nu sa folositi sfaturile din aceste articole depinde doar de voi. Va recomandam sa cereti consult specializat inainte de a pune in practica aceste sfaturi.

S-ar putea sa va placa si

2 comments

Iovu 17 octombrie 2010 - 0:07

de unde stiu ca nu e o doar o poveste ?
trebuie sa fie undeva scrisa expeditia asta.. as dorii sa stiu UNDE .. de cine au fost trimisi.. cine a comentat cand a vazuT ca soldatii lui nu se mai intorc cu vestea.. etc

Daca este adevarata povestea ar putea schimba muuuulte lucruri !!!

deci.. dovezi ? ca incep acum sa va scriu niste povesti de innebuniti !!!!

THATWASANEARGO 17 octombrie 2010 - 18:05

Ma rog la Dumenezeu, ca noi buni crestini ce vrem sa fim sa fim aparati de cine o fi, nu numai de “invadatorii” turci si arabi din tara asta, dar si de raul care este acum, pe care nu pot sa mi-l explic decit printr-o indolenta si lehamite duse la extrem!
Dar, cum Dumnezeu nu ne baga in traista, ar trebui si noi sa facem ceva, precum acei crestini de pe insula, macar ei s-au pregatit cumva, cum au stiut ei, sa intimpine “dezastrul” chiar sa-i tina piept. In acest caz au fost si ajutati! Dar daca “stam asa pe coada”?! Macar sa ne apucam sa mai facem ceva in tara asta decit bisnita si inselatorie! De exemplu de muncit!!!!

Leave a Comment