De ce americanii, care traiesc in democratia cea mai prospera si cea mai cultivata din lume, sunt asa de credinciosi? Pe acest plan, SUA contrazic un anumit bun simt: ele constitue o enclava de mare fervoare religioasa in clubul laic global al democratiilor industriale. Aceasta particularitate intriga de mult timp pe universitari, convinsi ca religia si modernitatea nu fac menaj comun si ca dezvoltarea economica duce in mod natural la scaderea devotiunii. Dar, de vreo zece ani, tot mai multi cercetatori, majoritatea sociologi americani, explica acest comportament anormal al SUA prin teoria “economiei ofertei”. Daca americanii sunt asa de piosi, afirma acestia, este pentru ca un numar considerabil de Biserci isi disputa fervoarea credinciosilor. Sociologii de scoala veche credeau ca, pe masura ce locuitorii unei tari deveneau mai bogati, mai sanatosi si mai instruiti, aveau din ce in ce mai putina nevoie de sprijinul religiei si participau tot mai putin la slujbe, reducand astfel contactul copiilor lor cu religia.
In termeni economici, cererea de religie scade pe masura ce avantajele asteptate scad in raport cu costurile practicarii religiei. Sau, dupa cum spunea celebrul antropolog Anthony Wallace in anii 1960, “viitorul pe care evolutia il rezerva religiei este disparitia”.
Ceea ce se intampla in democratiile industriale din Asia si din Europa pare sa confirme aceasta asertiune. Conform unui studiu efectuat in cadrul Pew Global Attitudes Project (PGAP) acum doi ani, 20% dintre germani, 12% dintre japonezi si numai 11% dintre francezi apreciaiu ca religia ocupa un loc foarte important in viata lor.
In schimb, 60% dintre americani au raspuns ca religia ocupa un loc foarte important in viata lor; 48% erau convinsi ca tara lor beneficiaza de o protectie speciala din partea lui Dumnezeu; si 54 % aveau “o opinie defavorabila” despre atei. In plus, practica religioasa pare sa se fi intarit o data cu dezvoltarea socio-economica. Dupa Roger Finke, sociolog la universitatea de stat din Pennsylvania, 62 % dintre americani apartineau unei Biserici in 2000, fata de 45 % in 1890.
Vechi aparator al modelului de dezvoltare “prin secularizare”, Peter Berger, profesor onorific de religie, sociologie si teologie la Universitatea din Boston, inclina astazi spre teoria ofertei, conform careia cererea de religie nu prea are de a face cu dezvoltarea economica. Cu alte cuvinte, americanii sunt mult mai practicanti si mult mai piosi decat germanii sau canadienii pentru ca au o piata a religiei mult mai libera, cu zeci de culte rivalizand cu indarjire pentru a oferi propria lor versiune de mantuire si a satisface cererile. Consecinta: furnizorii de religie cauta sa stimuleze cererea. Aceasta piata libera explica totodata si explozia practicilor religioase in America Latina, unde slabirea monopolului catolic a deschis calea unei pletore de Biserici crestine evanghelice si unei recrudescente generale a devotiunii.
Teoria economiei de piata aplicata la religie nu este totusi complet infailibila. Statele islamice, spre exemplu, poseda cea ce am putea califica drept “religie de stat” si, totusi, rata practicarii religiei este foarte ridicata. Si, pentru anumiti sociologi europeni, concurenta religioasa in Europa este mult mai vie decat sunt dispusi sa accepte sustinatorii teoriei ofertei. David Voas semnaleaza, pe de alta parte, ca statele si regiunile cele mai religioase din SUA nu sunt cele unde exista mai multa concurenta, ci cele care sunt dominate de o singura Biserica – fie ea mormona, baptista sau penticostala.
Oricare ar fi neajunsurile acesteia, teoria pietei nu poate decat sa-i linisteasca pe cei care se temeau de influenta crescanda a religiei in sanul guvernului american. Intr-adevar, conform acestei teze, o religie nu poate sa infloreasca decat daca aceasta ramane in mod clar separata de stat.
De ce americanii, care traiesc in democratia cea mai prospera si cea mai cultivata din lume, sunt asa de credinciosi? Pe acest plan, SUA contrazic un anumit bun simt: ele constitue o enclava de mare fervoare religioasa in clubul laic global al democratiilor industriale. Aceasta particularitate intriga de mult timp pe universitari, convinsi ca religia si modernitatea nu fac menaj comun si ca dezvoltarea economica duce in mod natural la scaderea devotiunii. Dar, de vreo zece ani, tot mai multi cercetatori, majoritatea sociologi americani, explica acest comportament anormal al SUA prin teoria “economiei ofertei”. Daca americanii sunt asa de piosi, afirma acestia, este pentru ca un numar considerabil de Biserci isi disputa fervoarea credinciosilor. Sociologii de scoala veche credeau ca, pe masura ce locuitorii unei tari deveneau mai bogati, mai sanatosi si mai instruiti, aveau din ce in ce mai putina nevoie de sprijinul religiei si participau tot mai putin la slujbe, reducand astfel contactul copiilor lor cu religia.
Comentariile sunt închise.