Un autor, pe nume Mark Schatzker, si-a propus o cronologie a industriei alimentare artificiale si a ingredientului ei cel mai puternic: aroma, in noua sa carte, „The Dorito Effect” („Efectul Dorito”).
„Evolutia nu ne-a programat sa devenim grasi: pur si simplu am fost pacaliti de pofta de alimente gresite”, spune Schatzker pe site-ul sau. „Aromele sintetice din produsele alimentare au sporit dezirabilitatea lor, iar in acelasi timp toate alimentele isi pierd aroma”, spune el, crezand ca preparatele alimentare artificiale vor avea o viata mai lunga de depozitare si vor arata mai apetisante, in schimb gustul diminuandu-se. „Acum, ca am rupt acea conexiune intre aroma si nutritie, prin crearea unor arome sintetice, ne-am creat alimente care ne spun o minciuna nutritionala”.
Intr-adevar, aroma alimentelor a fost mult timp pentru noi, oamenii, un mod de a indica cat de sanatoase sunt ele. In trecut, cand ne doream un aliment adevarat, corpul nostru se ghida dupa pofta dupa anumite arome. De exemplu, o dorinta pentru o portocala inseamna nevoia trupului pentru vitamina C. Acum, un suc cu gust artificial de portocale poate insela trupul, care isi va diminua dorinta pentru o portocala adevarata, dar totusi el ramane in deficienta de vitamina C.
Schatzker ne vorbeste despre cum a invatat sa se fereasca de pericolele folosirii aromelor artificiale: „N-am mai pus zahar in cafea, nu pentru ca mi-am propus sa nu mai mananc zahar, ci pentru ca am simtit ca zaharul dilua gustul adevarat al cafelei. E ca si cum mi-am reprogramat gustul”.
Asa este: ca in preistorie, pac, aveai nevoie de o portocala, imediat faceai rost…ori de un kiwi, sau de un dromader la protap. Omul are dreptate in felul sau, dar mai mult in ceea ce priveste piata alimentara americana, inundata de tot felul de zaharuri si arome care sunt interzise in Uniunea Europeana, din fericire.
Un autor, pe nume Mark Schatzker, si-a propus o cronologie a industriei alimentare artificiale si a ingredientului ei cel mai puternic: aroma, in noua sa carte, „The Dorito Effect” („Efectul Dorito”).
Asa este: ca in preistorie, pac, aveai nevoie de o portocala, imediat faceai rost…ori de un kiwi, sau de un dromader la protap. Omul are dreptate in felul sau, dar mai mult in ceea ce priveste piata alimentara americana, inundata de tot felul de zaharuri si arome care sunt interzise in Uniunea Europeana, din fericire.