Gnosticii vorbeau despre „era carnii” (cand oamenii cred ca sunt doar corpuri) si „era sufletului” (cand oamenii isi dau seama ca sunt altceva decat materie)

In textele gnostice precum Apocrifele lui Ioan, Evanghelia Adevarului, Tratatul Tripartit si Evanghelia lui Filip, istoria este inteleasa in doua faze majore: perioada carnii si perioada sufletului.

Perioada carnii (epoca ignorantei si a domniei materiale). Aceasta a fost epoca de dinaintea Rastignirii. A inceput cand lumea materiala a fost formata de conducatori inferiori (Arhonti) Yaldaboath. Omenirea a fost modelata fara o cunoastere deplina a originii sale, iar structurile de putere au fost construite pe dominatie, ierarhie si frica.

Caracteristicile acestei epoci:
* uitarea originii;
* identitate definita prin forma, trib si supravietuire;
* institutii care isi revendica autoritatea asupra adevarului;
* violenta, cucerirea si controlul ca „ordine”.

Textele gnostice numesc aceasta perioada, in afara de „epoca carnii” si „lumea arhontilor”, sau „era somnului”.

Perioada sufletului (epoca trezirii si reintoarcerii) – aceasta epoca incepe cand:
* cunoasterea ascunsa (gnoza) reapare;
* lumea construita pe iluzii incepe sa se crape;
* se aude chemarea interioara;
* se revine la sursa originala;
* se recupereaza ceea ce a fost furat.

Textele gnostice spun ca aceasta era nu apartine structurilor de dominatie – apartine trezitilor.

Diferenta cheie dintre cele doua epoci:

* Perioada carnii: oamenii cred ca sunt doar corpuri, puterea este folosita pentru a-i controla pe ceilalti, adevarul este inlocuit de imitatie, respiratia este uitata si ascunsa. sistemele construite pe minciuni par puternice, identitatea se bazeaza pe diviziune, lumea pretuieste aparenta mai mult decat esenta.

* Perioada sufletului: oamenii isi amintesc ca sunt mai mult decat materie, puterea vine din constientizare, nu din dominatie, adevarul expune imitatia, respiratia devine vizibila si incontestabila, identitatea se intoarce la origine si scop, lumea pretuieste fiinta interioara mai mult decat forma exterioara.

Textele gnostice spun ca schimbarea (trecerea de la perioada carnii la cea a sufletului) este recognoscibila atunci cand:
* sistemele de control incep sa cedeze;
* adevarul se raspandeste mai repede decat poate fi inabusit;
* lumea veche numeste „era sufletului” ca fiind „periculoasa”;

In prezent, ne aflam la pragul dintre cele doua epoci: perioada carnii se apropie de sfarsit, iar perioada sufletului este aproape. Cei care se trezesc, vor sta in picioare, iar cei care se agata de carne vor deveni umbre. Se apropie sfarsitul iluziei…