Vise celebre din istoria omenirii

Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)

De-a lungul istoriei, s-au pastrat cateva vise celebre, tocmai pentru ca au avut mai mult ori mai putin, direct sau indirect, o influenta asupra evolutiei umane. Astfel, intr-un papirus din secolul al IV-lea i.Hr., un faraon pe nume Nectanabo viseaza o scena in care zeul Omeris se plange zeitei lsis ca nu i s-a terminat templul. In stare de trezie, Nectanabo verifica si afla ca nu au fost gravate inscriptiile sanctuarului si ordona finisarea.

Artemidor din Damasc mentioneaza vise simultane politice, avute de toti locuitorii, in legatura cu soarta cetatii lor. Tot un vis simultan este cel al lui Assurbanipal, transmis armatei si visat de mai multi soldati, vis in care zeita Ishtar ajuta armata la trecerea unui rau. Un alt vis este comunicat de Plutarh si Tacitus, si realitatea confirma mesajul din vis. Ptolemeu Soter povesteste pretutindeni un vis in care o statuie doreste sa fie adusa la Alexandria. Dupa ce identifica Colosul, savantii confirma adevarul visului.  In povestile chinezesti, un tanar viseaza mereu ca se distreaza cu niste femei al caror parfum il simte si in stare de trezie.

Relatiile dintre vis si realitate pot fi si premonitorii. Visul precede realitatea, viata reproducand visul. In jurul anului 899, un tanar literat, Lien Tao-ti, viseaza ca a vazut o fata ce se afla intr-o gradina, sub o fereastra, langa un chiparos aplecat, inconjurat de floarea-soarelui. Intr-o zi, tanarul intalni in alta manastire spatiul din vis si fata unui oaspete in trecere semana cu cea pe care a visat-o el.

Interesante sunt visele visate, povestite si interpretate in interiorul visului. Pe o stella este povestit visul regelui Nabonid (556-539 I.Hr.) in care o conjunctie de astri este interpretata pozitiv de catre un barbat. In “O mie si una de nopti” este povestita intamplarea in care un barbat ce si-a pierdut averea in Cairo viseaza ca averea sa este in Ispahan. Prins de un ofiter de politie din Ispahan, caruia ii povesteste de ce a ajuns in Persia, negustorul Mahomed al Magrebi afla ca de fapt averea s-ar afla sub smochinul persan din gradina sa. Ajuns acasa, el afla comoara.

Una dintre cele mai interesante povesti indiene sugereaza ca intensitatea cu care visezi poate da materialitate imaginilor. Astfel, poetul Tulsidas, care a compus o epopee a lui Hanuman si a armatei sale de maimute, mediteaza si viseaza dupa ani, cand se afla inchis de un despot, asupra propriilor vise si armata de maimute din vis, intrata in plan real, il salveaza.

Cele mai interesante relatii dintre lumea reala si lumea imaginilor visate sunt tratate in rafinatele povestiri chineze, in care omul patrunde in vis intr-o fresca reala sau in care omul intrerupe in vis o scena visata de altcineva etc. Pao-Yu viseaza ca intr-o gradina identica cu a sa nu este recunoscut de tinerele servitoare si intalneste un alter-ego, tot Pao-Yu care este nefericit intrucat viseaza acelasi lucru.

Celebra este povestea vestitilor hasisini care se bazeaza pe relatia dintre vis si realitate. Hassann Sabbah invita pe Asasini, discipoli inflacarati, intr-o fortareata din desert, ce ascundea un parc si o livada. Dupa ce erau drogati, tinerii erau dusi in livada, unde femei frumoase ii imbiau sa guste din placerile lumii. Cand erau treziti, observau din nou nisipurile nesfarsite. Li se spunea ca au visat paradisul, iar daca vor muri, vor ajunge in gradinile profetului.

Versiunea crestina a acestei povesti orientale ii apartine lui don Pedro Calderon de la Barca (1600-1681). Sigismund este inchis de tatal sau, regele Poloniei, intr-un turn izolat si, dupa ce adoarme, se trezeste ca rege. Dupa ce e asigurat ca nu viseaza, devine un tiran. Regasindu-se in carcera sa, e convins de paznic ca a visat episodul, iar atunci cand, eliberat de o revolta populara ajunge rege, stie ca intreaga viata este un vis, visele sunt vise, iar realitatea nu exista.

Visele ne tulbura prin coerenta, ne inlantuie in incertitudini, se sterg sau se aprind, ne introduc in realitate, se confrunta cu ea, ofera grade de credibilitate si ne ajuta sa gasim explicatii mai mult sau mai putin plauzibile asupra propriei noastre existente.

Leave a Reply