Trebuie sa intelegi ca nu exista o singura stare corporala corecta sau ideala. Atunci cand te-ai nascut in acest corp, tu ai venit cu intentia ferma de a experimenta o varietate cat mai mare de stari corporale. Daca toti oamenii s-ar intrupa cu intentia de a fi la fel, probabil ca cei mai multi dintre ei ar fi identici. Faptul ca nu sunt, atesta ca ei s-au intrupat cu intentia de a experimenta stari cat mai diferite.
Exista o varietate incredibila a formelor, marimilor, flexibilitatii si dexteritatii corporale. Unii oameni sunt mai puternici, iar altii mai agili… Aceasta incredibila varietate confera un mare avantaj umanitatii in ansamblul ei, ajutand-o sa ajunga la echilibru.
De aceea, sfatul nostru este urmatorul: decat sa te privesti si sa ajungi la concluzia ca iti lipseste cutare sau cutare caracteristica, asa cum procedeaza majoritatea oamenilor, mai bine cauta sa descoperi avantajele tale unice. Altfel spus, daca tot iti contempli si iti analizezi corpul fizic, petrece cea mai mare parte a timpului cautand avantajele pe care ti le ofera acesta tie, dar si echilibrului general al umanitatii.
Să ascultăm mica poveste a lui Jerry: „Imi amintesc de o perioada din viata mea cand lucram intr-un circ, ca trapezist. Eram prea greu pentru a fi ceea ce se numeste un „zburator”, dar prea slab pentru a fi un „prinzator”. De aceea, nu ma simteam confortabil decat atunci cand lucram cu un prinzator mai solid sau cu un zburator mai usor. Din acest motiv, cel mai adesea lucram singur, fara sa fiu nevoit sa prind pe nimeni din zbor si fara ca cineva sa ma prinda pe mine. Oricum, nu simteam ca imi lipseste ceva, intrucat nu faceam comparatii cu nimeni, gandindu-ma ca as putea fi mai solid sau mai slab. Pur si simplu imi placea ceea ce faceam si ma simteam la fel de bine ca si ceilalti trapezisti, care lucrau in perechi”.
Inca o mica povestire zen, pentru cei care nu sunt inca convinsi: Era odata un copac falnic si langa el, un copacel. Langa ei, vreo 50 de ani, a trait un maestru zen. Maestrul ii spuse intr-o zi unui discipol: „De jumatate de secol am trait aici, langa acesti doi copaci, si niciodata n-am auzit ca arborele cel mic sa se planga ce falnic si frumos e arborele cel mare. Amandoi au crescut si au trait in armonie. Comparatia naste invidie si egoism si de aceea trebuie evitata cu orice pret”.
Comentariile sunt închise.