Popol Vuh, o cosmogonie privind originea divina a fiintei umane

Popol Vuh sau Cartea Evenimentelor (de asemenea si Cartea Comunitatii) este marele memorial al traditiei populatiei quiché, trib maya din Guatemala de astazi, care numara aproape trei sute de mii de suflete in secolul al XX-lea. Cartea este deopotriva o cronica, o mitologie si un poem. A ajuns pana la noi datorita transcrierii pe care a facut-o in 1688, in spaniola, calugarul dominican Francisco Jimenez la cererea tribului quiché care se temea ca va vedea cum dispare sub atacurile ocupatiei spaniole o memorie transmisa de generatii in carti care erau distruse de umezeala, pe care putini mai stiau inca sa le citeasca sau care nu au mai fost regasite.

Povestirea expune atat originile divine ale fiintei umane, caderea si lupta ei cu Puterile supreme, cat si unirea ei mistica cu natura. Potrivit cosmogoniei sale, zeii, Creatorul, Formatorul si Progenitorii au incercat de patru ori sa creeze o lume si fiinte umane acceptabile. A patra oara, ei au creat patru oameni, dintre care primii trei au fost stramosii populatiei quiche. Aceste creaturi erau insa prea stralucitoare si aveau prea multe puteri, asa ca zeii le-au micsorat calitatile si, in compensatie, au creat femeile.

Apoi, au fost create triburile indiene care s-au dus la Tulan Zulva pentru a-i primi pe zeii caminelor lor. Acolo, zeul Tohil a creat focul cu o lovitura de sanda. Triburile au sosit in Guatemala si s-au ridicat primii zori. A izbucnit un razboi si primii patru oameni au pierit. Le-au urmat fiii lor care au plecat spre rasarit intr-o calatorie mistica la capatul careia marele rege Nacxit le-a dat insemnele puterii temporale si secretul scrisului. Data aparitiei cartii Popol Vuh este imposibil de determinat. Data indicata mai sus este cea a aparitiei civilizatiei maya, strans inrudita cu civilizatia olmecilor.

Iata un fragment din aceasta carte:

“Iata numele primilor oameni care au fost creati: primul se numea Balam-Quitze, Vrajitor al invelisului, al doilea, Balam-Acab, Vrajitor de Noapte, al treilea, Mahucutah, Pazitor al Prazii, al patrulea, Iqui-Balam, Vrajitor Lunar. Se spune ca numai ei au fost creati si formati in acest fel. Ca nu au avut nici tata, nici mama si nu au fost nascuti de catre Creator, de Formator sau de catre Progenitori. Erau numiti oameni. Ei au vazut lumina zilei datorita unei minuni, printr-o lucrare de magie, astfel creati de Creator, Formator si Progenitori, Tepeu si Gucumatz. Si asa cum aveau infatisare de oameni, asa au si ramas.

Vorbeau, discutau, vedeau, auzeau, mergeau, puteau sa apuce lucrurile. Erau niste oameni buni si frumosi. […] Au fost daruiti cu inteligenta, intuitia lor s-a intins pana la infinit si au inceput sa vada si sa cunoasca tot ce exista in lume. Cand priveau, pricepeau imediat tot ce-i inconjura si contem-plau in jurul lor bolta cerului si fata rotunda a pamantului. Lucrurile ascunse de catre distanta nu le erau straine; fara a trebui sa se miste, ei vedeau lumea si pe ei insisi de la locul unde se gaseau. Mare era intelepciunea lor, vederea lor ajungea la paduri, stanci, lacuri, mari, munti si vai. Balam-Quitze, Balam-Acab, Mahucutah, Pazitorul Prazii, si Iqui-Balam erau intr-adevar niste oameni minunati.”

6 Comments

Leave a Reply