Omul poate fi hrana pentru Luna. Este imposibil ca omul sa reprezinte hrana pentru Soare, deoarece razele Soarelui hranesc plantele. Astfel, omul ar fi pe o treapta de evolutie inferioara altor specii. De fapt, acest lucru este imposibil – omul fiind un animal superior -; deci, el nu poate fi hrana pentru Soare.
Relatia ce exista intre om si Luna este subtila. Ea se afla in legatura cu ciclul menstrual, cu marea, cu fluxul si refluxul. Cand este Luna plina, numarul oamenilor loviti de nebunie creste. De unde si cuvantul englez „lunatic” (nebun), derivat din „lunar” (lunar).
Luna a subjugat intotdeauna spiritul omului. Omul reprezinta cu siguranta hrana pentru Luna, in masura in care hrana este usor asimilata de cel care o consuma. Animalele (printre altele si serpii) incep prin a-si subjuga victimele. Acestea sunt atat de paralizate, incat se lasa mancate. Asadar, poetii, nebunii, artistii, ganditorii – sunt toti subjugati de Luna. Trebuie sa existe un motiv. Omul trebuie sa reprezinte o hrana.