Daca luam in consideratie faptul ca materialismul si, alaturi de el, ateismul s-au raspindit in acelasi timp, degeaba ne mai miram ca foarte multi dintre contemporanii nostri nu numai ca nu sint religiosi, ci nu cred in general in existenta unei lumi a spiritelor. Motto-ul dupa care se conduc aceste persoane este urmatorul: Cred in ceea ce vad si pot atinge. In acest caz ei se contrazic singuri, pentru ca toti cred in existenta atomului, chiar daca nimeni nu a putut sa il atinga.
Cauza acestui fapt este de inteles: atomul nu a fost vazut de nimeni niciodata, chiar daca energia lui este clara pentru toata lumea. Putem oare, bazindu-ne pe acelasi principiu, sa confirmam si existenta lumii spiritelor? Si daca da, pot oare aceste marturii, la fel ca energia atomica, sa devina absolut clare pentru toata lumea? Toate religiile lumii afirma ca umanitatea, in general, si fiecare persoana, in particular, se gasesc permanent sub influenta energiei lumii spirituale, ca numai lumea spirituala determina soarta civilizatiei pamintene si soarta fiecaruia dintre noi.
Toate religiile lumii afirma clar, fara a se fi inteles in prealabil asupra acestui fapt, ca influenta spirituala (si in acelasi timp energia) poate fi fie pozitiva, fie negativa, intre aceste doua extreme, la mijloc niciodata.
Minunea nu poate fi explicata prin legi fizice
In crestinism, in particular, energia indreptata catre binele omului se numeste Belsugul Divin, Fericirea Divina. Toate celelalte sint de la Necuratul. Raspunzind la intrebarea cit de vizibil este totul, mai inainte de toate trebuie sa spunem ca influenta lumii spirituale asupra celei materiale (atunci cind aceasta depaseste nivelul de conducere a soartei fiecaruia dintre noi, nivel obisnuit si neobservabil pentru noi) se numeste din toate timpurile minune. Minunea este acel fenomen care nu poate fi explicat din punctul de vedere al legilor lumii fizice si al stiintei, oricit de dezvoltata ar fi ea. In afara de aceasta, minunea este acel lucru pe care nici unul dintre noi nu il poate influenta, poate fi doar provocata prin mijloacele reale care se afla la dispozitia omului, dar nicidecum explicata.
Minunea dintr-o manastire din Rusia
O asemenea minune (surprinsa pe un film) a avut loc la un moment dat si in Rusia, la Manastirea Kievo-Pecerskaia, intr-unul dintre locasele care intra in componenta sa. Una dintre icoanele Nascatoarei de Dumnezeu, care se gasea in biserica, s-a intunecat pe neasteptate. Calugarii au incercat sa scoata geamul icoanei si sa il curete, dar nu au reusit. Dupa doua-trei zile pe geam a aparut imprimata icoana Fecioara cu Pruncul. Pentru ca slujitorii bisericii sa nu fie invinuiti de falsificarea unei minuni, staretul manastirii a invitat un grup de cercetatori sa incerce sa determine cu ajutorul aparatelor cum a avut loc acel fenomen si care este continutul substantei de pe sticla. Reprezentantii stiintei au lucrat in biserica mai mult de o luna, folosind cele mai moderne metode si cele mai perfectionate aparate. Singurul lucru pe care l-au obtinut a fost ca au determinat componenta chimica a substantei intunecate, ajungind la concluzia ca o asemenea combinatie nu exista in natura. Nici macar esenta procesului nu au reusit sa o inteleaga. In timp ce cercetatorii studiau geamul luat de la icoana, pe al doilea geam, care il inlocuise pe primul, a inceput sa se formeze din nou figura Nascatoarei cu Pruncul. A avut loc un procedeu necunoscut pentru stiinta, o minune, pentru ca procesul a functionat in ciuda legilor fizice fundamentale.
In zilele noastre, minunile li se intimpla, de obicei, oamenilor. Ceilalti trebuie sa creada povestirile lor, pentru ca minunile sint vazute de catre o singura persoana. Probabil ca astazi din unele suflete umane lipseste acea calitate fara de care este imposibil sa intram in viata vesnica, asa cum nu este posibil sa supravietuim aici, pe pamint, fara instinctul de autoaparare. Acea calitate este capacitatea de a crede in Dumnezeu Unele generatii de ateisti care au trait in conditiile de propaganda a materialismului nu numai ca si-au inabusit in sine instinctul religios natural, dar au transmis aceasta proprietate ingrozitoare, aceasta absenta fatala urmasilor lor. Din fericire, nu au transmis acest lucru tuturor. Chiar daca urmasii acestora, prin prisma educatiei pe care au primit-o, privesc lumea de pe pozitie materialista, cel mai important este ca aceasta capacitate de a crede a fost pastrata in sufletele lor si ca poate fi oricind trezita.
Minunea unei tinere
Iata unul dintre cele mai caracteristice exemple in care aceasta capacitate a fost trezita: este vorba despre o tinara care a crescut intr-o casa de copii si care nu a stiut niciodata ce inseamna parinti, familie. Singura ruda a Annei era o matusa in virsta, care locuia undeva in munti si care era foarte bolnava si nu isi putea vedea nepoata. Pe aceasta matusa Anna nu a vazut-o niciodata, ii scria foarte rar, citeodata ii trimitea cite o felicitare. De educatia religioasa a Annei nici nu poate fi vorba, la problemele legate de credinta ea a fost intotdeauna indiferenta. Foarte mult timp Anna a fost imbracata dupa ultima moda, cu fuste scurte si decolteuri largi. La un moment dat insa, i-a uimit pe toti cunoscutii cind a inceput sa se imbrace foarte sobru (costum modest clasic, fusta lunga, pe cap un batic).
La intrebarea ce s-a intimplat cu ea, Anna a zimbit si a inceput sa povesteasca: „Sunt imbracata cu rochia asta lunga pentru ca merg la biserica. Acum cred in Dumnezeu. Stiu ca este uimitor, dar iata ce mi s-a intimplat cu un an in urma. Eu nu mi-am cunoscut niciodata rudele. Aveam 1 an cind au murit mama si tata, apoi bunica, care nu a putut sa supravietuiasca mortii lor. Nu imi amintesc nimic despre ei. Am o fotografie cu mama si cu tata, dar nu mi-a trezit nici un fel de sentiment niciodata. Cu opt luni in urma insa am avut un vis neobisnuit. Am vazut o femeie necunoscuta, de virsta medie, imbracata cu o bluza care se purta probabil in urma cu 100 de ani. Era foarte simpatica, avea o fata buna, dar foarte obosita, parea ca sufera din cauza unei boli. La inceput m-a privit in tacere, dupa care, cu un zimbet slab, a spus: Anna, eu sint bunica ta, botezata Maria Tu esti de asemenea botezata si esti singura care este capabila sa se roage pentru neamul nostru. Si mai departe a inceput sa imi povesteasca ce trebuie sa fac, la ce biserica trebuie sa merg, ce sa cer, mi-a enumerat niste nume M-am trezit foarte uimita. Din ce cauza am avut un asemenea vis? Si de ce toate acele nume pe care mi le-a enumerat mi le-am amintit odata treaza? Le-am scris pe o bucata de hirtie pentru orice eventualitate. Dupa o saptamina, am visat-o din nou mai obosita si mai bolnava.
Mi-a reprosat ca nu am ascultat-o, ca nu cred in Dumnezeu si mi-a spus: In curind vei avea concediu, mergi la matusa ta! Cind m-am trezit, am hotarit sa merg la acea biserica, mai ales ca treceam pe linga ea in fiecare dimineata cind mergeam la serviciu. Am visat-o apoi si a treia oara, era mai vesela decit altadata si mi-a multumit: Multumesc, dar mergi si la matusa ta.
Anna a inteles ca trebuie sa mearga si la matusa sa, altfel toata aceasta mistica nu se va termina. Matusa i s-a parut destul de batrina, dar in deplinatatea facultatilor mintale. Fericirea pentru ea se gasea dincolo de acoperisul casei. Seara, pe cind Anna de-abia se mai tinea pe picioare de oboseala, matusa a scos un album de fotografii: La mijlocul albumului am vazut fotografia oaspetelui meu nocturn, in aceeasi bluza in care mi-a aparut in vis. Desigur ca am intrebat cine este aceasta persoana. Matusa mi-a raspuns: Aceasta este strabunica noastra, o persoana foarte severa care ne-a crescut pe mine si pe fratii mei cu frica lui Dumnezeu. In acel moment am fost patrunsa parca de un fior rece, toata viata mea de pina atunci mi s-a parut ca a trecut in zadar. Am inceput sa ma schimb, tot ceea ce ma inconjoara este perceput in alt fel dupa ce Dumnezeu m-a atras catre el”.
Istorii asemanatoare acesteia se petrec de foarte multe ori in zilele noastre. Trebuie sa intelegem ca, in ciuda tuturor neajunsurilor, necazurilor de care ne lovim in viata de fiecare zi, pentru noi nu este inca totul pierdut. Poate ca intr-o zi vom avea si noi o revelatie, se va intimpla si cu noi o minune.
