Home Spiritualitate teoreticaTraditii si superstitii Gnomii, spirite ale pamantului

Gnomii, spirite ale pamantului

by admin
364 views
Social Media
  •  
  •  
  •  

gnomiGnomii sunt spirite elementare, prieteni ai omului, alcatuite din cele mai fine particule ale pamantului, in ale carui maruntaie locuiesc. Aproape pana in centrul lui, pamantul e plin de gnomi, fiinte foarte mici, paznici ai comorilor, ai minelor si pietrelor pretioase. Ei iubesc oamenii, sunt foarte inventivi si se lasa usor dirijati. Ei furnizeaza cabalistilor banii de care au nevoie si nu cer in schimb decat placerea de a fi condusi. Gnomidele, femeile lor, sunt micute dar foarte placute si sunt imbracate intr-un mod foarte curios.

Gnomii traiesc si mor aproape ca si oamenii. Ei au orase si se grupeaza in societati. Cabalistii pretind ca unele zgomote care se auzeau pe niste insule, dupa cum spune Aristotel, unde nu traia nici o fiinta omeneasca, nu erau decat petrecerile de nunta ale vreunui gnom. Ei au suflet muritor, dar pot sa devina nemuritori daca se casatoresc cu oameni.

Un gnom a castigat iubirea celebrei Magdaleine de la Croix, care a devenit stareta manastirii din Cordova. N-avea atunci decat 12 ani, dar avea inima sensibila, era dominata de pasiuni puternice, iar gnomul era seducator. Si in clipele dedicate amorului, pe care stia sa si le aleaga cu grija, il facu fericit pe gnom. Legatura lor a durat 30 de ani. In sfarsit, preotul caruia Magdaleine a indraznit sa i se marturiseasca, a convins-o ca amantul ei era un demon. Drept care acesta a fost concediat ca atare.

Dupa unele traditii, gnomii sunt niste mici creaturi buclucase sau niste goblini. Cateva surse spun ca de fapt gnomii devin broaste cand rasare soarele, in loc sa se transforme in piatra. Gnomii apar des in basmele germane, in special in cele ale Fratilor Grim dar si in mitologia nordica. In basme, ei sunt infatisati ca niste oameni batrani si pitici, care traiesc in adancul pamantului si pazesc comori ingropate. Gnomii apar si in alte mitologii, dar sub alte nume, ei fiind prezenti mai ales in centrul, nordul si estul Europei. Kaukis este gnomul prusac, iar barbegazi sunt creaturi asemanatoare cu gnomii, cu picioare mari ce apar in basmele si legendele din Franta si Elvetia. In Islanda, gnomii (v?ttir) sunt atat de respectati incat stazile sunt construite in asa fel incat sa nu deranjeze zonele unde se spune ca locuiesc. In estul continentului, tengu este un nume ce desemneaza o categorie de gnomi inaripati.

ATENTIE! Site-ul almeea.ro nu-si asuma nicio responsabilitate pentru articolele legate de vindecarea fizica, prin folosirea sau nefolosirea anumitor alimente, medicamente si/sau anumite exercitii. Aceste articole au doar rol informativ. Daca doriti sau nu sa folositi sfaturile din aceste articole depinde doar de voi. Va recomandam sa cereti consult specializat inainte de a pune in practica aceste sfaturi.

S-ar putea sa va placa si

4 comments

marius 8 august 2010 - 22:20

foarte interesant mi`ar place sa fi fost adevarati gnomi…dar…ce n`as crede…:)

DRAGOS 12 august 2010 - 3:55

Eu stiam despre gnomi ca sunt niste fiinte mai rautacioase si ca nu vor sa fie vazute la fata de catre muritori, adesea ei sunt confundati cu ielele care sunt cu totul altceva.

Dora 1 august 2012 - 11:42

Am cautat intrebari de multa vreme la ceea ce va voi povesti si poate cineva ma va lamuri,referitor la pitici ( nu cei de pe creier ),gnomi sau ce oi fi vazut eu.Era intr-o duminica dupa-amiaza,eu mama si sora ne-am adunat in sufragerie pentru a urmari ceva la tv.Intre timp ma duc si aduc gustarile si cand intru in camera ( camera avand doua usi ) privirea imi ramane atintita asupra …a ceva,asupra unui om mic de statura,statea rezemat de tocul usii si se holba la mine.Am inlemnit pentru cateva secunde,m-a speriat faptul ca avea un chip urat,plin de riduri,intunecat,nas acvilin,urechi ascutite,purta salopeta si basca pe cap,ziceai ca era iesit din vreo mina.Am zis ca o fi fost rodul imaginatiei mele si i-am dat pace pana cand sora mea mi-a povestit ca in acelasi loc, a vazut acelasi lucru fara ca eu sa-i fi pomenit ceva.De atunci intamplarea ma intriga foarte tare.

Laura 7 februarie 2016 - 10:38

Am mers ieri cu prienii mei intr-un loc care pare foarte bântuit și arăta straniu,de parcă nici nu ar fi de pe această lume.Fiind copii cu vârstele cuprinse intre 8 și 14 ani ne amuzam și ziceam:aici nu e nici dracu,nu ne sperii,arătate și băieți au început să înjure foarte urât.Dintr-o dată din tufișuri a ieșit ceva negru,dar căruia nu iam văzut fața.A fost groaznic și astăzi mai mergem dar după-masă nu mai mergem ca ieri la 8 seara mai ales ca acum se întuneca repede!!!

Leave a Comment