Doctrina reincarnarii nu exista in marile religii ale lumii! Ea a fost introdusa ulterior in unele religii…

Social Media
  •  
  •  
  •  

reincarnare 400Cea mai raspandita forma de credinta in reincarnare, din ziua de azi, admite ca in clipa mortii un Eu profund ar supravietui, ar intra intr-un alt corp pentru a trai o noua viata si s-ar imbogati astfel trecand de la o viata la alta, sau s-ar purifica, uitarea vietilor anterioare la fiecare noua nastere neavand prea mare importanta, caci in lumea cealalta, constiinta ar recupera de fiecare data vietile anterioare si le-ar face sinteza.

Ni se repeta cam peste tot, ca niste fapte bine stabilite, ca de altfel vechii egipteni si evreii din Vechiul testament, credeau in reincarnare, la fel Hristos si primii crestini, si ca Biserica a propovaduit-o pana prin secolele al III-lea sau al VI-lea. Dar faptele sunt fapte, iar aproape tot ce s-a spus este fals! Doctrina reincarnarii este complet necunoscuta in vechiul Egipt. Singurele cazuri care ar putea fi invocate sunt miturile reinnoirii naturii, cu Osiris. Cu toate acestea, istoricul grec Herodot, care a vizitat Egiptul, relateaza ca locuitorii lui credeau in metempsihoza. Dupa moarte, sufletul omenesc se reincarneaza in animalele de pe Pamant, din ape si din vazduh, apoi se intoarce in corpul unui om. Ciclul acesta se desfasura in trei mii de ani.

Herodot traia in secolul al V-lea inainte de Hristos, si inca incepand din secolul al VI-lea, tara se afla sub dominatie persana. Aici e vorba de credinte tardive si, probabil, populare. Nu se regasesc, pe cat se pare urme de-ale lor in marile texte ale Egiptului clasic si in celebra “Carte a mortilor” si nici in celelalte texte care ne-au parvenit. Insa Clement din Alexandria, in secolul al II-lea dupa Hristos, mentioneaza la randul sau aceasta curioasa credinta a egiptenilor, fara sa si-o insuseasca. Reincarnarea pare ignorata in Sumer, ca si in Asiro-Babilonia, dar poate ca ea exista acolo ca o credinta populara, in afara marilor texte literare.

In ce priveste Grecia, Diogene Laertios, la inceputul secolului al III-lea dupa Hristos, afirma ca Pitagora, in secolul al VI-lea inainte de Hristos, a fost primul care,a crezut in transmigratia sufletelor. El credea ca traise mai multe vieti si chiar dadea numele pe care le avusese in vietile sale anterioare. Se stie ca Platon nu o socotea decat o credinta populara, desi o examinase cu interes in vestitul “mit” al lui Er pamfilianul in “Republica”. Mitul eternei intoarceri comporta de altfel si el o anumita forma de reincarnare.

Vechii evrei nu mentioneaza niciodata posibilitatea reincarnarii, insa de pe timpul lui Hristos doctrina incepe sa apara treptat. Dupa Flavius Iosif, fariseii credeau in chinurile vesnice pentru cei rai si in reincarnare pentru cei buni. Mai tarziu, in Kabbala, reincarnarea va ocupa un loc important. Reincarnarea pare deci sa fi patruns lent in Occident, insa tarziu, sub forme foarte populare si foarte marginale, timp de mai multe secole.

Cat despre Noul Testament, cele doua texte invocate mereu sunt povestea orbului din nastere si asteptarea intoarcerii lui Ilie. Sa le examinam in treacat. In primul caz, discipolii lui Hristos il intreaba: “Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?” Ideea ca raul fizic este legat de pacat este frecventa in Vechiul Testament. In cazul infirmilor din nastere anumiti rabini atribuiau vina parintilor, altii copilului insusi in timpul sarcinii. Putem socoti ideea interesanta sau stupida, dar nu asta e problema. Este vorba sa stim daca evreii, pe vremea lui Hristos, credeau in reincarnare. Cunoasterea literaturii acelei vremi ne sileste sa spunem: nu. Ei preferau sa recurga la aceasta ciudata ipoteza.
Cat despre Hristos, el nu profita deloc de ocazie ca sa le reveleze reincarnarea. El le raspunde doar ca problema este rau pusa: “Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui.” Nici vorba de viata anterioara!

Celalalt caz, citat tot timpul, il constituie diferitele texte care fac aluzie la vestirea profetica a intoarcerii lui Ilie. Dar inseamna sa uitam ca, pentru evrei, Ilie nu murise niciodata, El fusese luat in cer intr-un car de foc si toti se asteptau ca sa se intoarca intr-o zi, dar ca dintr-o lunga calatorie, fara sa se nasca din nou; sau ca personajele acelea care, in numeroase legende, se trezesc dupa un secol. Hristos incearca sa-i faca sa inteleaga ca Ilie nu se va intoarce. In locul Iui a venit Ioan Botezatorul, tot asa cum Mozart l-a inlocuit pe Bach… Tot astfel, evreii insisi incearca sa inteleaga misterul persoanei lui Hristos. Cand Iisus ii intreaba pe discipoli ce cred oamenii despre ei, ei ii raspund ca unii socotesc ca e Ioan Botezatorul, altii ca e Ilie, altii ca e unul dintre vechii prooroci inviat. Dar cand a murit Ioan Botezatorul, Hristos avea treizeci de ani. Asadar, numai dupa moartea lui Ioan duhul acestuia ar fi putut pune stapanire pe Iisus. Asta nu are nimic de-a face cu reincarnarea a carei dovada unii ar vrea sa o gaseasca in Noul Testament. Nimic nu arata in text ca pentru Ilie sau “vreunul dintre vechii prooroci inviat” ar fi vorba de data aceasta de o adevarata reincarnare. Dimpotriva, textul spune “inviat”, ceea ce e cu totul altceva. A invia inseamna a reveni la viata fara sa renasti.

Biserica n-a propovaduit niciodata reincarnarea, cum pretind multi. Anumiti teologi au crezut in ea, ceea ce este cu totul altceva. In secolul al II-lea, Sfantul Iustin admitea mai multe vieti pe Pamant inainte de Cer, cei mai pamantesti putand sa se reincarneze in animale. Dar, primii crestini nu puteau crede decat in vieti anterioare pe Pamant si nu in vieti viitoare, intrucat pentru ei lumea aceasta urma sa dispara curand.

Curentele gnostice credeau in reincarnare. Dar ele nu inseamna Biserica. Intreaga lor invatatura este profund diferita. Origene se pare ca a admis o succesiune de eoni, adica o succesiune de lumi, fiecare suflet traind o singura data in fiecare lume. Nu este, prin urmare, cu mult diferit de urcarea fiecarui suflet din sfera in sfera. Cei doi mari sfinti Grigore, cel din Nyssa si cel din Naziant, in secolul al IV-lea cunosteau aceasta teorie a vietilor anterioare si i se impotriveau categoric. Totusi, se recunoaste ca, in general, niciun text de-al Bisericii nu a condamnat formal aceasta doctrina si ca, in consecinta, fiecare poate adera la ea daca gaseste de cuviinta.

Adeptii, adesea infocati, ai teoriei incarnarilor numeroase si obligatorii pentru toti, sustin si faptul ca ei se alatura astfel credintei a sute de milioane de oameni, de-a lungul veacurilor marilor culturi. Dar, pe aceasta tema trebuie oricum sa stim ca reincarnarea era necunoscuta Vedelor (1500-800 inainte de Hristos). Nu este propovaduita nici de Buddha. Alain Danielou, unul dintre cei mai buni specialisti in domeniul Indiei antice crede ca aceasta doctrina a luat nastere in jainism, care a transmis-o budismului si mai apoi hinduismului modern. Curentul shivait ar fi ramas, paria astazi, refractar acestei doctrine. Doctrina in discutie apare totusi cu variante mult deosebite, inca in Upanisade (700-500 inainte de Hristos).

7 comentarii la „Doctrina reincarnarii nu exista in marile religii ale lumii! Ea a fost introdusa ulterior in unele religii…”

  1. REINCARNAREA ERA CUNOSCUTA DE VECHII EGIPTENI,DE INDIENI, GRECI;METEMPSIHOZA INSEMNA TRANSMIGRATIA SUFLETELOR, DAR DE UNDE SA STITI VOI CARE FOLOSITI TERMENI CARORA NU LE CUNOASTETI SENSUL!.BUDA A ATINS ILUMINAREA SI STIA CIT VIETI A TRAIT,DIOGENE LA FEL ,APOLONIUS DIN TYANA ,ISUS,TOTI FARAONI EGIPTULUI….SA VA DAU UN SINGUR EXEMPLU;ALEXANDRU MACEDON SA REINCARNAT IN TIMPURILE MODERNE IN PRESEDINTELE AMERICAN ASSASINAT LINCOLN ABRAHAM!, HENRY FORD FUSESE IN EGIPT UN INGINER ATLANT CARE SE OCUPA CU AUTOMATIZAREA INJECTIEI MASELOR PLASTICE…ASA CA NU MAI SCRIETI PROSTII!!

  2. ,, Rânduit este oamenilor să moară, însă după moarte urmează judecata (Evr. 9:27)”
    Nu cred ca este loc de comentarii.Se mai intrupa Dumnezeu acum peste 2mii de ani pentru a ne scoate din intunericul vesnic daca teoria draceasca a reincarnarii ar fi valabila?Atunci fiecare suflet ar fi putut evolua si invata din greselile vietilor anterioare.Nici macar adeptii acestor idei inspirate de vesnicul dusman al celei mai iubite fiinte din intreaga creatie nu pot raspunde cum de sufletul(care cuprinde memoria-mai ascutita dupa iesirea din trup,constiinta,ratiunea,liberul arbitru)nu-si mai aduce aminte de nimic dupa intruparea in alt trup(atentie,ei considera ca sansele ca sufletul sa reintre in trup uman sunt egale cu al broastei testoase care scoate capul din apa marii o data pe an si nimereste inelul care pluteste deasupra apei).Nu-ti pot explica de ce acum 1suta de ani populatia era de 1-2 miliarde,iar acum suntem 7.Unde au zacut sufletele acestea daca teoria lor afirma ca in 45 de zile sufletul se reincarneaza?Apoi,tot ei,paganii inselati de Jahbulon practica spiritismul,chemand mortii(impropriu spus fiindca nimeni nu moare niciodata,hoitul se-ntoarce in pamant,dar sufletul e vesnic)Pe cine cheama ei deci,daca sufletele se reincarneaza? pt taxidermist:exista nu 1 caz,nu 2 al celor reveniti de dincolo,medicina moderna prin tehnica de resuscitare studiaza de ani buni acest fenomen,DAR pt unii nici daca ar invia mortul si le-ar povesti n-ar crede.O spune Hristos Dumnezeu si cei care I-au urmat si-au infaptuit minuni mai mari ca ale Sale,nu eu din lanul de porumb.

  3. @taxidermist
    Gresesti, amice. Pana si oamenii de stiinta banuiesc ca exista viata dincolo de moarte. Daca nu stiai ei acum studiaza portalurile care duc spre alte “universuri paralele” si nu exclud deloc posibilitatea ca o fiinta decedata sa existe in alt univers. Religia poate sa faca mult rau atunci cand de ex au loc razboaie din aceasta cauza, dar exista multe, chiar foarte multe aspecte din toate religiile lumii care s-au stiut cu mult inainte sa le confirme stiinta.
    Omul nu e “naspa” deloc, pune mana pe o carte de anatomie si vezi cum toate functioneaza perfect, iar daca ceva ar functiona anormal ne-ar compromite existenta. Desigur, ma refer la oamenii sanatosi, care sunt totusi majoritari oricat de mult ar incerca unii sa nege acest lucru si sa insinueze ca Dumnezeu l-a facut pe om bolnav s.a. Bolile sunt in marea majoritate efectul progresului, este ceva ce omul care e facut liber, nu marioneta, a dorit si a primit. Dar reversul medaliei se vede. Daca in secolul trecut predominau bolile de plamani sau se murea des din cauza microbilor, astazi predomina bolile cardiovasculare, cancerul, depresia etc. Daca te referi la caracterul oamenilor care, da, de multe ori, e mai recunoscator un animal daca i-ai dat ceva decat un om. Da, marea majoritate a oamenilor au caractere bolnave, dar si asta e tot un efect al progresului, oamenii devenind mai egoisti, divizati, nu le mai pasa de cei in nevoie, ataca adevaratele valori si cred mult prea mult in minciunile din presa aservita Ocultei si-si traiesc viata dupa “trendurile” pe care aceasta le tot promoveaza. Dar am convingerea ca intr-un timp mai scurt sau mai lung, ne vom reveni. Nu uita totusi ca nu toti sunt la fel.

Lasă un comentariu