In chip firesc si natural, Dumnezeu nu poate fi vazut cu ochii nostri. Noi, cu ochii nostri, nu putem vedea nici aerul din jurul nostru, care e materie. Asadar, uneori nici materia nu o putem vedea. Cum am putea sa vedem deci un duh, un spirit? Si Dumnezeu e duh, spirit desavarsit.
Dar, daca nu-L putem vedea cu ochit trupului pe Dumnezeu, fiindca este spirit, Il putem, totusi, vedea eu ochii duhului nostru, cu ochii mintii. Adica Il putem cunoaste. Caci cunoasterea e tot un fel de vedere. Si cum Il putem vedea pe Dumnezeu eu ochii mintii? Asa ca privim minunatele lucruri de pe pamant si de pe cer, cu legile lor uimitoare, cu frumusetea si maretia lor, si ne zicem cu mintea: „Toate acestea trebuie sa le fi facut cineva, fiindca din nimic nu se face nimic”. Cel ce le-a facut trebuie sa fie atotputernic, nemarginit, preaintelept. Acesta e Dumnezeu. Iata cum putem vedea cu ochii duhului nostru, cu mintea noastra, pe Dumnezeu, in fiecare zi si in fiecare clipa.
Deci, toti oamenii cu minte sanatoasa pot vedea pe Dumnezeu, in toata ziua, adica Il pot cunoaste din lucrurile mainilor lui. Il putem vedea, adica puterile Lui si intelepciunea Lui – si intr-un fir de iarba, si intr-o ganganie, si intr-o floare.
Dumnezeu in sine asa cum este, nu poate fi vazut de ochii trupului. Dar nici cu mintea noastra marginita nu-L putem vedea, nu-L putem cunoaste deplin. Ei e nemarginit, dar intelegerea noastra e marginita.
