Relatia dintre minte si creier este un mister care este esential pentru modul in care intelegem existenta noastra. Unii spun ca mintea este strict o functie a creierului – constiinta este rezultatul neuronilor. Dar unii se straduiesc sa inteleaga stiintific existenta unei minti independente, separate de creier. Intr-un articol publicat in septembrie 2017 in revista „NeuroQuantology”, Dr. Dirk K.F. Meijer, profesor la Universitatea din Groningen din Olanda, emite ipoteza ca toata constiinta se afla intr-un camp care inconjoara creierul. Acest camp este intr-o alta dimensiune, isi impartaseste informatiile cu creierul prin intermediul inseparabilitatii cuantice si are anumite asemanari cu o gaura neagra.
Acest camp ar putea capta informatii din campul magnetic al Pamantului, din energia intunecata si din alte surse; apoi transmite informatiile in tesutul cerebral. Cu alte cuvinte, mintea este un camp care exista in jurul creierului, preia informatii din afara creierului si le comunica creierului intr-un proces extrem de rapid. Dr. Dirk K.F. Meijer descrie acest camp alternativ ca pe „un camp structurat holografic“.
Exista un mister nerezolvat in neurostiinta, pe nume „problema de legare“: diferite parti ale creierului sunt responsabile pentru lucruri diferite – unele parti prelucreaza culoarea, altele sunetele, etc. Dar, intr-un fel, toate se intalnesc ca o perceptie unificata sau constiinta. Informatiile se reunesc si interactioneaza in creier mai repede decat pot fi explicate prin intelegerea actuala a transmisiilor neuronale din creier. Se pare ca mintea este mai mult decat neuronii din creier. Neurologii inca se afla in cautarea unui mecanism pentru aceasta „legare” a partilor diferite ale creierului. Meijer a apelat la inseparabilitatea cuantica si la tunelul cuantic pentru a raspunde la aceasta intrebare.
Inseparabilitatea cuantica este un fenomen in care particulele par sa fie conectate pe distante mari. Atunci cand se efectueaza actiuni asupra uneia dintre particule, modificarile respective sunt observate simultan in celelalte particule. Tunelul cuantic este un fenomen in care o particula trece printr-o bariera, lucru care nu ar trebui sa o poata face in conformitate cu fizica clasica. Aceste fenomene cuantice permit procese rapide; ele nu pot fi explicate prin fizica clasica. Deci, ele pot ajuta la explicarea proceselor mentale subconstiente ultra-rapide.
Meijer foloseste, de asemenea, natura unda-particula a materiei din fizica cuantica pentru a explica relatia dintre campul mental si creier. In esenta, acest principiu sustine ca electronii si fotonii exista sub forma de unde, dar se pot comporta si ca particule. Adica, ei sunt si unde si particule. In mod similar, Meijer spune ca acest camp mental este, in acelasi timp, atat non-material cat si material, ca parte fizica a creierului. Astfel, conform lui Meijer, mintea si creierul sunt conectate. Ele sunt unificate, dar si separate. Un astfel de paradox aparent este caracteristic fizicii cuantice.
Mintea s-ar putea afla intr-o alta dimensiune spatiala
Meijer propune ipoteza ca mintea se afla intr-o alta dimensiune, sa spunem dimensiunea a 4-a, care nu poate fi observata in dimensiunea noastra 3-D, dar poate fi dedusa din punct de vedere matematic. Aceasta a patra dimensiune spatiala nu este timpul, desi timpul este in mod obisnuit descris ca „a patra dimensiune”. Asadar, mintea ar exista in a patra dimensiune spatiala.
Mintea ar putea fi ca o gaura neagra
Meijer vorbeste de existenta unui fel de ecran sau granita intre lumea exterioara si campul mental individual. Astfel, putem compara aceasta limita cu orizontul evenimentului unei gauri negre. „Se presupune ca informatiile care intra intr-o gaura neagra din exterior nu se pierd, ci mai degraba se proiecteaza pe ecranul sau exterior, numit „orizontul evenimentului””, a scris Meijer. „Constiinta este o granita intre o singularitate (gaura neagra) si spatiul din creier”. Orizontul evenimentului separa „un model mental al realitatii pentru fiecare individ” de tot ceea ce exista in afara acestuia.