Madonele negre

madona-neagraNasterea lui Iisus este descrisa detaliat de Matei si Luca si, chiar daca in unele locuri ale povestirii lor difera unele detalii si perioade de timp, ambii evanghelisti sunt de acord asupra unui fapt: anume ca Mintuitorul lumii s-a nascut dintr-o femeie pamanteana. Sanctificarea Fecioarei Maria a avut loc de-abia in secolul al XIII-lea. Era perioada cruciadelor si a cultului cavaleresc al Femeii Minunate, cand paladinii, indreptandu-se catre Pamantul Sfant, isi incredintau vietile acoperamantului Maicii Domnului. Miloasa si plina de grija in salvarea pacatosilor, ea s-a ridicat la ceruri, unde si-a ocupat locul alaturi de Fiul Sfant.

Enigmatic este insa fenomenul Madonelor Negre. Sculptate in carbune sau colorate diferit, ele au aparut pe cupolele vechilor biserici gotice si ale celor mai cunoscute manastiri catolice. Panzele pictate si icoanele facatoare de minuni cu figura neagra a Fecioarei Maria s-au raspandit foarte mult in aproape toata Europa Apuseana: din Spania si Franta pana in Belgia si Germania. Chiar si in Polonia, Maica Domnului Neagra este una dintre cele mai cinstite icoane.
Aparitia lui Iisus Negru in America Latina este usor de explicat. O asemenea inovatie misionara a contribuit la impartasirea cu adevarata credinta a robilor adusi din Africa. Dar Fecioara Maria Intunecata a aparut undeva in Franta.

Figura Isidei cu pruncul si icoanele cu Fecioara Maria

Cand crestinismul s-a raspandit dincolo de limitele Pamantului Sfant, Imperiul Roman a absorbit toate celelalte tipuri de credinte orientale. Culturile extatice cu orgiile lor si aducerile de jertfe au inceput sa patrunda in Apus si sa se amestece cu credintele locale. Cuceririle romane doar au crescut in intensitate acest proces ucigator pentru soarta imperiului, care a atins apogeul in secolul al II-lea al erei noastre. Din cultul zeilor orientali care murisera, pentru a renaste intr-o noua viata, s-au insufletit ciclurile naturii cu renasterea vietii primavara si cu ofilirea ei toamna.
Din Egiptul cucerit a patruns mai intai in Grecia si apoi la Roma misterul maret al mortii lui Osiris si al sotiei sale nemangaiate, Isida, cea care l-a conceput in mod miraculos pe Gor. Invierea lui Osiris, sarbatorita prin incoltirea semintelor, era insotita de petreceri cu bucurie in toata metropola. Chiar si intr-un oras de provincie, cum era Pompei, a fost descoperit un templu mare al Isidei. Figura ei cu pruncul la sanul sting intruchipa ideea ravasitoare a suferintei si a iubirii (imaginea ei este aproape o copie a icoanelor Fecioarei Maria).

Iar credintele vechi nu mor intr-o clipa. Fecioara Maria – Madona Neagra a aparut din negura timpului. Nu intamplator asemenea imagini au fost descoperite in adancimile minelor de sare si in exploatatiile montane. Probabil ca Madona Neagra era aleasa in taina ca protectoare de catre minerii din vechime. Coroana de pe fruntea ei este o marturie clara despre predestinarea de catre unele forte superioare a Imparatesei Lumii, iar pruncul la sanul stang – despre legatura genetica cu Isida. Ca si zeita egipteana, incununata cu un disc solar, Madona poarta binecuvantarea existenta peste tot a maternitatii si ideea extraordinara a salvarii.

Dar legatura Madonei Negre cu vechile zeite ale Pamintului, carora li se inchinau oamenii peste tot, merge mai departe, in cele mai adanci straturi ale culturii. Mamele marete, cele care au nascut zei si eroi, Astarta, Cibela, Hecata, erau cinstite peste tot in lume, sub diverse nume, care de fapt denumeau inceputul unic a tot ceea ce este viu. Tainicul, apoi negrul cult ale aceleiasi Kibela, cand castrandu-se singuri cu o secera, fanaticii stropeau altarul ei cu sange, a lasat o amprenta de neuitat asupra imaginii de Madona. Ei i se atribuiau si calitatile magice ale zeitei-mama. Acest lucru era cunoscut mai ales in acele zone unde s-au raspandit curentele eretice din timpul inchizitiei.

Statuile Madonei Negre pot fi intalnite cel mai adesea in templele din provinciile franceze Provence si Languedoc. La Toulouse si astazi mai exista obiceiul cinstirii baiului Madonei Negre. Acest brau era socotit atributul sfant al Isidei si al sotiei lui Zeus, Hera, protectoarea casatoriei si a maternitatii. Aport la acest fapt si-au adus si druizii, sacerdotii tainici ai celtilor. Zeita celtica Epona era, de asemenea, reprezentata ca o mama care alapteaza. Chiar daca la inceput a fost socotita zeita Lunii si protectoarea celor morti, iar sub numele de Briggita – stapana apelor, Epona imbogatea roadele campului si sporea fertilitatea animalelor.

Fecioara Neagra din Languedoc

Zeii vechi au disparut, dar moartea si iubirea exista in continuare in lume. Renumita Fecioara Neagra din Languedoc, cunoscuta si ca Nascatoarea de Dumnezeu din Marsilia, a fost descoperita langa un parau care izvora din pamant. Sapaturile facute in acest loc au scos la iveala un izvor termal, a carui forta terapeutica era bine cunoscuta romanilor inca din epoca ofensivei galilor (Galia – Franta de astazi). Brigitta nu numai ca a ocupat un bine meritat loc in panteonul roman, dar a supravietuit si reformei prin care a fost adoptat crestinismul de catre imparatul Constantin. Monahii care au distrus statuile antice au luat-o pe aceasta drept Madona cea Sfanta.

O istorie asemanatoare a avut loc si la Puy-en-Velay. Acolo, pe muntele Ani, a fost descoperita o constructie megalitica a druizilor, din care s-a pastrat doar lespedea superioara. Din cele mai vechi timpuri, ea si-a pastrat denumirea piatra care te apara de friguri. Mai tarziu, lespedea a fost construita intr-un templu roman, unde a continuat sa slujeasca aceluiasi tel. In anul 250 d.Hr. unei vaduve bolnave i-a aparut figura Fecioarei Maria care i-a aratat locul vindecarii miraculoase. Astfel, minunile Brigittei au fost atribuite foarte repede Fecioarei din Puy. Si in zilele noastre mai vin oameni cu daruri la aceasta piatra celtica. La randul lor, druizii au devenit, fara sa isi dea seama, intermediari in raspandirea cultelor greco-romane pe pamanturile galice. Marsilia sau antica Massalia, care era protejata de zeita greaca a vanatorii, Artemis, a devenit la un moment dat avanpostul acestor credinte religioase. Pe sora solarului Apollo, galii o percepeau ca pe propria lor zeita Epona. In curand insa, Artemis (la romani – Diana) a inceput sa fie socotita nu numai o zeita a Lunii si stapana a padurilor si campurilor, ci a aparut si in ipostaza ingrozitoarei Hecata (zeita noptii si a magiei negre), ei a inceput sa ii fie atribuita si culoarea neagra a acesteia din urma.

Lasă un comentariu