Lotusul, prima floare spirituala

lotus-albastruLotusul s-ar putea spune ca e prima floare, si care se deschide pe apele statatoare si tulburi cu o perfectiune atat de senzuala si de suverana incat ti-o poti lesne imagina, in illo tempore, drept aparitia primordiala a vietii pe imensitatea neutra a apelor primordiale. In acest fel apare lotusul in iconografia egipteana, el cel dintai, iar mai apoi demiurgul si soarele tasnesc din inima sa deschisa. Floarea de lotus este deci mai inainte de orice sexul, vulva arhetipala, chezasie a nasterilor si a renasterilor.

De la Mediterana si pana in India si China, importanta ei simbolica avand manifestari atat de variate provine, atat in ceea ce priveste profanul cat si sacrul, de la aceasta imagine fundamentala. Lotusul albastru, considerat drept cel mai sfant in tara faraonilor, oferea o mireasma de viata divina: pe peretii hipogeelor tebane se poate vedea o adunare de familie in care viii si mortii aspira cu gravitate mirosul florii viorii, in gestul lor desfatarea amestecindu-se cu magia renasterii.

Lotusul in civilizatia chineza

Literatura galanta chineza -in care, ocupa cum se stie, gustul pentru metafora se amesteca si cu un profund realism – foloseste cuvantul lotus pentru vulva, si numele cel mai ravnit dat unei curtezane este Lotus de Aur. Spiritualitatea indiana sau budista da totusi o interpretare in sens moral culorii imaculate a lotusului, care isi desface intacta corola peste murdaria lumii. „Ca un lotus curat si minunat neintinat de ape, nici eu nu sunt intinata de lume.”

Zhou Duanyi, intr-o conotatie care pare bisexuala si deci totalizanta, reia notiunea de puritate, i le adauga pe cele de sobrietate si de rectitudine, facand din ele emblema inteleptului. In mod mai general, ideea de puritate ramanand constanta, i se adauga: fermitate (rigiditatea tulpinii), prosperitate (luxurianta plantei), descendenta numeroasa (abundenta semintelor), armonie conjugala (doua flori cresc pe aceeasi tulpina), timpul prezent, trecut si viitor (coexista simultan cele trei stari ale plantei -boboc, floare, seminte).

Lotusul in civilizatia indiana

Marile carti indiene fac din lotusul iesit din intunecime si care infloreste in plina lumina, simbolul dezvoltarii spirituale. Apele fiind imaginea nediferentierii primordiale, lotusul apare drept manifestarea care emana din ele, care se iveste involt la suprafata acestora, precum Oul lumii. De altminteri bobocul inchis este echivalentul exact al acestui ou, iar ruptura sa corespunde deschiderii florii: este realizarea posibilitatilor continute in germenele initial, a posibilitatilor fiintei, intrucAt inima este si ea un lotus inchis.

Si deoarece lotusul traditional are opt petale dupa cum spatiul are opt directii, el este si simbolul armoniei cosmice. El este utilizatin acest sens pe traseul a numeroase mandala si yantra. Iconografia hindusa il reprezinta pe Vishnu dormind pe suprafata oceanului cauzal. Din ombilicul lui Vishnu se inalta un lotus a carui corola deschisa il contine pe Brahma, principiu al tendintei expansive (rajas). De altfel trebuie adaugat ca bobocul lotusului, ca origine a manifestarii, este si un simbol egiptean. Atribut al lui Vishnu, lotusul este inlocuit in iconografia himera prin pamant, pe care il reprezinta ca aspect pasiv al manifestarii. Pentru a fi mai precisi, trebuie spus ca iconografia Indiei distinge lotusul roz (sau padina), cel pe care l-am luat in considerare, emblema solara si simbol al prosperitatii, de lotusul albastru (sau uipala), emblema lunara si sivaita.

Lotusul budhist

Din punctul de vedere budist, lotusul – peste care troneaza Shakyamuni – este natura lui Buddha neatinsa de mediul inconjurator noroios al lui samsara. Giuvaierul in lotus (mani padme) este universul receptacul al legii (dharma), iluzia formala sau Maya, din care apare nirvana. Pe de alta parte, Buddha din mijlocul lotusului (cu opt petale) se stabileste pe butucul rotii (cu opt raze al carei echivalent este padma); astfel se exprima functia sa de Chakravar, asa cum se poate interpreta la templul Bayon din Angkor-Thom. Centrul lotusului este, in alte circumstante, ocupat de muntele Meru, axa a lumii.

Lotusul in alte mituri

In mitul visnuit, insasi tulpina lotusului este identificata cu acest ax, care fiind, dupa cum se stie, falusul, intareste ipoteza unui simbolism bisexual sau sexual totalizator. In simbolismul tantric, cele sapte centre subtile ale fiintei care traverseaza axul vertebral, cel al asa-zisei sushumna, sunt figurate ca niste flori de lotus cu 4, 6, 10, 12, 20 si 1000 de petale. Lotusul cu ornic de petale inseamna totalitatea revelatiei.

Intr-o interpretare mai banalizanta, literatura japoneza face adesea din aceasta floare atat de pura in mijlocul apelor murdare, o imagine a moralitatii care se poate pastra pura si intacta in mijlocul societatii si a rautatilor acesteia, fara sa fie necesar sa se retraga intr-un loc pustiu.

In sfarsit, s-ar parea ca lotusul a avut in Extremul Orient o semnificatie alchimica. Intr-adevar mai multe organizatii chinezesti si-au luat drept emblema lotusul (alb), precum si o comunitate amidista, intemeiata in secolul al IV-lea, pe muntele Lu, si o importanta societate secreta taoista, careia simbolismul budist poate sa-i serveasca de acoperire, dar care ar putea sa se refere de asemenea la simbolismul alchimiei interne, deoarece floarea de aur este alba.

Comentariile sunt închise.