
Duminica de Florii este una plina de semnificatii pentru crestinism. Bucuria cu care poporul evreu l-a intampinat pe Mantuitorul Iisus Hristos in urma cu 2.000 de ani este retraita deopotriva in slujbele bisericesti si in manifestarile traditiilor populare. Mantuitorul a intrat in Ierusalim calare pe un asin. Episodul biblic in care este relatata sosirea lui Hristos in orasul sfant al iudeilor este ultima perioada de glorie a Fiului lui Dumnezeu printre oameni, este ultimul moment in care evreii ii aduc slava si-L preamaresc pe Iisus ca pe un salvator. Cei mai multi dintre iudei isi asterneau hainele in drumul sau altii taiau ramuri din copaci si, punandu-i-le in cale, ziceau: „Osana Fiul lui David! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!”. Pentru ca prorocirile vechilor profeti sa se adevereasca, Mantuitorul Iisus a intrat in Ierusalim calare pe un asin, imagine care sugereaza supunere si ascultare neconditionata a menirii pe care Fiul a avut-o printre muritori.
In credinta populara, salcia are proprietati tamaduitoare. In Duminica de Florii, intreaga comunitate religioasa se strange la Biserica, aducand ramuri de salcie pe care preotii le vor sfinti si le vor inapoia credinciosilor pentru spor in familie; in partile de nord ale tarii, “matisorii” sfintiti sunt inghititi pentru vindecarea bolilor de gat. Vara, cand ploile abundente si grindina pun in pericol recoltele, se pun in foc crengutele sfintite de Florii pentru a imprastia norii. Credinciosii de la sate nu tin in casa mladitele sfintite, ci le lasa afara, sub streasina, pentru a feri gospodaria de duhurile rele.
Ramurile de salcie au proprietati terapeutice si pentru crestinii ortodocsi din anumite zone ale tarii, acestia incingandu-se cu nuielusele sfintite pentru vindecarea durerilor de spate. Traditia ca ramurile verzi sfintite de Florii ii feresc pe oameni de boli e prezenta in toate zonele tarii.