Daca visam caderea dintilor acest lucru prevesteste o moarte?

Traditia populara afirma ca vizualizarea pierderii dintilor prevesteste o moarte. Temeiul acestei credinte vine de departe, din antichitatea greaca. Este lucrarea lui Artemidor – Cheia viselor – secolul al II-lea d.Hr., care a circulat in tot bazinul mediteranean. Artemidor a stabilit o comparatie simpla: gura este ca o casa ai carei locuitori sunt dintii. Pierderea unuia ar corespunde disparitiei unuia dintre membrii familiei sau ai celor ce locuiesc in casa.

Un cercetator din domeniu a dorit sa verifice aceasta ipoteza: astfel, el a adresat un chestionar mai multor pacienti care au avut un astfel de vis (pierderea dintilor) intrebandu-i daca, ulterior, le-a murit cineva apropiat. In majoritatea cazurilor, raspunsul a fost negativ. Asadar, pierderea dintilor in vis nu este in mod sistematic o premonitie a mortii. Si, din fericire, caci este un vis atat de frecvent incat am fi cu totii permanent in doliu…

In general, a visa caderea dintilor este semnul pierderii vitalitatii sau al lipsei de dinamism. In acest caz, traversati o perioada de mare oboseala sau, mai grav, una depresiva. Starea dintilor este, se stie, in relatie directa cu starea de sanatate. In targurile de cai, ca si in cele de sclavi, de odinioara, se examina dentitia ca o asigurare a bunei conditii fizice. Pierderea dintilor il indeamna pe cel in cauza sa-si supravegheze sanatatea si moralul.

In mod exceptional, se poate considera ca pierderea sau scoaterea unei masele ar putea simboliza eliberarea de un element negativ, de o grija, de o amintire urata. In fond, scoaterea unui dinte care ne doare, este o reala usurare.

Si totusi, cu toate ca este exceptionala si extrem de rara, visul premonitoriu al mortii, prin caderea dintilor, nu poate fi total exclus. Iata, de exemplu, urmatorul caz:

„Am visat intr-o noapte, o singura data, ca dintii imi cadeau unul dupa altul. Era un vis dureros care m-a afectat enorm. Cand m-am trezit, am stiut ca va muri cineva apropiat. Am cautat, dar nu vedeam cine ar putea fi. Trebuia sa plec la Paris si mi-am spus ca trebuie sa fiu foarte atenta. Am plecat lasandu-l pe fiul meu de 24 de ani singur acasa. Nu ma simteam bine, muncisem 15 zile intr-una fara pauza. Pe drum, am fost tentata sa renunt si sa ma intorc, fara sa stiu prea bine de ce. Apoi, la Paris, am uitat acest vis. Revenind acasa duminica, mi-am descoperit fiul mort, cu capul intr-o balta de sange. Imi reprosez ca nu am tinut seama nici de vis, nici de intuitia mea”.

Leave a Reply