De ce Dumnezeu a dat moarte oamenilor, daca ii iubeste atat de mult?

Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)

Biblia ne marturiseste ca Dumnezeu a creat omul pentru nemurire, dar prin invidia diavolului, in omenire a intrat moartea, prin urmare si pacatul: “Dumnezeu a zidit pe om spre nestricaciune si l-a făcut dupa chipul fiintei Sale. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat in lume si cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasca” (Solomon 2-23:24). Daca Eva nu ar fi ascultat de diavol si n-ar fi raspuns ispitirilor sale, si nu s-ar fi indepartat de porunca lui Dumnezeu, atunci nici pacatul nu ar fi existat. Mandria si neascultarea au fost cauzele mortii sufletului. „Sfintenia este nemuritoare, iar minciuna este cauza mortii” (Solomon 1:15). Aceste cuvinte ale lui Solomon definesc semnificatia aparitiei mortii pe pamant si marturia nemuririi omului. Chiar Solomon spune ca numai cei cu mintea intunecata vad moartea ca o distrugere a trecutului.

Prin urmare, omul a fost inzestrat cu nemurirea. Intreruperea conlucrarii sufletului cu Dumnezeu duce la moartea acestuia. Din Biblie se vede ca moartea pentru natura omului nu este naturala, prin urmare, pentru om, naturala este viata. Odata cu caderea, omul si-a indreptat iubirea sa catre cele interzise, iar iubirea catre nemurire s-a schimbat catre lucrurile trecatoare, sufletul s-a schimbat.

Dupa caderea omului, moartea era un mijloc pentru oprirea raului, impiedicand desfasurarea lui. Daca Adam ar fi ramas dupa cadere nemuritor, atunci si raul ar fi fost nemuritor, iar pentru om nu mai era nicio nadejde de mantuire. Pentru ca nemurirea omului si a iadului sa nu ajunga vesnica, cu acest scop i-a fost interzis lui Adam ca prin pacatul lui sa guste fructul din pomul vietii.

Iata ce scrie Sfantul Ioan Gura de Aur despre moarte: „Este groaznica moartea celor care nu cunosc iubirea inteleapta, pentru cei care nu cunosc viata de dincolo de mormant, pentru cei care socotesc ca moartea este distrugerea trecutului; se intelege ca pentru acestia moartea este groaznica, chiar denumirea ei este ucigatoare. Noi insa, vazand cu ajutorul Domnului taina intelepciunii Lui, consideram ca moartea este o trecere si nu trebuie sa intram in panica; din contra, trebuie sa ne bucuram, pentru ca lasam viata putreda si trecem in viata noua, nesfarsita si incomparabil mai buna”.

Leave a Reply