Catarismul, secta care credea ca lumea a fost creata de un “dumnezeu” rau! Ea indemna la sinucidere!

catarismSecta catarilor din crestinism nu este altceva decat secta maniheismului care reapare si se raspandeste in Occident in timpul
Evului Mediu. Are la baza dualismul iranian: doi dumnezei, unul al binelui si altul al raului, in vesnic conflict. In perioada invaziei barbarilor maniheismul a fost prezent in anumite forme aproape peste tot in Orient. In secolul al VII-lea adeptii acestei secte se numeau paulicieni, de la Paul de Samosata, unul din intemeietori, a carui mama facea parte din secta maniheilor. In secolul al IX-lea aveau sapte dieceze in frunte cu Corintul. Printre membrii sectei a fost probabil si imparatul Bizantului Mihail, zis cel Balbait.

In secolul al X-lea secta infloreste in Bulgaria luand numele de bogumilism. Denumirea vine de la numele Bogumil (prietenul lui Dumnezeu). Ei nu credeau nici in Sfanta Treime, nici in intrupare, nici in Euharistie, nu aveau nici botezul, nici crucea. Singura
rugaciune era Tatal nostru. Pe langa cei doi dumnezei, dumnezeul alb si dumnezeul negru (Bielobog si Cernobog), in invatatura lor aveau o multime de elemente luate din paganismul slav.

Arestati si arsi pe rug mai ales in Bulgaria si Serbia in secolul al XII-lea de catre imparatul Bizantului, Alexis Comnenul, si-au gasit adapost in Bosnia si Dalmatia. Din Dalmatia au trecut in Franta cu numele de bulgari si in Italia de Nord unde erau confundati cu pelerinii, o alta miscare eretica. In cele din urma s-au numit catari, un cuvant grec care inseamna puri sau perfecti.

Catarii condamnau casatoria prin care se prelungeste viata, lucrarea Satanei sau a dumnezeului celui rau. In schimb puteau trai in concubinaj intrucat acesta nu vizeaza procrearea. Nu taiau si nu mancau niciodata animale si pasari, nici produse provenind din ele caci, crezand in metempsihoza, considerau ca in ele sunt suflete ale oamenilor care au murit in afara sectei.

Teogonia, in viziunea catarilor

Dumnezeul cel bun a creat lumea invizibila a spiritelor perfecte; dumnezeul cel rau a creat lumea vizibila a materiei, in care domneste pacatul. Iar omul cum a aparut? Lucibel (Lucifer) facand sa iasa pamantul din neant, a voit sa-l populeze. El a fabricat trupuri din noroi apoi, dupa ce a stat mult timp la panda in tufisurile cerului, a reusit sa captureze cateva spirite pure si sa le seduca spre a le inchide in aceste ambalaje de pamant. Prin atractia poftei, le-a facut cunoscut primelor creaturi in felul acesta actul carnal si ori de cate ori se naste un copil, Cel Rau inchide in trupul lui sufletul unui inger decazut.

Dar dumnezeului celui bun i s-a facut mila de ingerii inlantuiti pe pamant. El a hotarat sa trimita la ei cuvantul sau prin glasul unui crainic. I-a adunat pe ingerii ramasi fideli si le-a propus aceasta grea misiune. Toti au refuzat in afara de unul, Isus, pe care din acel moment l-a numit fiul sau. Isus a coborat pe pamant dar, fiind spirit pur, nu trebuia sa aiba nicicum contact cu materia; a luat numai in aparenta trup de om din sanul unei femei si tot in aparenta a trait, a suferit si a murit in acest trup; aceasta inseamna docetism. Inainte de Isus, oamenii traisera intr-un intuneric ingrozitor, intretinut de profetiile Legii Vechi, slujitori ai Dumnezeului care a creat lumea, ai Dumnezeului crud, ai lui Iahve. Dar Isus i-a invatat pe toti ca trebuie sa renunte la pamant, la trup, la viata, pentru a deveni spirite pure si a regasi patria pierduta, adica cerul.

Lumea, campul de lupta intre cei doi dumnezei, este asadar pentru om locul in care trebuie sa munceasca pentru a se detasa de tot ce este real, carnal, pamantesc: in felul acesta il slujeste pe dumnezeul cel bun. La sfarsitul timpurilor, cand ultima creatura a lui Lucibel va fi lepadat ambalajul sau de carne, tot ce era impur va disparea; toate spiritele isi vor relua locul in armonia cereasca; nu va mai fi iad, nici suflete pierdute, caci toti, dupa ce se vor fi purificat printr-un anumit numar de reincarnari, se vor mantui.

Pentru a elibera spiritul de captivitatea trupului, idealul era sinuciderea sacra fie prin otravire, fie prin post prelungit, fie prin pneumonie provocata prin expunerea la frig dupa o baie in apa fierbinte.

Daca secta i-ar fi castigat pe toti crestinii, Europa nu numai ca s-ar fi intors la cea mai neagra barbarie, dar ar fi disparut prin sinucidere rituala si prin incetarea procrearii de noi vieti. Catarii nu puneau problema reformarii, ci a anihilarii Bisericii pe care o numeau slujitoare a Celui Rau si sinagoga Satanei.

 

Leave a Reply