Antonie cel Mare, sfantul care tamaduia cancerul si scotea diavolii din oameni!

Antonie cel MareAntonie pustnicul este considerat parintele eremitismului crestin. S-a nascut in jurul anului 251 si a trecut la cele vesnice in (jurul anului) 356, la varsta de 105 ani, in bratele a doi discipoli ai sai.

Nascut in Egipt, la Qeman (Fayyoum), intr-o familie copta destul de bogata si fervent crestina, Antonie a impartit saracilor toate bunurile si a ales o viata de sihastru, dupa ce a implinit 20 de ani. A rezistat tuturor ispitelor celui rau, care nu a ezitat sa-i ameninte viata. A tinut piept fiecarui atac, cu toate ca viziunile inselatoare se inmulteau.

In 312 a plecat din desert si s-a indreptat spre Tebaida, pe muntele Qolzum (unde astazi exista Manastirea Sfantul Antonie). Diavolul i-a mai aparut din cand in cand, dar nu l-a mai agresat ca odinioara. Sfantul era iubit de vizitatorii sai, carora le oferea sfaturi intelepte.

De asemenea, Antonie cel Mare a facut multe minuni: a vindecat un om cu fata devorata de cancer, a tamaduit o fecioara slabanoaga, a salvat un muribund insetat, a insanatosit de la distanta o fata din Laodiceea, a eliberat doi tineri stapaniti de demoni.

Viata Sfantului Antonie a inspirat numerosi artisti plastici celebri, cum ar fi Jeronim Bosch, Pieter Bruegel, Dali, Mmax Ernst, Mathias Griinewald, Diego Velasquez. Gustave Flaubert i-a consacrat volumul „Ispita Sfantului Anton”. Potrivit legendei, ramasitele pamantesti ale eremitului au fost duse de un aristocrat francez in satul La Motte aux Bois – care a devenit Saint-Antoine – l’Abbaye – in secolul al XI-lea. Benedictinii au construit aici o biserica si un spital destinate vindecarii unei boli ce a bantuit Evul Mediu. In ianuarie 2006, relicvele sfantului au fost duse din Franta in Italia, pe insula Ischia.

Un comentariu la „Antonie cel Mare, sfantul care tamaduia cancerul si scotea diavolii din oameni!”

  1. Is curios ce inseamna “fecioara slabanoaga”!
    Majoritatea fetelor si femeilor de sub 20 de ani din ziua de azi pot fi considerate “fecioare slabanoage”! Asta nu inseamna ca nu sunt niste bunaciuni!
    Pe vremea aia sa fii slabanog, in conditiile in care foametea poate aparea oricand, ar fi fost fatal!

Lasă un comentariu