Povestea uluitoare a Dr. Moore: rapit de zane si dus in lumea lor

Intr-o zi, Dr. Moore si cei doi prieteni ai sai, Richard Uniacke si Laughlin Moore (fara nicio legatura de rudenie), s-au adunat in satul Dromgree pentru a discuta probleme presante. Si cand s-au oprit la hotel pentru noapte si au stat la masa luand cina, Moore le-a povestit o intamplare despre lucruri ciudate care i s-au intamplat in copilarie, cand locuia nu departe de aici. Moore insusi era prea tanar ca sa-si aminteasca ceva la vremea respectiva, dar stia despre evenimente prin intermediul povestilor mamei sale si ale altor rude. Potrivit acestora, in copilarie, de foarte multe ori disparea brusc undeva si nu putea fi gasit nicaieri.

Parintii au crezut ca baiatul a fost rapit de zane, iar dupa ce copilul a disparut din nou, s-au dus la o vecina in varsta care era vrajitoare sau ceva de genul acesta. Aceasta batrana a citit cu voce tare niste vraji, dupa care copilul a fost gasit, la fel de neasteptat cum disparuse, teafar si nevatamat.

Prietenii dr. Moore au primit aceasta poveste cu mare scepticism. Poate ca si ei, la fel ca doctorul, aveau o educatie buna si nu erau deloc la fel de superstitiosi ca satenii de rand. Uniacke a adus chiar mai multe argumente logice impotriva faptului ca aceasta poveste ar fi fost adevarata, ceea ce l-a enervat atat de tare pe Dr. Moore incat a inceput sa-si asigure prietenii ca nu minte deloc si exact asta s-a intamplat. Apoi, Dr. Moore a sarit brusc in sus si a spus ca trebuie sa plece pentru ca tocmai fusese „chemat”. Nu a spus cine l-a chemat si unde, dar imediat o forta necunoscuta a inceput sa-l ridice pe Dr. Moore in aer, iar Uniack si Laughlin, inspaimantati, l-au apucat – unul de mana, celalalt de picior. Insa inamicul invizibil era mult mai puternic si a inceput sa-l ridice pe Moore impreuna cu cei doi barbati care atarnau de el. De frica, Laughlin i-a dat imediat drumul piciorului lui Moore, dar Uniacke a continuat sa se tina. Cu toate acestea, dupa cateva secunde, a cedat si, de indata ce l-a lasat pe doctor si a cazut pe podea, doctorul Moore a disparut undeva. Prietenii nici macar nu au avut timp sa observe daca a fost scos pe fereastra sau pe usa hotelului.

Uniacke si Laughlin, amandoi speriati de moarte, au alergat la hangiu si i-au povestit ce se intamplase cu prietenul lor. In acelasi timp, hangiul i-a ascultat cu atata calm, ca si cum ar fi auzit regulat despre astfel de lucruri. Si apoi le-a spus ca la vreo 40 de metri distanta traia o femeie care avea „intelepciune” si putea gasi lucruri sau oameni pierduti. Si nu se indoieste ca ea il poate ajuta sa-l gaseasca pe dr. Moore.

Au trimis imediat dupa femeie si in scurt timp a aparut. I s-a spus ca, in urma cu aproximativ o ora, anumite forte le-au rapit prietenul si i-au cerut sa-l gaseasca. Femeia i-a spus imediat ca prietenul lor disparut se afla acum la aproximativ 1,5 km distanta, in padure, tinand o bucata de paine intr-o mana si un pahar de vin in cealalta. In acelasi timp, ea a mai spus ca Dr. Moore era foarte flamand si insetat, dar nu ar fi putut face asta niciodata in padurea aceea, altfel boala l-ar fi atacat si nu si-ar fi revenit pana la moarte.

Dupa aceea, a inceput sa rosteasca cu voce tare vraji stravechi, a caror esenta era ca le cerea ajutor stramosilor Dr. Moore, care traisera cu patru generatii in urma. Apoi a vorbit despre ce avea sa se intample cu Dr. Moore in continuare. Ea a spus ca creaturile (zanele) care l-au rapit il vor duce mai intai la un fort danez, la 10 km distanta, unde va fi distractie, mancare si bautura din belsug, dar vrajile il vor proteja pe Moore de ispita. Apoi va fi tarat inca 30 de km, la un alt fort, unde va fi, de asemenea, o mare sarbatoare. Dupa aceea, va fi tarat la fortareata celor sapte biserici, dar, intrucat Moore nu se va atinge nici acolo de bauturile si carnea interzise, ​​pana dimineata va fi returnat oamenilor viu si nevatamat. Dupa aceea, femeia si-a luat ramas bun si a plecat.

La sase dimineata, cineva a batut la hotel. Cand usa s-a deschis, doctorul Moore statea in prag, chinuit de o sete si o foame cumplite. Dupa ce s-a hranit si s-a imbatat, a spus ca in momentul in care a fost rapit, a vazut aproximativ douazeci de creaturi umanoide navalind in camera. Unele erau pe jos, iar altele calare. Si l-au apucat, l-au smuls din mainile prietenilor sai si l-au tarat in ​​padure. Acolo l-au asezat pe un cal, i-au pus paine intr-o mana, vin in cealalta si i-au oferit ceva de baut si de mancat. Apoi au fost purtati toata noaptea de la o sarbatoare la alta. Dar cand incerca sa manance sau sa bea ceva, mancarea si bautura pur si simplu ii zburau din maini.

El a descris creaturile pe care le vedea noaptea ca fiind multi barbati si femei mari si subtiri carora le placea sa danseze pe muzica si dadeau ospaturi somptuoase in forturi. Cand a venit zorii, Dr. Moore s-a trezit cumva singur langa hotelul de unde fusese rapit. Putin mai tarziu, Richard Uniacke, chinuit de o mare curiozitate, s-a dus chiar la fortareata daneza mentionata de vrajitoare. Si a descoperit pe iarba, printre ruinele unei vechi fortarete, un cerc imens, calcat in picioare atat de tare, incat de parca 500 de oameni ar fi dansat recent in el.

La intoarcere, Uniacke le-a povestit prietenilor sai despre aceasta descoperire si, mai tarziu, si-a confirmat povestea in prezenta doctorului local Murphy si a domnului Ludlow, unul dintre cei sase grefieri ai inaltei curti de cancelarie. Era 18 noiembrie 1678.