Sfinxul din Bucegi şi misteriosul Kogaion

Geografia sacra a Muntilor Bucegi este una minunata. Cercetatorul si etnograful Nestor Urechia in volumul „Zanele din Valea Cerbului” spunea printre altele ca „Sfinxul Romanesc” este capul cioplit al Sfantului Ion Botezatorul! In relatarea lui, foarte important era teonimul pomenit, care duce indata cu gandul la Kog-a-Ion, muntele sacru al dacilor. Iata ce scrie Strabon, in „Geografia” (VII, 3, 5): „Tot asa si acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel il numeau getii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele raului care curgea alaturi”.

In albaneza, limba tracica, koka inseamna „cap”, ca si in dialectul aroman. In daco-romana, substantive care trimit la sensul de „cap” sunt: cuca (arhaism) „caciula inalta, uneori impodobita cu pene, pe care o purtau domnitorii romani in timpul ceremoniilor”, apoi cucui „umflatura la cap” sau „mot de pene la capul pasarilor”, si chica. Asadar, se pare ca, in limba geto-dacilor, Kogaion se referea chiar la „Sfinxul Romanesc”, aflat la 2216 m altitudine. Misterele nu se opresc aici. Astfel, actualul nostru Sfinx are aceeasi inaltime cu Sfinxul Egiptean de la Gizeh, precum si aceeasi expresie! Sfinxul Romanesc poarta caciula nobiliara dacica, Sfinxul Egiptean poarta valul regal. In treacat fie spus, egiptologi de toata increderea sunt atrasi de ipoteza dupa care celebrul Sfinx de la Gizeh ar fi opera atlantilor. Ce mica-i lumea!

Ca muntele era considerat sfant, motivat si de capul (Koga!) cioplit al unei stravechi divinitati autohtone o demonstreaza si denumirea unui trib geto-dac, Cauco-enses, situat in curbura Carpatilor, apoi Cauca-land, tinut plasat de Amianus Marcellinus in aceeasi zona, precum si localitatea dacica, atestata, Ba-cauca, sugerand chiar oronimul Bucegi.