Reincarnarea si invierea, doua doctrine antagonice, pot fi adevarate simultan? E posibil ca da!

6
6

reincarnare 50Peter Novak este un specialist in domeniul teologiei si spiritualitatii. Intr-un punct de vedere extrem de interesant, el incearca sa armonizeze doctrina reinvierii din crestinism cu doctrina reincarnarii din religiile orientale (budism, hinduism etc.). Sa vedem care este teoria sa…

Biserica crestina este ferm convinsa ca, daca reincarnarea e reala, inseamna ca tot ceea ce propovaduieste crestinismul trebuie sa fie complet eronat. Daca oamenii se intorc din moarte de la sine prin reincarnare, atunci ce nevoie mai au de ideea invierii universale sau chiar de un Mantuitor care le garanteaza aceasta inviere? Daca revenim iar si iar la viata, ce mai ramane din promisiunea vietii vesnice a crestinismului? Si daca avem deja viata eterna, nu putem sa nu ne intrebam „De ce anume ne-a salvat Isus?” Fiindca invierea Lui constituie insasi baza si fagaduiala Bisericii crestine, iar daca reincarnarea este reala, inseamna ca oricum supravietuim mortii, astfel ca nu mai pare a fi nevoie de nobilul sacrificiu al lui Iisus.

Multi considera ca acceptarea publica a ideii reincarnarii va ucide crestinismul asa cum se prezinta el astazi. Biserica crede ca, daca reincarnarea exista cu adevarat, viata lui Iisus devine o trista gluma, El salvandu-i pe cei care nu aveau nevoie sa fie salvati. Din pacate, pe masura ce dovezile stiintifice in sprijinul reincarnarii se acumuleaza, pozitia Bisericii devine tot mai dificila. Multi clerici de rang inalt se indoiesc deja de unele dintre preceptele fundamentale ale crestinismului, dar, fiind loiali credintei lor, prefera sa se scufunde odata cu corabia.

Crestinismul se afla intr-o situatie sumbra si isi pierde avantul. Cercetari in domeniul reincarnarii se desfasoara in universitati din lumea intreaga si mii de oameni trec prin regresii in vietile anterioare. In ultimii ani, numerosi specialisti au publicat rapoarte detaliate despre copii care sustin ca-si amintesc date din vietile anterioare si, in cateva cazuri, spusele lor au fost verificate. Biserica s-a retras intr-un colt al ringului, iar in decurs de o generatie, lupta dintre ea si reincarnare va fi deja decisa, toata lumea asteptandu-se ca religia crestina sa fie infranta. Dar nu trebuie sa fie asa.

Ne aflam astazi la o rascruce importanta, la care destinul Bisericii va fi hotarat pentru totdeauna: crestinismul ori va gasi o modalitate de a integra aceste noi descoperiri privind reincarnarea, ori va pieri. Din fericire, exista o doctrina (doctrina sufletului scindat – ce presupune existenta atat a spiritului, cat si a ufletului) care arata ca atat invierea, cat si reincarnarea pot fi adevarate: o jumatate din fiinta noastra, spiritul constient, se reincarneaza mereu, iar cealalta, sufletul inconstient, nu va mai reveni decat dupa inviere. Astfel, dilema crestinismului are la baza o unica si reparabila greseala: supozitia ca sufletul si spiritul sunt unul si acelasi lucru.

Desigur, nu putem sa nu ne intrebam mai departe „De ce anume ne-a salvat Iisus?” In mod uimitor, raspunsul pare a fi acelasi dintotdeauna: ne-a salvat sufletul de la moarte. Sufletul, nu spiritul. Acesta din urma nu moare niciodata, dar se pare ca Isus a gasit o modalitate de a ne salva de la moarte sufletul – sufletul care traieste o singura viata, ajungand apoi in rai sau in iad. Neputand sa impiedice a doua moarte, pentru majoritatea oamenilor, Iisus pare a-si fi indreptat eforturile in primul rand catre identificarea unei cai de a o anihila, facand ca toate acele suflete parasite sa revina la viata intr-o zi.

Armonizarea reincarnarii cu invierea ar schimba perspectiva in ambele tabere. In cadrul religiilor orientale, care accepta reincarnarea, atmosfera spirituala nu este tensionata. Spre deosebire de anxietatea care marcheaza religiile occidentale, oamenii din Orient se consoleaza cu ideea ca, daca nu abordeaza problemele spirituale in aceasta viata, vor avea suficient timp in urmatoarele. Care e graba, daca ne asteapta numeroase alte existente? Dar, in vreme ce orientalii credeau in reincarnare, vesticii stiau ca va veni Ziua Judecatii si ca timpul era deci limitat, ca la un moment dat ar putea fi prea tarziu. Ecouri ale reincarnarii sunt intalnite in cele mai vechi invataturi ale crestinismului, dar aceasta doctrina nu a fost deloc reliefata, iar in cele din urma a fost eliminata din traditia crestina. De ce? Poate fiindca Occidentul si-a dat seama ca numarul incarnarilor viitoare nu este nelimitat. In conformitate cu preceptele iudeo-crestine, va exista un sfarsit al perioadei in care toti mortii vor reveni la viata. Spre deosebire de religiile orientale, care sustin ca prilejurile in acest sens sunt infinite, Vestul era convins ca avem un numar limitat de sanse. Daca tot amanam si munca noastra spirituala va fi inca nefinalizata in Ziua Judecatii, atunci va fi prea tarziu.

Toti am murit, ne-am scindat si ne-am reincarnat deja de multe ori. Viata dupa viata, individul isi leapada sufletele in intunericul inconstientului inainte de a se reincarna. Daca asa stau lucrurile, atunci numarul sufletelor prinse in inconstient a crescut continuu in decursul istoriei, fara a se putea face nimic in acest sens. Iar aici, ar interveni misiunea lui Iisus: de a elibera sufletele captive in haul inconstientului, de a-i salva pe cei morti.

Desigur, daca fiecare dintre noi are mai multe euri din vietile anterioare, semnificatia invierii universale este alta. Daca reincarnarea este reala, inseamna ca unica modalitate prin care raposatii pot reveni la viata este retrezirea in mintea noastra a amintirilor despre eurile trecute. Recunoastem, este o idee stranie, dar si mai straniu este faptul ca pare a fi reflectata si in scripturi, care descriu o mare invazie ce se va produce in Ziua Judecatii, una din cauza careia o mai mare parte a lumii isi va pierde mintile. „Un popor puternic, un popor vechi” (Ieremia, 5:15), „strainii cei mai rai din toate popoarele” (Iezechiel, 28:7), va invada lumea, sustine Biblia. Ce popor ar putea fi mai vechi, mai puternic sau mai rau decat cel al mortilor retreziti la viata invadand mintea celor vii?

Ideea ca tot materialul psihologic strans de omenire de la inceputurile lumii s-ar putea revarsa intr-o zi deodata in mentalul nostru constient este inimaginabil de cumplita si explica motivul pentru care Ziua Judecatii este zugravita in Biblie atat de sumbru. Prins in mijlocul unui asemenea tumult interior haotic de imagini, amintiri si euri trecute, sinele uman obisnuit n-ar avea nicio sansa, dezintegrandu-se in fata torentului. Toti cei al caror sentiment de sine depinde de propriile minciuni interioare ar pieri odata cu prabusirea zidului despartitor din fiinta lor.

6 COMENTARII

  1. reincarnarea a fost interzisa in anul 553 e.n. in cadrul celui de-al 5-lea sinod ecumenic cand nemernicul de imparat iustinian, a convocat un mare conciliu ecumenic, papa Vigilius a stat intemnitat, pentru ca era contra hotararii lui Iustinian de a interzice reincarnarea, insa fara acordul papei conciliul controlat de Iustinian a stabilit ca:

    “daca cineva isi marturiseste credinta in fabuloasa poveste a pre-existentei sufletelor dupa care urmeaza monstruoasa doctrina (reincarnarea), atunci el va fi ex-comunicat”

    Ex-comunicarea se facea deobicei pe rugul in flacari, acum dovezile stiintifice ce demonstreaza reincarnarea copii la varste fragere, de 6-7-8 ani care vorbesc limbi straine, care stiu matematica mai mult decat savantii, era un copil la 9 ani care il contrazicea pe Einstein la teorie, logic si rational vorbind, e imposibil ca un copil la o asemenea varsta sa adune atatea cunostiinte, pentru ca e nevoie sa ti le formezi in zeci de ani de experiente, ele trebuiesc OBTINUTE DE UNDEVA???????? iar acel undeva e memoria ancestrala sau amintirea, asa cum o descriu si psihiatrii care s-au dedicat cercetarii cazurilor concrete de reincarnare,iar la nivel mondial sint zeci de cazuri concrete stabilite, insa numai mintea ingusta si obturata de prostiile si salbataciunile religioase fac pe oameni sa le ignore!

    Cat despre Isus este o simpla poveste de adormit copii, pentru ca nu exista nici o dovada istorica care sa ateste existenta lui isus!

    Personajele din Noul Testament al Bibliei – inexistente in vreo cronologie istorica si neatestate in istorie! Demonizarea sexualitatii, interzicerea cunoasterii reincarnarii si alte netrebnicii facute de “sfintii parinti” si salbatici ai Bisericii Crestine!

    Cartea lui Abelard Reuchlin numita “Adevăraţii autori ai Noului Testament” a fost tipărită pentru prima dată în Statele Unite în anul 1979 şi vorbeşte despre un cerc interior de iniţiaţi, cel mai exclusivist club al istoriei, care ştiu adevărul despre Iisus, dar nu doresc ca şi ceilalţi să-l afle.

    Ce m-a izbit cel mai tare era faptul că autorul a ajuns la aceleaşi concluzii ca şi mine: că Evangheliile sunt o invenţie menită să creeze o nouă religie-închisoare. Cartea nu analizează tot simbolismul pe care l-am prezentat eu în capitolul anterior, dar precizează numele familiei şi ale celorlalte persoane care au scris Noul Testament, precum şi „codurile” pe care le-au folosit pentru a-şi „semna” drepturile de autor. Interesant mi s-a părut faptul că unul din aceste coduri este chiar numărul 40, la care am făcut referire şi eu. Numărul 40 este reprezentat de litera M, de la Maria. Această literă continuă să fie extrem de semnificativă pentru Frăţie chiar şi în zilele noastre şi poate fi văzută pe toate lanţurile de restaurante MacDonalds din lume.

    Vom vedea ceva mai târziu cum folosesc companiile transnaţionale simbolismul Frăţiei în logo-urile şi numele lor. M face referire la Maria sau Madonna, adică la Semiramida. Abundenţa dovezilor aduse în cartea lui Reuchlin, extrem de complexă şi bazată pe coduri matematice ezoterice, este copleşitoare. De aceea, vă recomand insistent să vă procuraţi un exemplar, dacă doriţi să aflaţi toate detaliile descrise în ea.

    Autorul prezintă încă din primul paragraf descoperirile sale:

    „Noul Testament, biserica şi creştinismul au fost în totalitate creaţiile clanului lui Calpurnius Piso [pronunţat Peso], o familie de aristocraţi romani. Atât Noul Testament cât şi toate personajele din el – Iisus, toţi Iosifii, toate Mariile, toţi discipolii, apostolii, Pavel, Ioan Botezătorul, etc. – sunt simple ficţiuni. Clanul Piso a inventat întreaga poveste şi personajele ei, după care le-a plasat într-un anumit context istoric, populând legenda cu anumite personaje periferice reale, precum Irod, Gamamiel, guvernatorii romani, etc. Cât despre Iisus şi celelalte personaje centrale, acestea reprezintă simple invenţii”.

    Clanul Piso a fost o familie genealogică care a numărat în rândurile ei oameni de stat, consuli, poeţi şi istorici. Cu siguranţă, asemenea oameni nu puteau să nu fie afiliaţi la una din societăţile secrete din Imperiul Roman, cu atât mai mult cu cât acest imperiu a reprezentat o veritabilă trambulină pentru liniile genealogice reptilo-umane. Aşa se explică, de pildă, de ce American Express, această organizaţie creată de Frăţie, are drept logo un soldat roman. Familia Piso pretindea că se trage din Calpus, fiul lui Numa Pompilius, succesorul lui Romulus şi fondatorul Romei. Ce mai, erau oameni de vază. Se crede că aceste linii genealogice romane foarte vechi au provenit din Troia. Practic, avem de-a face cu o familie al cărei arbore genealogic poate fi trasat până în Munţii Caucaz şi în Orientul Apropiat.

    După distrugerea Troiei în jurul anului 1200 î.Ch., legenda spune că Enea, un erou cu sânge „regal” (adică reptilian) i-a adunat pe soldaţii care au mai rămas din armata sa şi s-a stabilit în Italia. Aici, s-a însurat cu fiica regelui latinilor şi din această fuziune a rezultat mai târziu Imperiul Roman. Potrivit multor tradiţii, nepotul lui Enea, un bărbat pe nume Brutus, a debarcat în Insulele Britanice în anul 1103 î.Ch., împreună cu o mână de troieni, inclusiv unii proveniţi din coloniile din Spania, şi a devenit regele britonilor. El este cel care a fondat oraşul numit Noua Troia, căruia romanii i-au spus mai târziu Londinium (Londra de astăzi).

    Lucius Calpurnius Piso, capul familiei de care vorbim, s-a însurat cu strănepoata lui Irod cel Mare. Potrivit cercetărilor lui Reuchlin, Piso, care folosea multe pseudonime, a fost cel care a creat textul „Ur Marcus”, prima versiune a Evangheliei după Marcu, în jurul anului 60 e.n. Unul din prietenii care l-au încurajat a fost faimosul scriitor roman Annaeus Seneca, dar se pare că amândoi au fost ucişi de împăratul Nero în anul 65. Cu aceasta, numele de Piso a dispărut din istoria romană şi nu a mai reapărut decât în anul 138 e.n., când nepotul lui Piso, Antoninus, a devenit împărat. Începând din acest moment, familia a rămas cunoscută sub numele de Antonini, nu de Piso. În cei 73 de ani care s-au scurs între moartea primului Piso şi venirea la putere a lui Antoninus s-au pus bazele creştinismului prin scrierea celor patru Evanghelii şi semnarea lor sub nişte pseudonime.

    După moartea tatălui său asasinat de Nero, fiul lui Piso, Anus, care a folosit mai multe nume, inclusiv cel de Cestius Gallus, a fost făcut guvernator al Siriei. El a preluat astfel comanda armatei din Iudeea. A fost implicat în revolta iudeilor din anul 66, pe care a fost trimis să o curme Vespasian. Împăratul Nero a fost asasinat în anul 68 de un agent al lui Piso (potrivit lui Reuchlin; această ipoteză pare verosimilă, dacă ţinem cont de faptul că Nero i-a ucis tatăl). În continuare, clanul Piso şi-a focalizat puterea şi influenţa asupra lui Vespasian, care a devenit împărat al Romei în anul 69. Un an mai târziu, romanii au distrus Ierusalimul, au furat comorile din templu, inclusiv pretinsa Arcă a Conventului, şi le-au dus la Roma, unde au intrat în custodia societăţii secrete. Ască societate secretă nu era alta decât Frăţia Babiloniană.

    Reuchlin afirmă că Anus Calpurnius Piso a scris în continuare celelalte trei Evanghelii, în următoarea ordine: Evanghelia după Matei (70-75 e.n.), o actualizare a Evangheliei după Marcu (75-80), şi, cu ajutorul scriitorului şi omului de stat roman Pliniu cel Tânăr, o actualizare a Evangheliei după Luca (85-90). A urmat mai târziu Evanghelia după Ioan, opera fiului lui Anus, Justus, scrisă în anul 105. După cum spune Reuchlin, „Iisus” a fost o construcţie complexă, iar poveştile despre viaţa lui au inclus elemente din legendele despre Iosif din Egipt şi despre alte personaje din Vechiul Testament, la care s-au adăugat elemente preluate din scrierile eseniene şi caracteristici ale diferiţilor zei păgâni. Concluzia sa corespunde cu precizie celei la care am ajuns eu.

    Diferiţii Iosifi din povestea lui Iisus sunt în totalitate creaţii ale lui Piso şi fac parte integrantă din cod. Literele din numele de Piso se traduc în ebraică prin Yud, Vov, Samech, Fey, care alcătuiesc împreună numele de Iosif. Un alt cod pe care l-a folosit Piso pentru a-şi insera numele în poveştile pe care le-a creat este numărul 60. Reuchlin atrage atenţie asupra numeroaselor similitudini dintre povestea lui Iisus şi cea a personajului numit Iosif în Vechiul Testament, pe care Piso l-a folosit drept model.

    Iosif a avut 12 fraţi; Iisus a avut 12 discipoli. Iosif a fost vândut pentru 20 de monede de argint, Iisus pentru 30 (inflaţia, de!). Fratele lui Iosif, Iuda, a sugerat ca acesta să fie vândut; Iisus a fost vândut de discipolul său, Iuda. Iosif se afla în Egipt când au fost ucişi primii născuţi ai tuturor familiilor; Iisus şi familia sa au fugit în Egipt pentru a evita uciderea pruncilor dispusă de Irod. Pentru principalii discipoli ai lui Iisus, Piso şi-a folosit drept modele propriii fii: Ioan (Julius), Iacov (Justus), Simon-Petru (Proculus) şi Andrei (Alexandru). Julius, Justus şi Proculus au continuat să scrie alte texte din Noul Testament, mai târziu. Piso a avut grijă ca Iisus să împlinească anumite profeţii din Vechiul Testament, în special cele ale lui Isaia. Reuchlin afirmă că familia Piso a făcut o serie de schimbări şi adăugiri inclusiv la textele din Vechiul Testament, scriind marea majoritate a celor 14 cărţi apocrife ale Vechiului Testament.

    Printre acestea se numără Cartea lui Ezdra, 1 Macabei, Cartea lui Iudit, a lui Tobit, a lui Bel şi a Dragonului (Balaurului). Membrii clanului Piso erau stoici, iar această grupare credea că oamenii sunt motivaţi (putând fi implicit controlaţi) de teamă şi speranţă (metodele predilecte ale Frăţiei Babiloniene). Ce altă cale mai bună am putea găsi pentru a descrie religiile născute din Vechiul şi Noul Testament?

    O altă manifestare a lui Anus Piso a fost Flavius Josephus, scriitorul pe care l-am citat de două ori ceva mai devreme. Motivul pentru care nici Piso, nici Josephus, sau soţul nepoatei lui Piso, Pliniu cel Tânăr, nu îl menţionează pe Iisus în scrierile lor oficiale este că la vremea respectivă acesta nu ar fi fost credibil. Poveştile inventate de ei nu au fost acceptate ca „fapte reale” decât odată cu trecerea timpului. Istoria oficială a lui Josephus menţionează doar că acesta a fost un iudeu care descindea din linia genealogică regală hasmoneană, care a luptat împotriva romanilor. Deşi prietenii săi s-au sinucis când revolta a fost înăbuşită, el s-a predat şi a scăpat. Mai mult, ni se spune că a fost găzduit în Roma de către împăraţi timp de 30 de ani, timp în care s-a însurat cu strănepoata sa, intrând astfel în aristocraţia romană. Să fim serioşi! Josephus a fost totuna cu aristocratul roman Anus Calpurnius Piso, care, împreună cu fiii săi şi cu Pliniu cel Tânăr, au scris Evangheliile şi celelalte texte din Noul Testament.

    Pliniu a scris mai multe epistole pe care le-a semnat sub numele de Sfântul Ignaţiu. Grupul din care făcea parte a devenit, sub diferite nume, grupul primilor „părinţi” ai bisericii. Cine a fost însă cel care a transformat această invenţie romană în teribila religie-închisoare în care s-a transformat ea mai târziu? Un împărat roman, coleg de Frăţie cu cei din clanul Piso, pe nume Constantin cel Mare. Care a fost instrumentul de care s-a folosit el? Biserica Romană cu sediul la Roma! În lucrarea sa epică, Anacalypsis, Geoffrey Higgins arată cum a fost creată Roma, ca un nou Babilon. Nu este de mirare că religia creştină abundă de simboluri babiloniene.

    Întreaga poveste a fost o înscenare cu scopul de a crea o nouă religie care să subjuge mintea umană, iar ierarhia modernă a bisericii ştie foarte bine acest lucru! Elita clerului creştin a ştiut dintotdeauna acest adevăr, căci a făcut parte de la bun început din societatea secretă care a creat mitul creştinismului. Alte minciuni ulterioare, de un cinism desăvârşit, precum cea referitoare la Giulgiul din Torino, asociat cu societatea secretă a Cavalerilor Templului, nu au fost inventate decât pentru a perpetua această propagandă. Forţa care i-a inventat pe Iisus şi biserica creştină este aceeaşi forţă care conduce la ora actuală lumea. Spre exemplu, Colegiul Roman al Arhitecţilor a fost un antemergător al francmasoneriei moderne; de fapt, tot ce s-a schimbat a fost numele organizaţiei.

    Altminteri, romanii foloseau aceleaşi simboluri ale echerului, compasului, şi aşa mai departe. Unul din templele folosite de acest colegiu în Pompeii a fost acoperit cu lava emisă de erupţia Vezuviului în anul 71. Săpăturile care s-au făcut aici au scos la iveală o hexagramă în forma „stelei lui David”, un craniu şi o placă în alb şi negru a Artificierilor lui Dionisos. Toate aceste simboluri sunt folosite de francmasonii moderni.
    Revolta iudeilor împotriva Romei a continuat până la înfrângerea totală a Zeloţilor din anul 74, la Masada, podişul care se înalţă deasupra Mării Moarte. Acesta a fost ultimul bastion al comunităţii eseniene, care îşi evacuase baza situată pe coastă. În timp ce Zeloţii iudei era capturaţi de romani, numeroşi membri ai societăţii secrete nazarineene au fugit în Iordania, Mesopotamia, Siria şi Turcia, fapt confirmat de Julius Africanul, care a trăit în Turcia în jurul anului 200. Se spune că Iosif din Arimathea, „unchiul” biblic al lui Iisus, ar fi călătorit în Franţa, pentru a răspândi cuvântul. Bibliotecarul Vaticanului, cardinalul Baronius, a afirmat că Iosif a sosit mai întâi la Marsilia, în anul 35, după care a ajuns în Insulele Britanice. Există de asemenea o legendă care spune că „Maria Magdalena” şi copiii lui „Iisus” ar fi fugit după „crucificare” în sudul Franţei. Această legendă stă la baza poveştii Sfântului Graal, care susţine că linia genealogică a lui Iisus a devenit mai târziu dinastia merovingiană din Franţa. Această teorie este o prostie, căci toţi aceşti oameni nu au existat de la bun început, ca să nu mai vorbim de faptul că sursa acestei legende este un bibliotecar al Vaticanului, deci al Bisericii Romane.

  2. Avand in vedere ca populatia lumii este in crestere, atunci inseamna ca cineva sau ceva tot face suflete.Bun, dar daca toti ne reincarnam inseamna ca suntem din ce in ce mai multi din moment ce sufletul nu moare si tot apare cate unul in fiecare clipa.Acum apare intrebarea: daca vine sfarsitul lumii sau judecata ,maine sa zicem, atunci ce se intampla cu sufletul care nu a apucat decat o reincarnare?E drept sa fie judecat la fel cu unul are a avut 10 reincarnari?

  3. hmmmm…..pana la proba doveditoare raman doar povesti de adormit copiii..crestinismul insa merge direct la tinta:aceasta viata merita efortul si pana la una viitoare care poate exista sau nu asta conteaza.versiunea orientala a reincarnarilor succesive infinite nu e o consolare ci o capcana a delasarii spirituale daca este inteleasa gresit..

  4. In Evanghelii este relatat un eveniment care ar putea fi considerat drept reincarnare(eu personal raman indecis fata de acest eveniment).Prorocul Ilie nu a vazut moartea ,duhul lui fiind luat de catre Dumnezeu la cer ,iar in evanghelie apare Ioan Botezatorul despre care s-a prorocit ca va pregati calea Mantuitorului . Multi oameni se intrebau daca nu cumva Ioan este chiar Ilie ,noi stim ca Dumnezeu a luat duhul lui Ilie si la pastrat ,astfel putem sa ne gandim putin daca nu cumva duhul lui Ilie i-a fost insuflat lui Ioan.Nu sustin aceasta idee ca fiind pe deplin adevarata pentru ca nu stim sigur daca chiar asta a fost planul lui Dumnezeu ,insa vechiul testament sustine clar un rol important al lui Ioan ,iar ca descriere pare sa-i semene lui Ilie ca atribute si valoare.As dori chiar sa dezbat m mult aceasta teorie 😀

  5. Bun…
    Pina k adevarul sa fie cunoscut de toti, e dreptul fiecaruia a-si spune punctul de vedere, a crede orice. Insa, adevarul este numai unul (nu cum zic altii – si stiti la ce ma refer) si intr-o zi (sa speram ca pentru cei mai multi nu va fi prea tirziu) il vor vedea toti – atunci cind “cortina”, care desparte lumea vazuta de cea nevazuta, va cadea. Ziua este aproape! Cit de aproape? hmmm….. nu va trece veacul acesta (maxim 2100) pina vor fi toate acestea!

    Dincolo de de orice este necesara o reabilitare a cunoasterii logice si stiintifice raportata la spiritual si invers. Dar sa nu divagam.

    Sa le luam pe rind. Exista niste teorii foarte interesante in legatura cu asta. Intr-adevar, cf Sfintei Scrieri (scripta in lat: scriere) Ilie si Enoh au fost luati la cer (rapiti intr-un “car” de foc). Dar tocmai asta ii face pe cei doi sa fie asteptati pe pamint, caci ei nu si-au incheiat viata in mod normal (mai ales ca ei aveau de terminat si lucrarea lui Dumnezeu). La fel si “a doua venire a lui Iisus ca Judecator al celor vii si morti” va fi la fel. Deci in aceste doua situatii (si numai in legatura cu aceste persoane atit de importante si care nu si-au finalizat menirea) putem vorbi despre “reincarnare” (ghiciti de ce am pus in ghilimele..). Si Biblia despre asta vorbeste: deci nu trebuie sa se confunde cu teoria metempsihozei, chiar daca biblia mentioneaza mai multe situatii care (aparent) dau dreptate ideilor de acest fel. Cartea ne prezinta doar reprezentarea pe care o aveau oamenii la vremea aceea, zapacita, semiadevarata, schilodita de dezinformare si necunoastere ca si cea de azi. Asta nu inseamna ca Scriptura sustine “reincarnarea”, ci doar prezinta o situatie de fapt. Cei care citesc din Carte ii dau intelesul pe care ei il considera (fara sa cunoasca adevarul ci luindu-se dupa “diversi” interesati). Apoi nasterea lui Hristos (si moartea Lui care spre deosebire de Buddha n-a murit de o banala enterocolita…) din Fecioara Maria (nu zodia cum pretind anumiti “inspirati”) reprezinta tocmai o distrugere a asa-ziselor “legi karmice” (simbolizata de sarpe – expresie si al timpului fizic in Crestinism) , tocmai pentru ca El s-a situat deasupra reincarnarii pentru ca s-a intrupat de la Duhul Sfint (reincarnare, care presupune o legatura sexuala nu asa cum sustin unii ca ar fi in afara sexualitatii/dualitatii vazuta ca un contact sexual intre femeie si barbat) si astfel a “taiat sarpele in doua” cum a proorocit dreptul Simeon. Luindu-se dupa niste idei pe care le “imbratiseaza” ca fiind mai logice si mai potrivite pe sufletul lor unii oameni uita ca atit crestinismul si buddismul (sa zicem) sint niste invataturi de aceeasi natura: spirituala! Si tocmai de aceea se ridica intrebarea: de ce niste crestini (chiar cu numele) care nici nu stiu foarte bine despre ce e vorba in religiile necrestine (mi s-a intimplat sa vad si sa aud oameni care se declara ca sint buddisti si nu stiu cine e buddha!) le prefera in locul religiei celei in care au fost botezati. Daca ei nu inteleg ceea ce le e la indemina, cum vor sti si vor intelege ceea ce nu le e?

    Sa revenim: teoria reincarnarii este diferita chiar in interiorul aceleiasi credinte (nu intru in amanunte caci ar trebui sa scriu o carte despre tot ceea ce stiu si nu e cazul) si este in continuare “adaptata” asa cum este si astrologia care luata la rost (cele doua au foarte mare legatura caci tine de aceeasi ramura “ascunsa” si deci greu cognoscibila si nelipsita de pericole) a inventat tot felul de subterfugii si “explicatii” pentru a nu-si pierde credibilitatea. Asta e si cazul reincarnarii! Logic este ca sa privim lucrurile cu atentie, dincolo de teorii si vorbe goale.
    Reincarnarea luata la bani marunti nu este altceva decit trecerea genelor (transgeneza) strabunilor in viitorul copil. Deci daca vrem sa trasam linii intre o persoana care s-a nascut azi si rudele ei de acum 20 de generatii, de exemplu, am realiza (stiintific vorbind) ca au caracteristici asemanatoare, ba chiar pot semana izbitor de bine. Este o mostra din iceberg. Astfel stind lucrurile de ce asi crede neaparat in reincarnare asa cum e ea prezentata? sau de ce m-as lua dupa nu stiu ce persoana care imi vine cu tot felul de informatii greu verificabile si de inteles obscur?

    Nu zic “nu” religiei si tocmai de aceea reincarnarea mi se pare lipsita de sens. Nu cred intr-o “scindare” de tipul celei de mai sus pentru ca este demonstrat stiintific ca atunci cind trupul este lezat sufera nu numai sufletul ci si mintea. Vezi, legat de aceasta si fenomenul imbatrinirii si orice s-ar zice mintea de le 60 de ani nu este la fel ca cea de la 20! Este vorba de un “tot”, mai ales cind, acum citva timp (informatie scapata cumva de controlul “Fratiei” ..:)) …) s-a experimentat intr-un laborator nu numai invierea unei fiinte (adica minte, trup si suflet – sa nu se inteleaga altceva … :)) :)) :))..) ci chiar refacerea din “nimic” a corpului – caci cea mai grea stavila in calea oamenilor este “logica lor limitata!”. Ea devine “logica extinsa” in momentul in care observa ca anumite fenomene sint reala si inteleg principiul de “cauza-efect” la nivele superioare.

    Nu logica este problema ci credinta ca totul se stie! Iar crestinismul este foarte logic (nu cel dogmatic) privit din punctul asta de vedere. Deci treimea “Tatal, Fiul si Duhul Sfint” = “Informatie, Materie si Energie” este Unitara! Tot ce e in afara acestora este natura la nivelele ei inferioare, entropica. Stiinta a mai demonstrat ca (pe linga multe altele) odata cu invierea se activeaza si memoria persoanei revenite la existenta (spiritul sau mintea). Reincarnarea este considerata logica de catre unii ca, printre altele, isi pun problema si pe buna dreptate: cum ar putea totii mortii sa invie? ar fi un haos generalizat! Corect, dar cine spune ca mortii, odata inceput procesul resurectional, se vor opri la un nivel inferior? Un alt experiment a demonstrat ca procesul invierii continuat, corpul incepe sa se transforme: acumuleaza din ce in ce mai multa energie si, la un moment dat, dispare! Unde dispare inca nu se cunoaste, dar stiinta considera ca merita tot efortul pentru asta. Sint inca multe necunoscute, insa timpul Iluminarii este aproape!!

    Oricum, sa n-o mai lungim (ca este deja.. :))) si sa ne oprim aici. Pina una alta lucrurile sint complicate si nu
    ar gresi nimeni daca nu ar crede (pina la descoperirile viitoare ale stiintei) in graba tot ceea ce i se pare, sau poate chiar este foarte atractiv, incluzind aici chiar si ceea ce am scris.

    Timpul (asta e.. tot de “sarpe” dam..) ne va lumina si va descoperi tuturor ce este, ce a fost si ce va fi ..
    Si, ca intr-un “pc game”, succes la urmatorul nivel!!