Subiectul vietii de dupa moarte a ajuns dintr-o data unul dintre cele mai larg raspandite in lumea apuseana. Mai ales in ultimii ani, s-au publicat mai multe carti care spun ca istorisesc experiente de „dupa moarte”, iar oameni de stiinta si medici de renume, fie au scris ei insisi astfel de carti, fie si-au dat incuviintarea din toata inima, pentru aceasta.
Unul dintre ei, medicul de renume mondial si „expertul” asupra problemelor mortii si a starii de muribund, Elizabeth Kubler Ross, considera ca aceste cercetari asupra experientelor de dupa moarte „vor lamuri pe multi si vor adeveri ceea ce am fost invatati de 2000 de ani – ca exista viata dupa moarte”. Totul, desigur, reprezinta o iesire neasteptata din atmosfera dominanta de pana acum, din cercurile medicale si stiintifice, care in general au considerat moartea ca un subiect „tabu” si au respins orice idee a supravietuirii dupa moarte, ea tinand doar de inchipuire si de superstitie, sau in cea mai buna situatie, au socotit-o ca o problema de credinta personala, pentru care nu exista nici o evidenta obiectiva. Cauza exterioara a acestei schimbari neasteptate de opinie este simpla: noile tehnici de readucere la viata din „moartea clinica” (mai ales prin pornirea activitatii inimii in urma stopului cardiac), care s-au raspandit tot mai mult in ultimii ani. Astfel, oamenii care s-au aflat in moarte clinica (fara puls sau batai de inima) au fost readusi la viata in numar mare, si multi dintre acesti oameni, alungandu-si teama de a nu fi considerati „nebuni”, vorbesc acum deschis despre acest subiect. Dar exista o cauza interna a acestei schimbari, cat si „ideologia” ei, carora merita sa le dam atentie: de ce a ajuns acest fenomen dintr-odata foarte popular si in termenii carei invataturi religioase ori filosofice este inteles acesta de obicei? Acesta a ajuns deja unul dintre „semnele vremii”, un semn al interesului religios din zilele noastre.
Cartea care a starnit interesul contemporan asupra acestui subiect a fost publicata in noiembrie 1975 si a fost scrisa de un tanar psihiatru din sudul Statelor Unite (Dr. Raymond Moody, Jr., Viata dupa viata, Mockingbird Books, Atlanta, 1975). Atunci el nu cunostea alte studii sau literatura despre acest subiect, dar chiar pe cand se tiparea aceasta carte, s-a aratat limpede un mare interes pentru acest subiect, si se scrisese mult despre el. Marele succes al cartii Dr. Moody (cu o vanzare de peste doua milioane de exemplare), a adus experientele din pragul mortii in lumina marii publicitati si dupa numai patru ani, s-au tiparit multe alte carti si articole, referitoare la acest fel de experiente. Printre cele mai importante sunt articolele Dr. Elizabeth Kubler-Ross, ale carei cercetari le completeaza pe cele ale Dr. Moody si studiile stiintifice ale Dr. Osis si Dr. Haraldsson. Tot Dr. Moody a scris o continuare a cartii sale (Cugetari asupra vietii de dupa moarte, A Bantam-Mockingbird Book, 1977) cu material suplimentar si cu mai multe observatii asupra subiectului.
In ultimii zece ani, Dr. Moody a adunat marturiile personale de la un numar de aproximativ 150 de persoane, care au avut experiente in timpul mortii clinice sau in pragul mortii, sau care au istorisit experientele altor persoane care fusesera pe moarte; dintre toate, el s-a oprit asupra unui numar de vreo 50 de persoane, cu care a avut convorbiri amanuntite. El incearca sa fie obiectiv in prezentarea acestei evidente, dar recunoaste ca lucrarea „prezinta in mod firesc atmosfera, opiniile si ideile preconcepute ale autorului sau”, care prin apartenenta religioasa, este un metodist al vederilor destul de liberale.
Cele cincisprezece parti pe care le istoriseste Dr. Moody ca alcatuind experienta „intreaga” a mortii, pot fi restranse, pentru scopurile discutiei, la cateva insusiri principale ale experientei.
1. Experienta „in afara trupului”
Primul lucru care i se intampla unei persoane care a murit, potrivit acestor istorisiri, este acela ca omul paraseste trupul si se afla cu totul despartit de el, fara a-si pierde cunostinta. Adesea poate vedea totul in jurul lui, chiar si propriul sau trup mort, si incercarile care se fac pentru a-l readuce la viata; el se simte intr-o stare de caldura si usurare, lipsita de durere, ca si cum ar „pluti”; aceluia nu-i sta de loc in putinta sa schimbe ceea ce se afla in jurul lui, prin vorbe sau atingere, si astfel, simte adesea o mare „singuratate”; procesele de gandire ajung sa fie de obicei cu mult mai rapide decat fusesera in launtrul trupului. Iata cateva extrase din aceste experiente:
„Ziua era foarte rece, totusi, pe cand eram in acea intunecime, tot ceea ce simteam era caldura si o stare de bine de nepovestit, pe care nu o mai traisem pana atunci … imi aduc aminte ca ma gandeam ca trebuie sa fiu mort”.
„Am inceput sa am simtamintele cele mai minunate. Nu eram in stare sa simt nimic altceva decat pace, stare de bine, usurare – doar liniste”.
„I-am vazut aducandu-ma din nou la viata. Era cu adevarat uimitor. Nu eram foarte sus; era ca si cum as fi fost pe un suport, dar nu eram deasupra acelora; doar peste ei. Am incercat sa le vorbesc, dar nimeni nu ma putea auzi, nimeni nu ma asculta”.
Uneori exista „dovada materiala” uimitoare ca o persoana este de fapt in afara trupului in vremea aceasta, cand oamenii sunt in stare sa istoriseasca convorbiri sau sa dea amanunte precise ale intamplarilor care au avut loc chiar si in camerele alaturate sau mai departe, in timp ce ei erau „morti”. Printre alte exemple ca acesta, Dr. Kubler-Ross pomeneste un caz cu totul deosebit, cand o persoana oarba „a vazut” si apoi a povestit totul lamurit, din camera in care „murise”, desi cand s-a intors la viata era tot oarba -este uluitor de limpede ca nu ochiul este cel care vede (nici creierul nu este cel care gandeste, fiindca lucrarile mintii sunt mai rapide dupa moarte), ci mai degraba sufletul savarseste aceste lucrari prin madularele cele trupesti, atata vreme cat trupul este viu, dar atunci cand trupul este mort, o face prin propria sa putere.
2. Intalnirea cu altii
Pentru foarte scurta vreme, sufletul ramane in starea lui de singuratate de dupa moarte de la inceput. Dr. Moody citeaza cateva cazuri de oameni care, chiar inainte de a muri, au vazut dintr-odata rude si prieteni deja morti.
„Doctorul m-a parasit si a spus rudelor mele ca eram pe moarte … Mi-am dat seama ca toti acesti oameni se aflau acolo, mi se parea ca erau multi, plutind in jurul plafonului camerei. Toti acestia erau oameni pe care ii cunoscusem in decursul vietii, dar care trecusera in viata de dincolo inaintea mea. Am recunoscut-o pe bunica si pe o fata pe care o cunoscusem cand eram in scoala, si pe multe alte rude si prieteni … Aveam o stare de fericire si am simtit ca ei venisera sa ma ocroteasca sau sa ma calauzeasca”.
Dr. Moody da un exemplu al intalnirii unei persoane care era pe moarte, nu cu vreo ruda ori fiinta spirituala, ci cu cineva cu totul necunoscut: „O femeie a marturisit ca a vazut in timpul experientei sale din afara trupului, nu numai propriul ei trup spiritual transparent, ci si inca unul, acela al unei persoane care murise foarte recent. Ea nu stia cine era persoana.” Sf Grigorie cel Mare, un mare sfant crestin, povesteste despre un fenomen asemanator in Dialoguri: el povesteste cateva intamplari, cand un om care era pe moarte, cheama numele cuiva care moare in acelasi timp, in alt loc. Si aceasta nu este de loc o chestiune de inainte-vedere, traita doar de sfinti, pentru ca Sf. Grigorie povesteste cum un pacatos obisnuit, in aparenta sortit iadului, trimite dupa un anume Stefan, necunoscut lui, care este pe moarte in acelasi timp, ca sa-i spuna ca „vasul nostru este gata sa ne ia spre Sicilia” (Sicilia fiind un loc cu bogata activitate vulcanica, aminteste de iad). Este limpede ca aceasta este o problema care se numeste „perceptie extrasenzoriala” (ESP), care se face deosebit de ascutita la multi, inainte de moarte, si desigur, continua dupa moarte, cand sufletul se afla in afara trupului, el simte in intregime.
3. „Fiinta de lumina”
Dr. Moody descrie aceasta experienta ca fiind „poate elementul comun cel mai uimitor, dintre cazurile pe care le-am studiat, si desigur, elementul care are cea mai profunda urmare asupra individului”. Majoritatea oamenilor descriu aceasta experienta ca o aratare de lumina, care isi sporeste stralucirea cu repeziciune; si cu totii o simt ca pe o fiinta personala, plina de caldura si iubire, fata de care noul raposat este atras cu un fel de atractie magnetica.
Recunoasterea acestei fiinte pare sa atarne de formatia religioasa a fiecaruia; prin ea insasi, aceasta nu are nici un semn de recunoastere. Unii o numesc „Hristos”, altii o numesc un „inger”; toti par sa socoteasca ca ea este o fiinta trimisa de undeva ca sa-i calauzeasca. Iata cateva relatari ale acestei experiente:
„Am auzit doctorii spunand ca eram mort, si aceasta s-a intamplat cand am inceput sa simt ca si cum ma rostogoleam, de fapt era un fel de plutire … Totul era negru, in afara de acel drum, care pornea de la mine, pe care vedeam aceasta lumina. Era o lumina foarte, foarte stralucitoare, dar nu era prea intinsa la inceput. Cu cat ma apropiam de ea, se intindea tot mai tare”.
Altcineva cand a murit, s-a simtit plutind „in aceasta lumina limpede, de cristal curat … Este o lumina aparte, cum nu se afla nicaieri pe pamant. De fapt, eu nu am vazut o persoana in aceasta lumina, si totusi lumina aceasta are o anumita insusire, cu siguranta ca are. Este o lumina a intelegerii desavarsite si a dragostei desavarsite”.
„Ma aflam in afara trupului, nu am nici un fel de indoiala despre lucrul acesta, pentru ca puteam sa-mi vad trupul pe masa salii de operatie. Sufletul meu era afara! Toate acestea m-au facut sa ma simt foarte rau la inceput, dar dupa aceea, a venit aceasta lumina foarte stralucitoare. La inceput parea ca este cam intunecata, dar apoi a fost ca un fascicul urias … Mai intai, cand a venit lumina, nu-mi dadeam seama ce se intampla, dar apoi m-a intrebat intr-un fel oarecare, daca eram pregatit pentru a muri”.
Aproape intotdeauna, aceasta fiinta incepe sa vorbeasca cu noul raposat (mai degraba printr-un fel de schimb de ganduri, decat prin cuvinte rostite); ea le „spune” intotdeauna acelasi lucru, care este talcuit de catre cei ce au trecut prin aceasta experienta, astfel: „Esti pregatit sa mori?” sau „Ce ai facut cu viata ta ca sa-mi poti arata?”. Uneori, de asemenea, in legatura cu aceasta fiinta, muribundul vede un fel de infatisare rapida a intamplarilor trecute din viata sa. Oricum, totul intareste faptul ca aceasta fiinta, in nici un caz nu savarseste o „judecata” a vietilor sau faptelor lor; ea doar ii indeamna sa-si cerceteze vietile.
Doctorii Osis si Haraldsson au mai scris in studiile lor despre cateva experiente cu o astfel de fiinta; ei considera ca experienta luminii este „o insusire tipica a vizitatorilor din alte lumi” si doresc sa-l urmeze pe Dr. Moody numind fiintele vazute, ori simtite in aceasta lumina, mai degraba „chipuri de lumina”, decat fiinte spirituale si zeitati pe care muribunzii le recunosc adesea.
E incredibil tot ce citesc aici!!!Dar cum isi pot da medicii seama daca cineva e de fapt in moarte clinica?am auzit multe povesti in care oamenii au fost inmormantati fiind inca vi.
Ei bine, vb de moartea clinica atunci cand functia respiratorie si cea cardiaca nu pot fi sustinute decat mecanic, prin aparate sau manevre de resuscitare. Din aceasta situatie, pacientul isi poate reveni in anumite circumstante (resuscitare prompta, corecta,…). Daca pacientul intra si in moarte cerebrala, adica inceteaza si functiile creierului, atunci vorbim de incetarea definitiva si completa a vietii in forma fizica, intrucat functia cerebrala nu poate fi sustinuta artificial.
Astfel, e usor sa iti dai seama daca cineva e in moarte clinica, absenta pulsului si a respiratiilor spontane. Moartea cerebrala poate fi observata cu aparate de genul electroencefalografului.
Inmormantari de vii, se faceau in trecut, cand nu se cunosteau atat de multe despre starile comatoase si nici nu exista tehnica de astazi.
Sper ca am luminat putin problema.
AlmeEa
eu am trait o astfel de experienta foarte de curand (17 iulie 2009) in timpul unei operatii de urgenta. nu reusesc nici acum sa gasesc cuvintele cu care as putea exprima ceea ce am trait. de un lucru sunt sigura, eu m-am reintors in trup dupa ce am realizat ca sunt moarta si o voce mi-a spus ca mama mea se roaga (mi-am vazut mama rugandu-se) si am simtit durerea celor dragi moment in care m-am intors. intr-adradevar lumina despre care vorbesc toti nu poate fi asemuita cu nimic cunoscut noua, dar starea de liniste, pace si magnetismul pe care eu l-am simtit nu sunt stari care le poti trai in viata asta.
In luna decembrie mi-am pierdut tatal…durere cumplit de mare. De atunci ma tot gandesc daca nu a fost in moarte clinica, medicii au declarat stop cardiorespirator. Eu nu am fost acasa cand s-a intamplat, locuind in alt oras. Ceea ce ma macina este ca mama mea mi-a povestit ca la un moment dat,in timpul manevrelor de resuscitare, a auzit pulsul pornind si apoi s-a oprit….Nu imi pot explica ce s-a intamplat acolo, mentionez ca tatal meu era si diabetic- dependent de insulina. Totul a fost scurt si nu ne-am asteptat la asa ceva. Mai am o nelamurire, el nu s-a schimbat deloc la culoare sau la fata, ziceai ca doarme, era foarte frumos….ceea ce stiu este ca ar fi trebuit sa se invineteasca daca era stop cardiorespirator…nu stiu ce sa mai cred, sunt foarte bulversata si indurerata. V-as fi recunoscatoare daca mi-ati putea da un raspuns. Ma macina enorm faza cu pulsul.
credeti ca omul are presimtiri ínainte ce sa moara?tot timpul ma framíta gíndul acesta si va spun de ce,ín 94 bunica mea a fost internata la spital suferea de foarte multe boli cum ar fii diabet,fiere etc.ni sa dat voie sa stam línga ea zii noapte faceam cu ríndul eu mama si o matusa ,eu eram noaptea cu ea, si íntr-o noapte sa trezit ca íi era foame si sete,dupa ce iam dat ce a vrut ,sa uitat spre usa la intrare si mia spus:tu ai vazuto pe femeia aceia ce a fost ín camera cu cearceaf alb?eu iam raspuns nu aici nu a fost nimeni,dar ea mia spus ba da a fost si sa dus la patul de líga geam si ia spus la doamna de acolo:acm am venit dupa tine ,si saptamína viitoare o sa o duc pe bunicuta ,care era bunica mea,nu am bagato ín seama atunci mam gíndit ca aiureaza din cauza boli,dar dupa vreo 2 ore a murit fameia aceia ,si bunica mea exact dupa o saptamína,pe urma foarte mult tim cínd ími aduceam aminte aveam o stare de frica,si iam povestit unui preot si mia spus caci doar unei persoane foarte credincioase i se poate prevesti viitorul,íntradevar ca erea foarte credincioasa.
Sebastian Bunica,aflat in moarte cerebrala,in urma hipoxiei creierului,omorat practic de incompetenta dr. BISCA de la spitalul Gr.Alexandrescu – Bucuresti , mai are sanse cu alt tratament? Copilul in subconstient, aude tot. Ce variante ar exista – urgent- adusi alti specialisti,preoti-calugari etc.?
nul 2009, durerile pectorale deveniseră insuportabile, şi am apelat la Clinica particulară de intervenţii cardiologice din Braşov. După coronografie mi s-a comunicat că poate să-mi mai implanteze un STENT pe unul dintre baipasuriile vechi. Noaptea am făcut stop cardiac. Auzeam în surdino agitaţia din jurul meu, dar nu eram capabil nici măcar să-mi pun întrebarea dece este o aşa agitaţie. În ultima instanţă nu am mai auzit nimic.
După procedeele de resucitare, am revenit la viaţă, dar am regretat trezirea mea. Dece?
În timpul morţii clinice am avut o stare de relaxare, odihnă plăcută, o stare de fericire şi de bucurie nemai întâlnite în timpul vieţii mele. Nu am văzut nimic altceva.
Buta D
sunt foarte reale aceste experiente in care omul isi vede corpul si pe cei din jur in timpul mortii clinice si ar trebui sa le puna un semn mare de intrebare celor care cred ca dupa ce mor totul se sfarseste si nu mai exista nimic apoi.
Am 13 ani shi tatal meu a murit akum 1 an… durere enorma pt intreaga familie…. shi ma tot freamata o intrebare…. tatal meu nu era foarte credincios shi a facut multe pacate (dumnezeu sal ierte shi sa nu se supere pe mn ca spun asta) ma intreb oare….. el a ajuns in iad…. sau oare in Rai… si oare suntem toti destinati iadului?? as fii foarte recunoscatoare daca miati raspunde la asta
Doamna Anny,pana la venirea Mantuitorului lumii IIsus Hristos,toate sufletele mergeau in iad,inclusiv al proorocilor si celor care credeau in Unicul Dumnezeu.Pentru a salva Dumnezeu omenirea a trimis pe Rascumparatorul de suflete,Cel pe care-L asteptau de mii de ani atat sufletele profetilor adormiti cat si cei in viata care cunosteau scrierile Vechiului Testament.Hristos a venit sa ne-nvete cum sa vietuim placut Tatalui Sau pentru a putea intra in imparatia Cerului(sau rai),unde El Insusi a spus ca va merge si ne va pregati un loc.Iertarea pacatelor tatalui dvs. ca si a celorlalti oameni depinde foarte mult de credinta.Au existat cazuri de oameni care au dobandit in ultim clipa un loc in Cer(vezi talharul de pe cruce),sau suflete care desi au ajuns in infern,datorita rugaciunilor celor vii pentru acestia au fost salvate intr-un final.De aceea este necesara pomenirea celor decedati ,noi parasim doar carcasa de pamant care se intoarce in tarana din care a fost creeata.Un lucru f interesant care l-am citit in scrierile sf Parinti este legat de sufletul necrestinilor.Acestia spun ca nimeni nu ajunge la Tatal decat prin Rascumparator.Acesta este legamantul Domnului cu noul om.Deci IIsus a zis clar,,Nimeni nu vine la Tatal decat prin MIne”
Bunica mea a fost in moarte clinica atunci cand avea 18 ani si a vazut multe dintre cele descrise mai sus.
Eu nu sunt un om foarte credincios, desi incerc pt ca mi-e frica de unde voi ajunge dupa moarte, dar uneori mi se intampla sa pot stii ce mi se va intampla cu cateva ore/minute inainte. Oare asta ce o insemna??
Buna Miruna am 14 ani si nu stiu ce se intampla,nu sunt foarte credincios ,dar,cateodata pot sa prevad ce mi se intampla….cateodata cu ore/minute inainte cateodata doar cu cateva clipe.Oare are acest lucru o semnificatie anume? Oare e o iluzie a subconstientului?Oare chiar putem prevedea ce ni se intampla?
Am stat intr-o zii sa ma gandesc la chestia asta 3 ore … pur si simplu stateam intins pe canapea si ma gandeam si totusi nu am reusit sa gasesc vreun raspuns ce ar putea fii.Ma bucur ca am gasit pe cineva care are aceleasi probleme/atuu-ri ca si mine.Daca citesti acest comentariu imi dai add te rog la ID-ul georgian_boss89 si nu e doar pentru Miruna ci si pentru alte persoane care pot sami explice ce se intampla sau care au aceleaasi probleme/atuu-ri nici nu stiu cum sa le zic.
Ceea ce povestesc cu totii despre moartea clinica este cat se poate de real, cat despre ce povesteste Georgian pot spune ca mi s-a intamplat si mie, cu cateva clipe inainte sa mi se intample ceva rau… pur si simplu sa simt, incerc sa gasesc raspunsuri in legatura cu aceste simtiri !
Mesajul este pentru Daniela care a postat mesajul la 25 Iul 2009, dar si pentru toti cei care vor si pot sa imi dea mai multe detalii despre experientele lor in proximitatea mortii. Eu sunt psiholog si fac o cercetare pe aceasta tema.
Daca ati trait o experienta de moarte clinica si puteti da detalii despre sentimentele pe care le-ai experimentat atunci, astept un e-mail pe adresa oana_erena@yahoo.com
Multumesc!
Bunicul meu este preot si ciei 2 unchi ai mei si mia povestit unchiumio ca sau intampalat multe lucruri dastea cu morte clinica si o fata din baia mare inca mai traieste are 26 de ani acuma ia a fost dusa de inger in rai si acolo spune: ,,Ca iarba a ve un miros deosebit ca era o veselie nespusa de mare totul avea o culore si o puritate in tot ce vedea„.
M-am gandit sa fa fac si eu preot asa pe la 30 de ani cand termin cu distractia cu cluburi dastea m-a mai gandesc dar pt mine ce conteaza sa fiu in inparatia lui Dumnezeu. Sper sa cititi asta si sa va dati seama de iubirea care neo daruieste Dumnezeu.
Decat sa plecam urechea la ce spun ” Sfintii parinti ” sau oricare alti oameni,mai bine sa ne punem la modul serios sa citim Biblia,singura carte ce poate fi luata ca referinta in ceea ce priveste voia lui Dumnezeu… sa lasam basmele..si parerile oamenilor..e culmea,de cele mai multe ori invataturile Bibliei sunt exact opusul sfaturilor acestor oameni.. Dupa ce a murit un om nu se mai poate face nimic, Biblia,Cuvantul lui Dumnezeu arata limpede lucrul asta.. cat esti in viata se face alegerea…Pe cinesa credem?de cine sa ascultam? Credeti ca daca exista o minima posibilitate sa scoatem noi prin rugaciuni pe o ruda din iad,ruda deja moarta, mai era nevoie de un sacrificiu atat de mare, sa moara Fiul lui Dumnezeu ? Eu zic ca atnci cand vine vorba de viata vesnica,de locul unde ajungem,sa ne gandim bine daca plecam urechea la parerile oamenilor,fie ei si teologi,sau mai bine sa citim Sfanta Scriptura..
* iar pt Alex Dan un mesaj: e bine ce spui tu,sa te distrezi si sa incepi sa te gandesti la cele vesnice de pe la 30 de ani.. sau si mai bn ar fi cu cateva minute/secuunde inainte de a muri.. dar cine stie clipa mortii sale,ca sa se pregateasca doar atunci si sa fie salvat? sau in cazul tau,cine iti garanteaza ca ajungi la 30 de ani? Vezi,se intampla atatea accidente ,sau boli .. tocmai de aia scrie in Biblie ca in ziua de astazi sa ne impacam cu Dumnezeu,maine nu e ziua noastra niciodata, nu stim 100% ca o mai apucam..
MULTUMESC LUI DUMNEZEU DOUA SANSA DE VIATA,MA PLECAT DAR M-A ADUS INAPOI,PT MINE ERA DUREROS,FRICOS,SIMTEAM C MOR ,AM SIMTIT PARCA TRUPUL MEU PLUTESTE,ATUNCI AM MAI LINISTIT,MULTUMESC DOCTORILOT,SOTULUI,DOMNULUI CA TRAIESC.
pentru majoritatea oamenilor trecerea intro alta lume este fructul interzis ce se gasea in copacul din gradina paradisului….doar cei foarte norocosi isi pot permite sa faca o scurta vizita…dincolo….si apoi …cu regrete sau fara sasi continue terena viata ce lea mai ramas…eu am avut o moarte clinica la 19ani,dupa un soc anafilactic….de obicei sunt putini cei ce sunt salvati sau mai exact cei alesi de d_zeu sa se intoarca….imi amintesc doar ca ma gaseam intro lumina ce nu poate exista pe pamant…pentru ca este inegalabila…simteam o pace si o liniste sufleteasca atat de mari incat nu doream sa ma mai intorc…la un moment dat a aparut mama mea care imi facea semn cu mainile sa ma intorc fara sa spuna nimic ,vedeam doar prezenta ei fara sa aud nimic.pentru ca eu o aveam doar pe ea si ea doar pe mine mam intors…dar cu putin regret…in seara de 3 aprilie 2011,am avut a doua moarte clinica,dupa ce am luat cateva pastile pentru tensiune crezand ca una era prea slaba,…de data aceasta sufletul sa trezit pe neasteptate in intuneric imi era frica ,in jurul meu,simteam raul…un rau inexplicabil…ce imi provoca o frica extraordinara,parea ca eram urmarita de ura,era o atmosfera inspaimantatoarere ,care ma speria si mai mult pentru ca ma vedeam singura in tot intunericul acela ce parea luat dintrun film …horor…sufletul meu era speriat si singur………..tot ceea ce pot spune cu privire la viata de ….dincolo…..este ca …eu am vazut …paradisul ,prima data…si infernul a doua data….nu stiu daca sunt mai multe lumi paralele in care sufletele noastre trec dupa la moarte …sau ,pur si simplu ajungem in lumea lui d.zeu, unde sufletele noastre se purifica dupa toate greselile facute in timpul lta viatavietii….dar ,stiu sigur ca dincolo este o alta viata, o continuitate a sufletului nostru….in care pasim singuri…si singuri ramanem… cu noi insine si cu d,,zeu,pentru a raspunde pentru toate faptele bune sau rele ce leam facut in timpul vietii….
in urma cu 3 sapt. am suferit un stop cardio respirator in care am rams aprox 3 min. Stiu exact ce am „visat” in timp ce „dormeam” pun ghinimele pentru ca asa ai senzatia. Stiu ca am vazut ca parca eram pe o intindere foarte mare de pamant amestecat cu iarma ( ca si cum era deabea pus ceva la incoltit ) si in fata mea un cer de un albastru inchis si la orizont o lumina foarte puternica si eu dadeam cu mainile prin pamantul acela, dupa care am simtit ca ceva m a tras in sus si s a terminat ” visul” . Asadar eu am inceput sa cred in aceste epereiente in care nu credeam pana acum.
Si eu am avut parte de o experienta mai aparte in 2000.In timpul unei operatii de extrauterina m-am trezit in niste dureri cumplite…,auzeam ce vorbeau medicii,simteam ca-mi umbla in burta….,si deodata simt ca trec printr-o perdea de aer,ca cea de la intrare in magazine pe timp de iarna.Ajung undeva langa o fantana de pe un camp si acolo….mortii mei…mama,fratele meu ,bunici(pe unul nici nu l-am cunoscut ca a murit inainte sa ma nasc),cunoscuti de mai demult.Stam lipita de fantana aia si asteptam sa ma primeasca la ei(uitasem de cei 2 copii,sot).Cine nu voia sa stau acolo?Mama !Am facut drumul acela in corp -fantana de vreo 4 ori…auzeam medicii cand ma strigau,m-au udat cu apa(cu prosoape ude)…intr-un tarziu mi-am revenit…Dupa 3 saptamani mi-am adus aminte de ce mi s-a intamplat….Voi ce ziceti,ce a fost asta,vis s-au……?Stiti ce bine era cand treceam prin aerul acela?Stiam ca nu oricine face asta…. !
astazi se implineste un an de cand tatal meu a murit .Cancer de prostata a fost diagnosticul dat in 2006. Tata nu a aflat in timpul vietii ca a suferit de aceasta boala. Toti (familia) i am spus ca trebuie sa fie operat ca are o problema si ca va fi bine. A crezut in noi .Fiind in varsta si pt ca boala era destul de avansata chimioterapia nu il putea ajuta . A fost operat in acel an si dupa a inceput tratamentul cu citostatice . Tata a stiut ca era un tratament ca sa l ajute dupa operatie . Medicul ii dadea un an de viata …insa nu a fost asa . A mai trait aproape 6 ani .A trait iubindu ne si luptand cu cancerul „pe picioare„. A avut putere si dorinta de viata pana in ultima clipa. Nu a stat la pat decat in ultimile doua saptamani . Chiar si atunci dorea sa isi revina si sa fie langa noi. In ultima zi a stiut ca va muri . L am intrebat de ce nu vrea sa manance – mi a spus pe un glas putin trist dar totusi plin de convingere care mi a transmis aproape toata durerea sufleteasca a lui ca va manca „maine „.In acel moment stiam ca maine inseamna moarte. ca a in urmatoarea zi tatal meu va muri si mi a spus acest lucru . Au urmat cateva ore in care era intre viata si moarte .Alternau momentele in care era perfect constient si momentele in care vorbea cu mortii. A spus numele unui prieten al lui mort cu cativa ani in urma. Eu stateam langa el si il intrebam daca vrea apa..ii umezeam continuu buzele .mi a spus „da`i lui `Geo, el vrea apa ,eu am baut `.Si apoi a continuat ”Geo, i am spus , eu nu vreau apa , sa ti dea tie„. Il stiam pe Geo- au copilarit impreuna.Era singura persoana pe care o stia cu acest nume.La un moment dat a devenit iar constient si l am intrebat daca vrea sa o vada pe singura nepotica , fiica mea. A spus da – si am chemat -o. In momentul in care a vazut o -toti din jurul lui (eram 6 oameni )a devenit pur si simplu puternic – lucid si vorbea ca si cum pana in acel moment nu ar fi fost intre viata si moarte..in agonie. A vorbit cu ea – si au spus amandoi noapte buna dupa cateva minute – si dupa plecarea ei din camera ..a adormit – ca si cum ar fi fost un om sanatos care doarme dupa o zi grea. A murit dupa cateva ore …dupa miezul noptii..cum mi a spus ..a doua zi. Inainte de 40 de zile de la moartea tatalui meu a venit in vis si a spus „stiam ca am cancer …dar nu am vrut sa va intristez ca stiu„. Il visez …imi spune lucruri …ma apara .Il vad langa mine – il vad in casa – de obicei inainte de a mi se intampla ceva ..din care ies ca prin minune. Era sa mor intr un accident de masina- in aceea dimineata l am vazut langa mine . De cand eram copil mi a fost teama de data de 13 .in fiecare luna uram aceasta data – fara motiv . Am crescut si am aflat de supersitia legata de 13 ..m am gandit ca sunt doar superstitioasa si ca nu e nimik real . Incepusem sa nu ma mai gandesc prea mult la data asta ..insa ..tata a murit pe 13 . Abia atunci am realizat ca mereu am stiut ca 13 pt mine inseamna moartea tatalui meu. De cand a murit tata presimt lucruri …mai mult ca inainte ..stiu ce se va intampla in anumite momente ..prietenii au ajuns sa creada ca am devenit medium ..Nu sunt medium .Pur si simplu cred ca acum tata ma ghideaza . Mi e tare dor de el .
Si eu am trecut prin asa ceva, cu aprox. 23 de ani in urma, dupa o anestezie generala. Daca doriti sa aflati ce mi-am amintit eu despre acele momente, puteti gasi relatarea postata pe site-ul meu, la adresa: http://sorinalukacs.wordpress.com/2011/03/10/viata-dupa-moarte-2/ Da, aceste experiente sunt reale si, desi au cateva elemente comune, fiecare prezinta si caracteristici particulare, personale, ceea ce dovedeste ca este o traire „netipizata”…
fratele meu a decedat cu cativa ani in urma rapus de o boala necrutatore…era destul de tanar…cu cateva zile inainte ,am plecat la domiciliul lui sa -i fiu in prejma,sa-l ingrijesc si sa-i fiu alaturi in ultimele clipe,avea momente cand era lucid si momente cand cadea intr-un fel de coma…la un moment dat si-a tintit privirea in tavan si a inceput sa spuna „a venit tata,uite-l este acolo” ,(tatal meu fiind decedat cu vreo 10 ani in urma),l-am intrebat de ce a venit tata si mi-a raspuns”ma asteapta sa plecam”,in zilele urmatoare l-am mai intrebat de cateva ori daca mai este tata acolo si spunea ca da, si dupa inca o zi a decedat…deci sunt convinsa ca cei decedati din familie si alti dragi persoanei pe punctul de a trece dincolo ,vin si-o asteapta,si-o insotesc…bunica mea inainte cu cateva clipe de-a deceda tot asa si-a atintit privirea undeva pe tavan si a intrebat”unde sa vin,unde ma duceti”? eu sunt convinsa ca este adevarat,cred ca moartea nu este decat o trecere ,cred ca doar invelisul nostru material moare,cred intr-o alta viata acolo …
buna! Am o intrebare ca ma tot framanta de ceva timp, uneori cred ca trebuie sa merg la un psihiatru. nu sunt o persoana credincioasa, prefer mult mai mult varianta stiintifica decat cea religioasa. atunci cand mori acasa, nu in spital, rudele nu au de unde sa stie daca esti in moarte clinica sau nu si te ingroapa, iar dupa ceva timp te trezesti si realizezi ca esti intr-un cosciug si nu mai poti iesi. este posibil asa ceva? cat timp sta o persoana in moarte clinica? eu sunt claustrofoba si ma ingrozeste de-a dreptul sa ajung intr-o asemenea stare, ma gandesc tot mai des, noaptea am cosmaruri, efectiv simt ca ma sufoc. dati-mi va rog un sfat, o idee cum sa procedez, ce sa fac sau unde sa merg ca sa-mi rezolv aceasta teama care ma ingrozeste de atata timp ptr ca m-am schimbat, nu mai sunt eu, iar asta imi afecteaza toata viata. multumesc!
Draga Anny, in legatura cu tatal tau, va trebui sa-mi spui mai multe despre viata lui sa-ti pot spune unde a ajuns, iad sau rai. Oricum astept raspuns de la tine. Ceea ce ti-a spus o persoana de aici este total eronat, si chiar in contradictie cu biblia, eu vorbind cu tine am o baza, biblia. Desigur nu este bine sa ne rugam pentru morti, in primul rand o facem degeaba, si in al 2lea rand este o jignire adusa lui Dumnezeu, ne rugam unii pentru altii atata timp cat traim, nu exista purgatoriu sau o alta viata de purificare in care cred alte religii. Anny incepe sa te gandesti mai mult asupra vietii tale, si unde vei ajunge tu, cauta sa fii mantuita, cu alte cuvinte sa fii impacata cu Dumnzeu, nu uita ca primul pas este sa-L accepti pe Iisus in viata ta. Si daca nu o vei face Anny, fie ca acest comentariu sa fie o marturie vie contra ta in ziua judecatii tale. Deci ma repet, azi este ziua in care poti sa decizi, maine poate va fi prea tarziu. Scuze ca ti-am raspuns intr-un mod mai dur, da te-am facut sa intelegi de fapt ceea ce tu ai intrebat. Iti mai dau un link, poate asta te va ajuta, restul depinde de tine. Iti doresc numai bine.
Draga Ella , nu trebuie sa-ti fie frica de moarte,pentru ca nu este decat o trecere intr-o lume mai buna , unde nu exista saraci si bogati, frumosi si urati, etc. Iar pentru a-ti inlatura frica si depresia , incearca cu pasi marunti pt.inceput sa mergi la biserica, sa citesti rugaciuni , sa tii post macar vineri si miercuri , sa te spovedesti, intr-un cuvant incearca sa iti faci un duhovnic ce te va ajuta sa parcurgi toate etapele. Si iti garantez ca vei scapa atat de frica , cat si de depresie.Totul depinde de tine, caci noi plecam dincolo cu un bagaj , si este foarte important ce avem in el. Te rog asculta-mi sfatul si va fi bine. Pentru inceput ti se va parea greu , dar cu timpul ai s a astepti cu nerabdare duminica sa ajungi la biserica , iar la incheierea slujbei , vei fi cea mai fericita ,chiar daca ai neimpliniri sau neajunsuri.
Precum omul care pretinde ca vorbeste cu Dumnezeu.Asta probabil pentru ca e platit bine si pentru ca a ajuns celebru.
In astfel de conditii oricine stie sa vorbeasca cu Dumnezeu…
Am citit cateva mesaje si m-am ingrozit de necunoasterea unora,de pareri ”avizate” ale altora…
Pt. Benny : nu poti spune tu unde a ajuns tatal acelei persoane,indiferent ce ti se va spune despre viata lui,iar tu stii ca este o erezie ceea ce ai afirmat !!! Vom fi capabili sa stim…dar nu pe pamant si in viata de pe pamant !!! Nu avem voie sa vorbim cu mortii,nu avem voie sa ghicim si nici nu putem pretinde ca stim ceea ce a decis Dumnezeu,pentru un motiv simplu: NU SUNTEM CA DUMNEZEU !!! Oricat intoarcem si rastalmacim cuvintele din Biblie ,nu putem nega,scrie clar undeva in Apocalipsa: NIMIC NECURAT NU VA INTRA IN IMPARATIA CERURILOR,NICI GHICITORII IN STELE,NICI VRAJITORII ,NICI CEI CE CHEAMA MORTII …!!!!
Si cu asta am spus tot despre ”stiintele” de ghicire si previziune…
Cat despre experiente in moarte clinica…e mult de spus,iar eu am trait-o si am vazut ceva din IMPARATIA CERURILOR pentru ca asa a vrut Domnul si nu pentru ca as fi fost vrednica…Nu am sa povestesc nimic avand in vedere multimea de erezii si interpretari nebiblice…Dar am sa spun o singura idee: Inainte sa se intample(trebuia sa fiu supusa unei interventii chirurgicale) m-a cuprins o frica imensa,de nedescris…Dar am spus o rugaciune scurta si fara vreo teorie sau idee teologica in cap. L-am rugat pe Dumnezeu in numele Lui Isus sa aiba grija de mine si mi-am incredintat viata in mainile Lui…Din suflet,sincer…Atat!!! Nu am aplicat vreo chakra,nu m-am rugat la vreun zeu sau icoana facatoare de minuni,nu am facut vreo pozitie a lotusului, nu am urmat trepte de iluminare sau inaltare…m-am rugat direct Lui Dumnezeu ,asta am vrut sa subliniez !!!
Si iata-ma sunt vie si sanatoasa,dupa ce mi s-a oprit respiratia,apoi inima,iar medicii de pe sectia respectiva strigau in gura mara ca a fost o minune dumnezeiasca !!!
e amuzant cum pustani de 13-14 ani isi dau cu parerea pe site-ul asta…(ei au presimtiri si treburi de astea). Popor indobitocit de tot,asta e-n tarisoara.Lasati SF-urile ,oamenii pe pamant inca sufera desi sunt credinciosi cu adevarat,de ce ar face asta BUNUL ala de sus?de ce nu avem toti aceeasi religie si difera parti impoartante intre ele ,care e adevarul? noi stim adevarul sau altii ,dar fiecare cu adevarul lui.Copilasi puntei mana si invatati ! Daca voi credeti ca nu o sa ajungeti pe strazi pt ca va ajuta Domnul va inselati amarnic!
Subiectul vietii de dupa moarte a ajuns dintr-o data unul dintre cele mai larg raspandite in lumea apuseana. Mai ales in ultimii ani, s-au publicat mai multe carti care spun ca istorisesc experiente de „dupa moarte”, iar oameni de stiinta si medici de renume, fie au scris ei insisi astfel de carti, fie si-au dat incuviintarea din toata inima, pentru aceasta.
E incredibil tot ce citesc aici!!!Dar cum isi pot da medicii seama daca cineva e de fapt in moarte clinica?am auzit multe povesti in care oamenii au fost inmormantati fiind inca vi.
Ei bine, vb de moartea clinica atunci cand functia respiratorie si cea cardiaca nu pot fi sustinute decat mecanic, prin aparate sau manevre de resuscitare. Din aceasta situatie, pacientul isi poate reveni in anumite circumstante (resuscitare prompta, corecta,…). Daca pacientul intra si in moarte cerebrala, adica inceteaza si functiile creierului, atunci vorbim de incetarea definitiva si completa a vietii in forma fizica, intrucat functia cerebrala nu poate fi sustinuta artificial.
Astfel, e usor sa iti dai seama daca cineva e in moarte clinica, absenta pulsului si a respiratiilor spontane. Moartea cerebrala poate fi observata cu aparate de genul electroencefalografului.
Inmormantari de vii, se faceau in trecut, cand nu se cunosteau atat de multe despre starile comatoase si nici nu exista tehnica de astazi.
Sper ca am luminat putin problema.
AlmeEa
eu am trait o astfel de experienta foarte de curand (17 iulie 2009) in timpul unei operatii de urgenta. nu reusesc nici acum sa gasesc cuvintele cu care as putea exprima ceea ce am trait. de un lucru sunt sigura, eu m-am reintors in trup dupa ce am realizat ca sunt moarta si o voce mi-a spus ca mama mea se roaga (mi-am vazut mama rugandu-se) si am simtit durerea celor dragi moment in care m-am intors. intr-adradevar lumina despre care vorbesc toti nu poate fi asemuita cu nimic cunoscut noua, dar starea de liniste, pace si magnetismul pe care eu l-am simtit nu sunt stari care le poti trai in viata asta.
In luna decembrie mi-am pierdut tatal…durere cumplit de mare. De atunci ma tot gandesc daca nu a fost in moarte clinica, medicii au declarat stop cardiorespirator. Eu nu am fost acasa cand s-a intamplat, locuind in alt oras. Ceea ce ma macina este ca mama mea mi-a povestit ca la un moment dat,in timpul manevrelor de resuscitare, a auzit pulsul pornind si apoi s-a oprit….Nu imi pot explica ce s-a intamplat acolo, mentionez ca tatal meu era si diabetic- dependent de insulina. Totul a fost scurt si nu ne-am asteptat la asa ceva. Mai am o nelamurire, el nu s-a schimbat deloc la culoare sau la fata, ziceai ca doarme, era foarte frumos….ceea ce stiu este ca ar fi trebuit sa se invineteasca daca era stop cardiorespirator…nu stiu ce sa mai cred, sunt foarte bulversata si indurerata. V-as fi recunoscatoare daca mi-ati putea da un raspuns. Ma macina enorm faza cu pulsul.
credeti ca omul are presimtiri ínainte ce sa moara?tot timpul ma framíta gíndul acesta si va spun de ce,ín 94 bunica mea a fost internata la spital suferea de foarte multe boli cum ar fii diabet,fiere etc.ni sa dat voie sa stam línga ea zii noapte faceam cu ríndul eu mama si o matusa ,eu eram noaptea cu ea, si íntr-o noapte sa trezit ca íi era foame si sete,dupa ce iam dat ce a vrut ,sa uitat spre usa la intrare si mia spus:tu ai vazuto pe femeia aceia ce a fost ín camera cu cearceaf alb?eu iam raspuns nu aici nu a fost nimeni,dar ea mia spus ba da a fost si sa dus la patul de líga geam si ia spus la doamna de acolo:acm am venit dupa tine ,si saptamína viitoare o sa o duc pe bunicuta ,care era bunica mea,nu am bagato ín seama atunci mam gíndit ca aiureaza din cauza boli,dar dupa vreo 2 ore a murit fameia aceia ,si bunica mea exact dupa o saptamína,pe urma foarte mult tim cínd ími aduceam aminte aveam o stare de frica,si iam povestit unui preot si mia spus caci doar unei persoane foarte credincioase i se poate prevesti viitorul,íntradevar ca erea foarte credincioasa.
da Mihaela,cred cu tarie…!
Sebastian Bunica,aflat in moarte cerebrala,in urma hipoxiei creierului,omorat practic de incompetenta dr. BISCA de la spitalul Gr.Alexandrescu – Bucuresti , mai are sanse cu alt tratament? Copilul in subconstient, aude tot. Ce variante ar exista – urgent- adusi alti specialisti,preoti-calugari etc.?
nul 2009, durerile pectorale deveniseră insuportabile, şi am apelat la Clinica particulară de intervenţii cardiologice din Braşov. După coronografie mi s-a comunicat că poate să-mi mai implanteze un STENT pe unul dintre baipasuriile vechi. Noaptea am făcut stop cardiac. Auzeam în surdino agitaţia din jurul meu, dar nu eram capabil nici măcar să-mi pun întrebarea dece este o aşa agitaţie. În ultima instanţă nu am mai auzit nimic.
După procedeele de resucitare, am revenit la viaţă, dar am regretat trezirea mea. Dece?
În timpul morţii clinice am avut o stare de relaxare, odihnă plăcută, o stare de fericire şi de bucurie nemai întâlnite în timpul vieţii mele. Nu am văzut nimic altceva.
Buta D
sunt foarte reale aceste experiente in care omul isi vede corpul si pe cei din jur in timpul mortii clinice si ar trebui sa le puna un semn mare de intrebare celor care cred ca dupa ce mor totul se sfarseste si nu mai exista nimic apoi.
Am 13 ani shi tatal meu a murit akum 1 an… durere enorma pt intreaga familie…. shi ma tot freamata o intrebare…. tatal meu nu era foarte credincios shi a facut multe pacate (dumnezeu sal ierte shi sa nu se supere pe mn ca spun asta) ma intreb oare….. el a ajuns in iad…. sau oare in Rai… si oare suntem toti destinati iadului?? as fii foarte recunoscatoare daca miati raspunde la asta
Doamna Anny,pana la venirea Mantuitorului lumii IIsus Hristos,toate sufletele mergeau in iad,inclusiv al proorocilor si celor care credeau in Unicul Dumnezeu.Pentru a salva Dumnezeu omenirea a trimis pe Rascumparatorul de suflete,Cel pe care-L asteptau de mii de ani atat sufletele profetilor adormiti cat si cei in viata care cunosteau scrierile Vechiului Testament.Hristos a venit sa ne-nvete cum sa vietuim placut Tatalui Sau pentru a putea intra in imparatia Cerului(sau rai),unde El Insusi a spus ca va merge si ne va pregati un loc.Iertarea pacatelor tatalui dvs. ca si a celorlalti oameni depinde foarte mult de credinta.Au existat cazuri de oameni care au dobandit in ultim clipa un loc in Cer(vezi talharul de pe cruce),sau suflete care desi au ajuns in infern,datorita rugaciunilor celor vii pentru acestia au fost salvate intr-un final.De aceea este necesara pomenirea celor decedati ,noi parasim doar carcasa de pamant care se intoarce in tarana din care a fost creeata.Un lucru f interesant care l-am citit in scrierile sf Parinti este legat de sufletul necrestinilor.Acestia spun ca nimeni nu ajunge la Tatal decat prin Rascumparator.Acesta este legamantul Domnului cu noul om.Deci IIsus a zis clar,,Nimeni nu vine la Tatal decat prin MIne”
Bunica mea a fost in moarte clinica atunci cand avea 18 ani si a vazut multe dintre cele descrise mai sus.
Eu nu sunt un om foarte credincios, desi incerc pt ca mi-e frica de unde voi ajunge dupa moarte, dar uneori mi se intampla sa pot stii ce mi se va intampla cu cateva ore/minute inainte. Oare asta ce o insemna??
Buna Miruna am 14 ani si nu stiu ce se intampla,nu sunt foarte credincios ,dar,cateodata pot sa prevad ce mi se intampla….cateodata cu ore/minute inainte cateodata doar cu cateva clipe.Oare are acest lucru o semnificatie anume? Oare e o iluzie a subconstientului?Oare chiar putem prevedea ce ni se intampla?
Am stat intr-o zii sa ma gandesc la chestia asta 3 ore … pur si simplu stateam intins pe canapea si ma gandeam si totusi nu am reusit sa gasesc vreun raspuns ce ar putea fii.Ma bucur ca am gasit pe cineva care are aceleasi probleme/atuu-ri ca si mine.Daca citesti acest comentariu imi dai add te rog la ID-ul georgian_boss89 si nu e doar pentru Miruna ci si pentru alte persoane care pot sami explice ce se intampla sau care au aceleaasi probleme/atuu-ri nici nu stiu cum sa le zic.
Ceea ce povestesc cu totii despre moartea clinica este cat se poate de real, cat despre ce povesteste Georgian pot spune ca mi s-a intamplat si mie, cu cateva clipe inainte sa mi se intample ceva rau… pur si simplu sa simt, incerc sa gasesc raspunsuri in legatura cu aceste simtiri !
Mesajul este pentru Daniela care a postat mesajul la 25 Iul 2009, dar si pentru toti cei care vor si pot sa imi dea mai multe detalii despre experientele lor in proximitatea mortii. Eu sunt psiholog si fac o cercetare pe aceasta tema.
Daca ati trait o experienta de moarte clinica si puteti da detalii despre sentimentele pe care le-ai experimentat atunci, astept un e-mail pe adresa oana_erena@yahoo.com
Multumesc!
Bunicul meu este preot si ciei 2 unchi ai mei si mia povestit unchiumio ca sau intampalat multe lucruri dastea cu morte clinica si o fata din baia mare inca mai traieste are 26 de ani acuma ia a fost dusa de inger in rai si acolo spune: ,,Ca iarba a ve un miros deosebit ca era o veselie nespusa de mare totul avea o culore si o puritate in tot ce vedea„.
M-am gandit sa fa fac si eu preot asa pe la 30 de ani cand termin cu distractia cu cluburi dastea m-a mai gandesc dar pt mine ce conteaza sa fiu in inparatia lui Dumnezeu. Sper sa cititi asta si sa va dati seama de iubirea care neo daruieste Dumnezeu.
Cititi am 12 ani !
Decat sa plecam urechea la ce spun ” Sfintii parinti ” sau oricare alti oameni,mai bine sa ne punem la modul serios sa citim Biblia,singura carte ce poate fi luata ca referinta in ceea ce priveste voia lui Dumnezeu… sa lasam basmele..si parerile oamenilor..e culmea,de cele mai multe ori invataturile Bibliei sunt exact opusul sfaturilor acestor oameni.. Dupa ce a murit un om nu se mai poate face nimic, Biblia,Cuvantul lui Dumnezeu arata limpede lucrul asta.. cat esti in viata se face alegerea…Pe cinesa credem?de cine sa ascultam? Credeti ca daca exista o minima posibilitate sa scoatem noi prin rugaciuni pe o ruda din iad,ruda deja moarta, mai era nevoie de un sacrificiu atat de mare, sa moara Fiul lui Dumnezeu ? Eu zic ca atnci cand vine vorba de viata vesnica,de locul unde ajungem,sa ne gandim bine daca plecam urechea la parerile oamenilor,fie ei si teologi,sau mai bine sa citim Sfanta Scriptura..
* iar pt Alex Dan un mesaj: e bine ce spui tu,sa te distrezi si sa incepi sa te gandesti la cele vesnice de pe la 30 de ani.. sau si mai bn ar fi cu cateva minute/secuunde inainte de a muri.. dar cine stie clipa mortii sale,ca sa se pregateasca doar atunci si sa fie salvat? sau in cazul tau,cine iti garanteaza ca ajungi la 30 de ani? Vezi,se intampla atatea accidente ,sau boli .. tocmai de aia scrie in Biblie ca in ziua de astazi sa ne impacam cu Dumnezeu,maine nu e ziua noastra niciodata, nu stim 100% ca o mai apucam..
MULTUMESC LUI DUMNEZEU DOUA SANSA DE VIATA,MA PLECAT DAR M-A ADUS INAPOI,PT MINE ERA DUREROS,FRICOS,SIMTEAM C MOR ,AM SIMTIT PARCA TRUPUL MEU PLUTESTE,ATUNCI AM MAI LINISTIT,MULTUMESC DOCTORILOT,SOTULUI,DOMNULUI CA TRAIESC.
pentru majoritatea oamenilor trecerea intro alta lume este fructul interzis ce se gasea in copacul din gradina paradisului….doar cei foarte norocosi isi pot permite sa faca o scurta vizita…dincolo….si apoi …cu regrete sau fara sasi continue terena viata ce lea mai ramas…eu am avut o moarte clinica la 19ani,dupa un soc anafilactic….de obicei sunt putini cei ce sunt salvati sau mai exact cei alesi de d_zeu sa se intoarca….imi amintesc doar ca ma gaseam intro lumina ce nu poate exista pe pamant…pentru ca este inegalabila…simteam o pace si o liniste sufleteasca atat de mari incat nu doream sa ma mai intorc…la un moment dat a aparut mama mea care imi facea semn cu mainile sa ma intorc fara sa spuna nimic ,vedeam doar prezenta ei fara sa aud nimic.pentru ca eu o aveam doar pe ea si ea doar pe mine mam intors…dar cu putin regret…in seara de 3 aprilie 2011,am avut a doua moarte clinica,dupa ce am luat cateva pastile pentru tensiune crezand ca una era prea slaba,…de data aceasta sufletul sa trezit pe neasteptate in intuneric imi era frica ,in jurul meu,simteam raul…un rau inexplicabil…ce imi provoca o frica extraordinara,parea ca eram urmarita de ura,era o atmosfera inspaimantatoarere ,care ma speria si mai mult pentru ca ma vedeam singura in tot intunericul acela ce parea luat dintrun film …horor…sufletul meu era speriat si singur………..tot ceea ce pot spune cu privire la viata de ….dincolo…..este ca …eu am vazut …paradisul ,prima data…si infernul a doua data….nu stiu daca sunt mai multe lumi paralele in care sufletele noastre trec dupa la moarte …sau ,pur si simplu ajungem in lumea lui d.zeu, unde sufletele noastre se purifica dupa toate greselile facute in timpul lta viatavietii….dar ,stiu sigur ca dincolo este o alta viata, o continuitate a sufletului nostru….in care pasim singuri…si singuri ramanem… cu noi insine si cu d,,zeu,pentru a raspunde pentru toate faptele bune sau rele ce leam facut in timpul vietii….
in urma cu 3 sapt. am suferit un stop cardio respirator in care am rams aprox 3 min. Stiu exact ce am „visat” in timp ce „dormeam” pun ghinimele pentru ca asa ai senzatia. Stiu ca am vazut ca parca eram pe o intindere foarte mare de pamant amestecat cu iarma ( ca si cum era deabea pus ceva la incoltit ) si in fata mea un cer de un albastru inchis si la orizont o lumina foarte puternica si eu dadeam cu mainile prin pamantul acela, dupa care am simtit ca ceva m a tras in sus si s a terminat ” visul” . Asadar eu am inceput sa cred in aceste epereiente in care nu credeam pana acum.
Stie cineva ce se intampla cu sufletul animalelor dupa ce mor? Multumesc!
Si eu am avut parte de o experienta mai aparte in 2000.In timpul unei operatii de extrauterina m-am trezit in niste dureri cumplite…,auzeam ce vorbeau medicii,simteam ca-mi umbla in burta….,si deodata simt ca trec printr-o perdea de aer,ca cea de la intrare in magazine pe timp de iarna.Ajung undeva langa o fantana de pe un camp si acolo….mortii mei…mama,fratele meu ,bunici(pe unul nici nu l-am cunoscut ca a murit inainte sa ma nasc),cunoscuti de mai demult.Stam lipita de fantana aia si asteptam sa ma primeasca la ei(uitasem de cei 2 copii,sot).Cine nu voia sa stau acolo?Mama !Am facut drumul acela in corp -fantana de vreo 4 ori…auzeam medicii cand ma strigau,m-au udat cu apa(cu prosoape ude)…intr-un tarziu mi-am revenit…Dupa 3 saptamani mi-am adus aminte de ce mi s-a intamplat….Voi ce ziceti,ce a fost asta,vis s-au……?Stiti ce bine era cand treceam prin aerul acela?Stiam ca nu oricine face asta…. !
astazi se implineste un an de cand tatal meu a murit .Cancer de prostata a fost diagnosticul dat in 2006. Tata nu a aflat in timpul vietii ca a suferit de aceasta boala. Toti (familia) i am spus ca trebuie sa fie operat ca are o problema si ca va fi bine. A crezut in noi .Fiind in varsta si pt ca boala era destul de avansata chimioterapia nu il putea ajuta . A fost operat in acel an si dupa a inceput tratamentul cu citostatice . Tata a stiut ca era un tratament ca sa l ajute dupa operatie . Medicul ii dadea un an de viata …insa nu a fost asa . A mai trait aproape 6 ani .A trait iubindu ne si luptand cu cancerul „pe picioare„. A avut putere si dorinta de viata pana in ultima clipa. Nu a stat la pat decat in ultimile doua saptamani . Chiar si atunci dorea sa isi revina si sa fie langa noi. In ultima zi a stiut ca va muri . L am intrebat de ce nu vrea sa manance – mi a spus pe un glas putin trist dar totusi plin de convingere care mi a transmis aproape toata durerea sufleteasca a lui ca va manca „maine „.In acel moment stiam ca maine inseamna moarte. ca a in urmatoarea zi tatal meu va muri si mi a spus acest lucru . Au urmat cateva ore in care era intre viata si moarte .Alternau momentele in care era perfect constient si momentele in care vorbea cu mortii. A spus numele unui prieten al lui mort cu cativa ani in urma. Eu stateam langa el si il intrebam daca vrea apa..ii umezeam continuu buzele .mi a spus „da`i lui `Geo, el vrea apa ,eu am baut `.Si apoi a continuat ”Geo, i am spus , eu nu vreau apa , sa ti dea tie„. Il stiam pe Geo- au copilarit impreuna.Era singura persoana pe care o stia cu acest nume.La un moment dat a devenit iar constient si l am intrebat daca vrea sa o vada pe singura nepotica , fiica mea. A spus da – si am chemat -o. In momentul in care a vazut o -toti din jurul lui (eram 6 oameni )a devenit pur si simplu puternic – lucid si vorbea ca si cum pana in acel moment nu ar fi fost intre viata si moarte..in agonie. A vorbit cu ea – si au spus amandoi noapte buna dupa cateva minute – si dupa plecarea ei din camera ..a adormit – ca si cum ar fi fost un om sanatos care doarme dupa o zi grea. A murit dupa cateva ore …dupa miezul noptii..cum mi a spus ..a doua zi. Inainte de 40 de zile de la moartea tatalui meu a venit in vis si a spus „stiam ca am cancer …dar nu am vrut sa va intristez ca stiu„. Il visez …imi spune lucruri …ma apara .Il vad langa mine – il vad in casa – de obicei inainte de a mi se intampla ceva ..din care ies ca prin minune. Era sa mor intr un accident de masina- in aceea dimineata l am vazut langa mine . De cand eram copil mi a fost teama de data de 13 .in fiecare luna uram aceasta data – fara motiv . Am crescut si am aflat de supersitia legata de 13 ..m am gandit ca sunt doar superstitioasa si ca nu e nimik real . Incepusem sa nu ma mai gandesc prea mult la data asta ..insa ..tata a murit pe 13 . Abia atunci am realizat ca mereu am stiut ca 13 pt mine inseamna moartea tatalui meu. De cand a murit tata presimt lucruri …mai mult ca inainte ..stiu ce se va intampla in anumite momente ..prietenii au ajuns sa creada ca am devenit medium ..Nu sunt medium .Pur si simplu cred ca acum tata ma ghideaza . Mi e tare dor de el .
Si eu am trecut prin asa ceva, cu aprox. 23 de ani in urma, dupa o anestezie generala. Daca doriti sa aflati ce mi-am amintit eu despre acele momente, puteti gasi relatarea postata pe site-ul meu, la adresa: http://sorinalukacs.wordpress.com/2011/03/10/viata-dupa-moarte-2/ Da, aceste experiente sunt reale si, desi au cateva elemente comune, fiecare prezinta si caracteristici particulare, personale, ceea ce dovedeste ca este o traire „netipizata”…
fratele meu a decedat cu cativa ani in urma rapus de o boala necrutatore…era destul de tanar…cu cateva zile inainte ,am plecat la domiciliul lui sa -i fiu in prejma,sa-l ingrijesc si sa-i fiu alaturi in ultimele clipe,avea momente cand era lucid si momente cand cadea intr-un fel de coma…la un moment dat si-a tintit privirea in tavan si a inceput sa spuna „a venit tata,uite-l este acolo” ,(tatal meu fiind decedat cu vreo 10 ani in urma),l-am intrebat de ce a venit tata si mi-a raspuns”ma asteapta sa plecam”,in zilele urmatoare l-am mai intrebat de cateva ori daca mai este tata acolo si spunea ca da, si dupa inca o zi a decedat…deci sunt convinsa ca cei decedati din familie si alti dragi persoanei pe punctul de a trece dincolo ,vin si-o asteapta,si-o insotesc…bunica mea inainte cu cateva clipe de-a deceda tot asa si-a atintit privirea undeva pe tavan si a intrebat”unde sa vin,unde ma duceti”? eu sunt convinsa ca este adevarat,cred ca moartea nu este decat o trecere ,cred ca doar invelisul nostru material moare,cred intr-o alta viata acolo …
buna! Am o intrebare ca ma tot framanta de ceva timp, uneori cred ca trebuie sa merg la un psihiatru. nu sunt o persoana credincioasa, prefer mult mai mult varianta stiintifica decat cea religioasa. atunci cand mori acasa, nu in spital, rudele nu au de unde sa stie daca esti in moarte clinica sau nu si te ingroapa, iar dupa ceva timp te trezesti si realizezi ca esti intr-un cosciug si nu mai poti iesi. este posibil asa ceva? cat timp sta o persoana in moarte clinica? eu sunt claustrofoba si ma ingrozeste de-a dreptul sa ajung intr-o asemenea stare, ma gandesc tot mai des, noaptea am cosmaruri, efectiv simt ca ma sufoc. dati-mi va rog un sfat, o idee cum sa procedez, ce sa fac sau unde sa merg ca sa-mi rezolv aceasta teama care ma ingrozeste de atata timp ptr ca m-am schimbat, nu mai sunt eu, iar asta imi afecteaza toata viata. multumesc!
Draga Anny, in legatura cu tatal tau, va trebui sa-mi spui mai multe despre viata lui sa-ti pot spune unde a ajuns, iad sau rai. Oricum astept raspuns de la tine. Ceea ce ti-a spus o persoana de aici este total eronat, si chiar in contradictie cu biblia, eu vorbind cu tine am o baza, biblia. Desigur nu este bine sa ne rugam pentru morti, in primul rand o facem degeaba, si in al 2lea rand este o jignire adusa lui Dumnezeu, ne rugam unii pentru altii atata timp cat traim, nu exista purgatoriu sau o alta viata de purificare in care cred alte religii. Anny incepe sa te gandesti mai mult asupra vietii tale, si unde vei ajunge tu, cauta sa fii mantuita, cu alte cuvinte sa fii impacata cu Dumnzeu, nu uita ca primul pas este sa-L accepti pe Iisus in viata ta. Si daca nu o vei face Anny, fie ca acest comentariu sa fie o marturie vie contra ta in ziua judecatii tale. Deci ma repet, azi este ziua in care poti sa decizi, maine poate va fi prea tarziu. Scuze ca ti-am raspuns intr-un mod mai dur, da te-am facut sa intelegi de fapt ceea ce tu ai intrebat. Iti mai dau un link, poate asta te va ajuta, restul depinde de tine. Iti doresc numai bine.
http://www.youtube.com/watch?v=xTI-G0b3BkQ&playnext=1&list=PLB3ECD1CAC78D0D61&feature=results_main
Draga Ella , nu trebuie sa-ti fie frica de moarte,pentru ca nu este decat o trecere intr-o lume mai buna , unde nu exista saraci si bogati, frumosi si urati, etc. Iar pentru a-ti inlatura frica si depresia , incearca cu pasi marunti pt.inceput sa mergi la biserica, sa citesti rugaciuni , sa tii post macar vineri si miercuri , sa te spovedesti, intr-un cuvant incearca sa iti faci un duhovnic ce te va ajuta sa parcurgi toate etapele. Si iti garantez ca vei scapa atat de frica , cat si de depresie.Totul depinde de tine, caci noi plecam dincolo cu un bagaj , si este foarte important ce avem in el. Te rog asculta-mi sfatul si va fi bine. Pentru inceput ti se va parea greu , dar cu timpul ai s a astepti cu nerabdare duminica sa ajungi la biserica , iar la incheierea slujbei , vei fi cea mai fericita ,chiar daca ai neimpliniri sau neajunsuri.
Precum omul care pretinde ca vorbeste cu Dumnezeu.Asta probabil pentru ca e platit bine si pentru ca a ajuns celebru.
In astfel de conditii oricine stie sa vorbeasca cu Dumnezeu…
Mai multe pe:
**********
Editat de admin: Am rugat fara reclama!
Am citit cateva mesaje si m-am ingrozit de necunoasterea unora,de pareri ”avizate” ale altora…
Pt. Benny : nu poti spune tu unde a ajuns tatal acelei persoane,indiferent ce ti se va spune despre viata lui,iar tu stii ca este o erezie ceea ce ai afirmat !!! Vom fi capabili sa stim…dar nu pe pamant si in viata de pe pamant !!! Nu avem voie sa vorbim cu mortii,nu avem voie sa ghicim si nici nu putem pretinde ca stim ceea ce a decis Dumnezeu,pentru un motiv simplu: NU SUNTEM CA DUMNEZEU !!! Oricat intoarcem si rastalmacim cuvintele din Biblie ,nu putem nega,scrie clar undeva in Apocalipsa: NIMIC NECURAT NU VA INTRA IN IMPARATIA CERURILOR,NICI GHICITORII IN STELE,NICI VRAJITORII ,NICI CEI CE CHEAMA MORTII …!!!!
Si cu asta am spus tot despre ”stiintele” de ghicire si previziune…
Cat despre experiente in moarte clinica…e mult de spus,iar eu am trait-o si am vazut ceva din IMPARATIA CERURILOR pentru ca asa a vrut Domnul si nu pentru ca as fi fost vrednica…Nu am sa povestesc nimic avand in vedere multimea de erezii si interpretari nebiblice…Dar am sa spun o singura idee: Inainte sa se intample(trebuia sa fiu supusa unei interventii chirurgicale) m-a cuprins o frica imensa,de nedescris…Dar am spus o rugaciune scurta si fara vreo teorie sau idee teologica in cap. L-am rugat pe Dumnezeu in numele Lui Isus sa aiba grija de mine si mi-am incredintat viata in mainile Lui…Din suflet,sincer…Atat!!! Nu am aplicat vreo chakra,nu m-am rugat la vreun zeu sau icoana facatoare de minuni,nu am facut vreo pozitie a lotusului, nu am urmat trepte de iluminare sau inaltare…m-am rugat direct Lui Dumnezeu ,asta am vrut sa subliniez !!!
Si iata-ma sunt vie si sanatoasa,dupa ce mi s-a oprit respiratia,apoi inima,iar medicii de pe sectia respectiva strigau in gura mara ca a fost o minune dumnezeiasca !!!
e amuzant cum pustani de 13-14 ani isi dau cu parerea pe site-ul asta…(ei au presimtiri si treburi de astea). Popor indobitocit de tot,asta e-n tarisoara.Lasati SF-urile ,oamenii pe pamant inca sufera desi sunt credinciosi cu adevarat,de ce ar face asta BUNUL ala de sus?de ce nu avem toti aceeasi religie si difera parti impoartante intre ele ,care e adevarul? noi stim adevarul sau altii ,dar fiecare cu adevarul lui.Copilasi puntei mana si invatati ! Daca voi credeti ca nu o sa ajungeti pe strazi pt ca va ajuta Domnul va inselati amarnic!