Exista cu adevarat deochi? Modalitati de contracarare a deochiului

Social Media
  •  
  •  
  •  

deochiDeochiul este una dintre cele mai vechi superstitii ale lumii, fiind atestat inca de pe vremea vechilor egipteni. Reprezinta si unul dintre cele mai neobisnuite blesteme, caci nu poate fi aruncat decat de cei care au ei insisi un „ochi rau” si, ceea ce este remarcabil, poate fi neintentionat. Se poate deochea aproape orice, de la copii la vie si de la recolta la bunurile personale.

Deochiul pare sa fie cunoscut in intreaga lume. Scotienii il numesc droch shuil, italienii mal occhio, arabii ayin harsha si ebraicii ii spuneau ayin horeh. Credinta in deochi este concentrata mai ales in jurul Marii Mediterane si al bazinului Marii Egee, dar se regaseste si in Europa de Nord, in nordul Africii si in Orientul Apropiat.

Persoanele capabile sa deoache nu pot dobandi aceasta calitate; trebuie sa se nasca cu ea. Mai mult chiar, s-ar putea sa nu aiba niciun fel de intentii rele fata de obiectul deocheat, dar au nenorocul sa raspandeasca nefericirea cu o simpla privire. O astfel de persoana se spune ca era papa Pius al IX-lea, caruia i se atribuia puterea de a deochea, deoarece catastrofele se tineau lant dupa el. In general, se crede ca, mai ales femeile sunt inzestrate cu aceasta particularitate, iar in lumea Mediteranei, in special, cele cu ochi albastri. Aceste femei suficient de nefericite pentru a putea fi incadrate in categoria celor asemenea lor sunt tratate adesea cu suspiciune si teama sau sunt considerate chiar vrajitoare in unele societati, mai ales atunci cand o comunitate este lovita de o calamitate.

In multe culturi, credinta in deochi se asociaza cu pacatul invidiei, cu privirea ofensatoare si pizmasa, desi este adesea insotita de laude. Copiii crescuti in astfel de societati sunt indemnati sa nu ravneasca la bunurile vecinilor lor si nici sa nu-i invidieze pentru succesele lor, de teama sa nu fie deocheati. Se crede ca puterile malefice ale blestemului actioneaza asupra celor inzestrati cu puterea de a deochea, la fel ca si asupra victimelor deochiului.

Modalitati de contracarare a deochiului

In stradania de a contracara aceste forte malefice, oamenii obisnuiau adesea sa poarte talismane de fertilitate. Asemenea talismane, facute, de regula, din os sau din scoici, reprezentau adesea organe genitale. In absenta lor, se recomandau diverse gesturi rituale pentru protectie. Unele dintre acestea mai dainuie si in zilele noastre, desi si-au pierdut semnificatia initiala. De exemplu, degetul mijlociu intins din mijlocul mainii facute pumn simbolizeaza penisul, in timp ce semnul capului de taur (cu pumnul strans si degetul aratator si cel mic extins) este o reprezentare a uterului si a trompelor uterine.

Chiar si in zilele noastre, in regiunea Mediteranei, multi oameni poarta amulete si talismane. Cel mai comun dintre acestea este o simpla reprezentare a unui ochi pentru a intoarce privirea oricui ar incerca sa arunce deochiul asupra noastra. La fel, ochii pictati pe barcile de pescuit au drept scop sa respinga privirea care deoache. Ceva mai departe spre est, in India, se folosesc mici oglinjoare pentru a trimite inapoi privirea care deoache. La usi se atarna uneori un sirag de mici oglinzi pentru a proteja casa; adesea animalele si masinile sunt impodobite in acest fel.

O alta modalitate de a neutraliza deochiul este murdarirea obiectului laudat sau privit cu admiratie. De exemplu, in unele comunitati se recomanda sa se scuipe peste propriul copil, ca sa nu se deoache. In alte culturi, baietii sunt imbracati in fetite, pentru a nu permite niciunui „ochi rau” sa deoache fiii preaiubiti.

Sunt multe persoane, mai ales, in societatea occidentala moderna, care privesc cu scepticism existenta deochiului, respingandu-l ca pe ceva nestiintific. Cu toate acestea, sunt numerosi cei care marturisesc ca preiau vibratii negative de la altii si ca au senzatia de stinghereala si de disconfort cand se confrunta cu invidie sau gelozie. Poate ca aceste sentimente se pot manifesta si intr-un fel fizic, puterea deochiului depinzand in acest caz de cat de mult crede in el persoana respectiva. Indiferent care ar fi explicatia – daca este vorba numai de puterea superstitiei sau daca deochiul reprezinta, intr-adevar, o putere malefica – exista un mare numar de oameni in lumea de astazi carora nu le-ar placea sa fie deocheati.

4 comentarii la „Exista cu adevarat deochi? Modalitati de contracarare a deochiului”

  1. Exista ”deochiul” si acum cand stim despre aura, campurile energetice, si chakre nu este greu sa ne dam seama ca acet deochi inseamna de fapt un dezechilibru energetic provocat cu stiinta sau nu. Descantecul, prin algoritmii lui, are rolul de a echilibra acele energii. Si rugaciunea ”Tatal nostru” are un efect benefic spusa cel putin de trei ori. Nu ezitati sa spuneti o rugaciune cuiva caruia ii este rau, o puteti face discret, in gand fara ca cineva sa aiba habar.

  2. Exista,eu de multe ori am fost deochiata si ma simteam foarte rau.Nu stiam de la ce imi e rau,luam medicamente cu pumnul si deageaba,ma simteam din ce in ce mai rau.Apoi mama isi da seama ca sunt deochiata si imi descanta,dupa care imi revin ca si cum nu s-ar fii intamplat nimic.Deochiul are un efect foarte puternic,cel putin asupra mea si nu stiu de ce.

  3. eo de fel nu cred in superstitii…insa am unele nedumeriri!Eu am culoarea ochlor d un verde deschis j ies destul de tare in evidenta knd ii machez intr-un anume fel, si sunt oameni kre at knd ma privesc fix in ochi ,sau colegi kre cu o buna sau rea vointa imi sp “fata ce ochi ai” …knd ajun g aksa is lesinata de rau ,j vomit ,ma doare kpul etc…o fi n-o fi asa nush insa ceva ciudat este:-S. A, j e adevarat, trece at knd iti sp cineva “Tatal nostru ” de 3 ori

  4. De ce oare se pune totul pe spatele “maleficului”? Cine zice că (virgulă 😛 ) capacitatea de a deochia nu se dobândeşte? Oricine poate deochia dacă priveşte o altă persoană cu adâncă admiraţie (ori adânc dezgust). Se spune că, periculos (de moarte uneori) e să te deoache cineva “întors de la ţâţă” (adică înţărcat apoi din nou alăptat 😉 ) de aceea, prin părţile unde eu m-am născut, există obligativitatea mamei de a-l avertiza pe copilul aflat în această situaţie şi se insistă pe sfatul de a-şi aminti acest lucru atunci când priveşte pe cineva. Multe obiceiuri străvechi se pierd ori sunt trunchiate de tot soiul de “experţi”. Din păcate.

Lasă un comentariu