In Grecia antica, Luna plina nu era doar frumoasa. Era si periculoasa. Medicii si filozofii greci credeau ca ciclurile lunare aveau un efect direct asupra mintii umane. Se spunea ca, atunci cand Luna era plina, starnea nebunia celor deja fragili din punct de vedere mintal. Termenul „lunatic” in sine provine de la „luna”.
Hipocrate, parintele medicinei moderne, a scris ca creierul este cel mai „umed” organ din corp si, prin urmare, cel mai afectat de atractia Lunii, la fel ca mareele. El credea ca forta gravitationala a Lunii poate dezechilibra fluidele creierului, dezlantuind confuzie, anxietate sau accese de nebunie. Aceasta nu era doar superstitie.
Luna plina a influentat tratamentele medicale. Calendarele lunare erau consultate inainte de operatii. Se efectuau ritualuri nocturne pentru a calma mintile tulburate. Iar cei care rataceau sau tipau sub Luna plina erau considerati atinsi de ceva dincolo de ratiune. Chiar si astazi, ideea supravietuieste in mituri, filme de groaza si statistici ciudate din camera de garda in timpul Lunii pline.
Dar totul a inceput cu grecii… Privind cerul. Si temandu-se de puterea sa asupra sufletului omenesc.
In Grecia antica, Luna plina nu era doar frumoasa. Era si periculoasa. Medicii si filozofii greci credeau ca ciclurile lunare aveau un efect direct asupra mintii umane. Se spunea ca, atunci cand Luna era plina, starnea nebunia celor deja fragili din punct de vedere mintal. Termenul „lunatic” in sine provine de la „luna”.
