
Iata o poveste uzbeka – „Intalnire la Samarkand” – relatata de un povestitor si mistic persan din secolul al XII-lea, Farid Al-Din Attar. Intr-un Baghdad legendar, condus de un calif puternic, traia un vizir tanar si sanatos. Parea sa aiba toata viata inainte. Intr-o zi, s-a dus la piata orasului, incognito, asa cum facea adesea. Printre tarabele negustorilor de mirodenii, a intalnit o femeie scheletica, care s-a intors cand a trecut pe langa el si a intins mana spre el. Vizirul, un om intelept, a recunoscut imediat moartea.
Ingrozit de ceea ce a vazut, l-a implorat pe califul sau sa-l lase sa fuga din Baghdad, explicandu-i ca moartea era aici si ca vrea sa-l ia. Singura lui speranta era sa-si pregateasca imediat cel mai rapid cal si sa galopeze departe de oras. Califul i-a acordat permisiunea de a pleca si l-a intrebat unde va merge. Vizirul raspunde ca, pentru a scapa de moarte, merge la Samarkand, orasul desertic, la marginea regatului, la granita dintre Asia si Orientul Mijlociu, crezand ca va fi in siguranta acolo, departe de moartea care pandeste Baghdad!
Califul decide si el sa mearga la piata pentru a verifica prezenta mortii. O recunoaste foarte repede si i se adreseaza fara teama, intreband-o ce semnificatie a gestului pe care l-a facut catre vizir. „A fost doar un gest de surpriza…” raspunde moartea „L-am vazut la Baghdad, dar trebuie sa-l iau in seara asta la Samarkand…” Aceasta poveste ilustreaza inevitabilitatea destinului uman in fata mortii.