Minunile Sf. Spiridon: a inviat oameni din morti, a vindecat boli, a transformat un sarpe in aur, a adus ploi in zone secetoase si multe altele
Sfantul Spiridon s-a nascut in anul 270 in insula Cipru, la Asiria, in apropiere de Pafos. Numele sau vine fie de la substantivul grecesc spyris, spyridos, ce se traduce prin „cosulet (de paine)”, fie de la adjectivul „spera”, adica „spiral, in forma de spirala”. Parintii sai erau tarani, indeletnicindu-se cu pastoritul. Desi nu stiau sa scrie si sa citeasca, intrucat nu exista nicio scoala prin apropiere, ei erau foarte credinciosi, invatandu-l si pe Spiridon dreapta credinta.
Fiind un copil cu o minte foarte agera, Spiridon retinea pasajele scripturistice citite in biserica satului. Mergand cu turmele la pascut, el medita apoi in liniste, cautand sa le inteleaga. Parintii sai, observand remarcabila capacitate a copilului, l-au rugat pe preotul satului sa ii asigure o minima educatie. Crescand, Spiridon s-a casatorit cu o femeie foarte credincioasa, avand o singura fata, Irina. Murindu-i sotia de timpuriu, Spiridon s-a dedicat cresterii fiicei sale, care i-a urmat in virtute.
Pentru viata sa sfanta, a fost hirotonit preot, la inceputul sec. al IV-lea, pentru un sat din apropiere. Se spune ca primul lucru pe care l-a facut a fost cel de a infiinta la biserica o scoala. Pentru viata sa sfanta, dedicata in intregime lui Dumnezeu, si pentru virtutile sale, Spiridon a fost hirotonit episcop al oraselului Trimitunda. In aceasta calitate, el nu a renuntat la modul sau simplu de viata. Adeseori era vazut mergand cu oile la pascut, pentru a gasi linistea necesara rugaciunii. Insa pastoritii sai il pretuiau pentru firea sa foarte milostiva. De fiecare data cand aveau vreun necaz alergau la pastorul lor iubit, iar acesta ii ajuta, nu doar cu rugaciunea, ci si cu fapta.
Iata cateva dintre minunile savarsite inca din timpul vietii: cand seceta a amenintat Ciprul, a adus ploi bogate, a potolit foamea a numerosi oameni flamanzi, a salvat de la o moarte nedreapta pe unul dintre prietenii sai, a transformat un sarpe in aur pentru a ajuta un om sarac, iar cand nu a mai fost nevoie, i-a redat firea originara, a intors la pocainta o femeie pacatoasa, a vindecat diferite boli si a inviat din morti, a imblanzit animalele, a facut sa se prabuseasca statuile idolilor din Alexandria prin simpla sa prezenta, a vorbit cu fiica sa, desi aceasta tocmai trecuse la Domnul, pentru a afla unde asezase lucrurile incredintate ei de o femeie etc.
Ca si Sf. Nicolae, Spiridon a suferit in timpul persecutiei lui Maximian, scotandu-i-se un ochi si fiind condamnat la munca in mine. Eliberat in urma Edictului de la Milan (313), a fost invitat cativa ani mai tarziu sa participe la sedintele Sinodului I Ecumenic. Aici, pentru a-i demonstra lui Arie ca Dumnezeu este Unul in Fiinta, dar in Trei Persoane (Tatal, Fiul si Sfantul Duh), a luat in mana o caramida. La rugaciunea sa, a inceput sa curga apa, in sus a izbucnit o flacara, iar in mana a ramas pamantul. Astfel, a aratat ca precum caramida este alcatuita din trei elemente, dar este una singura, la fel este si Sfanta Treime.
Intorcandu-se in patria sa, Spiridon a continuat sa pastoreasca cu aceeasi simplitate si credinta ferma in Dumnezeu. Nu a renuntat nici la mitra sa, care era de fapt un cosulet impletit din paie. Exista dovezi ca el a participat si la Sinodul de la Sardica, 343, unde i-a luat apararea Sf. Atanasie al Alexandriei.
Spiridon a trecut la cele vesnice la 12 decembrie 348. Intrucat din mormantul sau iesea o mireasma puternica de busuioc, cipriotii l-au deschis si au aflat trupul lui intreg, pe care l-au asezat in biserica. In urma unui atac arab, moastele sale au fost duse la Constantinopol. In 1453, cand capitala bizantina a cazut in mainile turcilor, preotul Gheorghe Kalochereus a luat moastele Sf. Spiridon, impreuna cu cele ale Sf. Teodora, si, trecandu-le peste liniile turcesti, le-a dus in Epir. In 1456, a trecut in insula Corfu, lasand copiilor sai aceasta pretioasa mostenire.
Prin casatoria fiicei sale, Asimina, moastele au intrat in posesia familiei Boulgaris, care le-a asezat in biserica proprie. De altfel, Nicolae Boulgaris este cel care a alcatuit slujba Sfantului, ce si-a facut simtita prezenta pe insula prin numeroasele minuni. Moastele Sf. Spiridon (mai putin mana dreapta, care se afla in Roma) au fost mutate in anul 1590 in biserica dedicata Sfantului. Anual, papuceii din catifea aflati in picioarele Sfantului sunt schimbati, ei fiind rosi sau chiar murdari. Si nu putine sunt minunile ce ii sunt atribuite.
Sfantul Spiridon s-a nascut in anul 270 in insula Cipru, la Asiria, in apropiere de Pafos. Numele sau vine fie de la substantivul grecesc spyris, spyridos, ce se traduce prin „cosulet (de paine)”, fie de la adjectivul „spera”, adica „spiral, in forma de spirala”. Parintii sai erau tarani, indeletnicindu-se cu pastoritul. Desi nu stiau sa scrie si sa citeasca, intrucat nu exista nicio scoala prin apropiere, ei erau foarte credinciosi, invatandu-l si pe Spiridon dreapta credinta.
