Din secretele profetului Edgar Cayce: cum a ajuns sa vindece oameni

Fiu al unui taran din Kentucky, Edgar Cayce a vazut lumina zilei la 18 martie 1877. A avut o copilarie simpla, cu bucuriile si necazurile specifice varstei. In timpul scolii, invatatorii se aratara nemultumiti de acest elev. Invatatura il obseda, caci nu putea sa asimileze cu usurinta materia. Incepura discutii interminabile intre pedagogi si parintii lui, de unde o serie de neplaceri care l-au afectat destul.

Unchiul sau, si el invatator, il lua sub ocrotirea sa si incepura sa invete impreuna; mergea greu, pana cand, intr-o zi, Edgar ii spuse unchiului sa-l lase cateva clipe sa se odihneasca, dupa care avea sa-i spuna lectia invatata. Destul de neincrezator, unchiul ii satisfacu dorinta. Dupa o jumatate de ora el il „trezi” pe Edgar si, spre marea sa uimire, copilul reusi sa spuna lectia pe dinafara, iar in timp ce unchiul frunzarea cartea, copilul ii indica exact continutul paginii respective. Invatatorul ramase surprins de aceasta realizare neasteptata, dar nu gasi niciun fel de explicatie. Cert este ca Edgar a reusit astfel sa-i ajunga din urma pe colegii lui.

Transformarea aceasta subita se datora unei intamplari petrecute in timpul copilariei sale cand recita cu pasiune povestea lui Manoah. Avu atunci o stranie viziune: o fiinta cu aspect uman ii transmitea ca-l va ajuta. Speriat de ceea ce vedea, Edgar isi spuse ca de fapt fiinta aceasta voia sa-i ajute pe toti copiii suferinzi, asa cum era el.

De la intamplarea cu unchiul sau, invatatorul, trecura mai bine de cativa ani. Intr-o zi, Edgar se imbolnavi grav. Parintii erau disperati; medicul chemat se uita neputincios la trupul tanarului intrat in coma; toate eforturile se dovedisera zadarnice! In timp ce disperarea cuprinsese pe toti cei de fata, se auzi vocea clara si calma al lui Edgar, desi se afla in stare de coma: „Eu stiu ce am; m-am lovit la baseball in dreptul coloanei vertebrale si va trebui sa-mi pregatiti o cataplasma pe care sa mi-o puneti in jurul gatului”. Dupa aceea, tanarul dicta o lista de plante din care trebuia sa se faca acel preparat. Doctorul care asista la aceasta scena nu putea sa ia o hotarare; cazul fiind totusi deosebit de grav, avand si acordul parintilor, el se gandi sa puna in aplicare cele spuse de Edgar, care de altminteri ii avertizase ca vor trebui sa se grabeasca, altfel creienul va fi afectat si nu se va mai putea face nimic.

Spre uimirea celor din jur, cele indicate avura efect si spre seara febra scazu; a doua zi Edgar se dadu jos din pat de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Nu isi aducea aminte de nimic, nu cunostea nici macar plantele pe care le dictase! Vestea avea sa se raspandeasca destul de repede, caci vindecarea lui Edgar parea un miracol. Linistea micului orasel fu putin tulburata. Oamenii se aratara interesati de cele petrecute, dar apoi, neputand sa gaseasca nicio explicatie fenomenului, incepura sa creada ca este vorba de ceva necurat si, in locul curiozitatii, se instaura in curand o tacere semnificativa.

Edgar abandona scoala si incepu sa lucreze la ferma unchiului sau; dupa scurt timp se angaja vanzator la un magazin de pantofi, apoi la o librarie. La varsta de 24 de ani, se casatori cu prietena sa, Gertrude Evans si totul ar fi mers bine daca, dupa un timp, nu ar fi intervenit o schimbare in starile lui psihice; el incepu sa aiba halucinatii de natura auditiva. Statea adesea de vorba, fara voia lui, cu o voce interioara, ceea ce-i deranja pe cei din jur, considerandu-l nu tocmai normal. Acest lucru il determina sa-si schimbe locul de munca: va lucra la un atelier fotografic, unde nu mai deranja pe nimeni cu halucinatiile sale. Aici putea sa stea linistit de vorba cu acea voce, dar se pare ca efortul era prea mare, solicitand prea mult organismul, caci nu dupa mult timp fu supus unui soc puternic, dupa care isi pierdu propria voce!

Tanara sotie, disperata de aceasta situatie, se gandi, impreuna cu prietena ei, sa-l roage pe sotul acesteia, Al. C. Layne sa se ocupe de Edgar. Layne nu era medic, dar se specializase in hipnoza si urma un curs de osteopatie prin corespondenta. El fu de acord si-i facu o vizita lui Edgar acasa; reusi destul de usor sa-l transpuna pe bolnav intr-o stare de somn hipnotic si-i transmise urmatoarea sugestie: „Subconstientul dvs. sa se uite in corpul dvs., la gatul dvs.; sa ne spuna ce aveti la gat si ce se poate face pentru a va vindeca”. Urma scurta pauza, dupa care Edgar incepu sa vorbeasca tare si clar: „Da, se poate vedea corpul, iata si gatul; este vorba de paralizia unor coarde vocale, ca urmare a unei concentrari nervoase puternice. Pentru a vindeca aceasta boala, este de-ajuns a sugera ca circulatia sangelui din corp sa se faca mai intens spre locul cu pricina”.

Dupa aceste cuvinte, Layne transmise urmatoarea sugestie: „Comandati circulatiei sangelui sa fie mai puternica spre acel loc, pentru a-l vindeca”. Spre uimirea lor, cei din jur observara cum gatul lui Edgar isi schimba brusc culoarea, devenind de un rosu aprins; sangele era dirijat conform sugestiei spre locul indicat. Dupa aceasta, Layne il sugestiona sa revina la circulatia normala si sa se trezeasca. Spre marea sa bucurie, dupa ce se trezi, Edgar observa ca vocea ii revenise la normal, desi nu stia nimic din cele intamplate. Layne il spuse: „In timp ce v-ati aflat in stare de transa ati vorbit ca un medic care se uita in gatul pacientului sau; poate ati putea face ceva asemanator si pentru altii – dumneavoastra vedeti ca intr-o carte inchisa!”

La inceput, ideea de a vindeca pe altii nu i s-a parut prea atragatoare lui Edgar, dar pentru ca Al. Layne ii spusese ca si el este suferind si ca dorea sa faca un experiment interesant si util, Edgar accepta oferta. A doua zi avu loc unul din cele mai interesante experimente. Edgar Cayce fu adus in stare de transa si fu intrebat de catre Layne ce vede in corpul lui. Primele cuvinte ale lui Edgar fura: „Da, iata corpul … il voi cerceta cu multa atentie… Mda, iata despre ce este vorba…” Al Layne isi lua o hartie si incepu sa noteze tot ceea ce spunea Edgar. Cand acesta se trezi, intreba: „Am reusit sa aflu cate ceva?” Layne rase satisfacut aratandu-i hartia: „Daca ati aflat ceva? Dvs. ati descris mai bine simptomele decat un medic! Mi-ati spus ce regim alimentar trebuie sa urmez si ce medicamente sa iau!”

Luand hartia, continua: „lata totul scris aici”. Edgar nu-si putu crede ochilor. „Bine, dar este imposibil! Eu nu cunosc nici jumatate din cuvintele pe care le-ati scris aici! N-ar trebui sa luati aceste medicamente, zau, nu le luati, ar putea sa fie periculoase. Credeti-ma, nu inteleg nimic. Asta e magie curata!” Dar Layne il linisti, spunandu-i ca, dupa cat se pricepea el si bazandu-se si pe intuitie, tratamentul indicat de el nu putea sa-i faca nici un rau si-i promise ca va incepe cu doze mai mici. Sotia lui Edgar si prietena ei, care fusesera chemate inauntru, fura si ele uimite, dar apoi incepura sa-l linisteasca pe Edgar, amintindu-i ca tot acea voce miraculoasa il ajutase si pe el sa-si recapete glasul. Edgar nu se linisti decat dupa opt zile, cand Layne veni la el si-i spuse ca niciodata nu se simtise mai bine, ca totul era in ordine.

De data aceasta, vindecarea lui Layne avea sa creeze o adevarata febra in micul orasel. Fiecare bolnav dorea sa fie consultat de Edgar. Edgar ceda cu greu presiunilor: ii era totusi teama ca nu cumva diagnosticarile date de el sa fie gresite si sa influenteze negativ viata pacientilor. Dar, spre marea sa multumire, medicii care facura verificari ulterioare isi dadura seama ca totul era de o precizie uimitoare.

Viata lui Edgar incepu sa ia un curs normal: dadea consultatii, dar nu mai mult de doua pe zi. Starea de transa nu-l obosea ci, din contra, se simtea ca dupa un somn reconfortant. Anul 1902 avea sa aduca o mare schimbare in viata lui Cayce. In vara acelui an, primi un telefon de la directorul unei scoli din Hopkinsville, care solicita ajutorul sau cat mai urgent pentru a-i consulta fiica, in varsta de 5 ani, care nu se mai dezvoltase intelectual de mai bine de trei ani. Fetita, pe nume Aime, se imbolInavise la varsta de doi ani de gripa. De atunci starea ei se inrautatise; tatal ei, C. H. Dietrich, fusese la Dr. Walker care, dupa o consultatie, ii spusese ca boala de care suferea fetita era de natura nervoasa. Tratamentele prescrise nu ajutasera la nimic si astfel parintii se adresara unui alt medic, Dr. Hoppe, din Cincinatti, care presupuse ca ar fi vorba de niste leziuni pe creier si, deci, copilul urma sa moara in curand.

Parintii o adusera pe Aime acasa, nemaiavand nicio speranta. Prietenul casei, DI. Wilgus, care il cunostea pe Edgar Cayce de cand era copil, povesti familiei despre el. Astfel ajunse Edgar sa primeasca telefonul care avea sa-i schimbe tot cursul vietii. Impreuna cu Layne se deplasa la Hopkinsville unde, intrat in transa cu ajutorul prietenului sau, Edgar arata ca starea fetitei se datora unui accident la coloana vertebrala si, in special, la o anumita vertebra, care afecta un tesut nervos; ii dadu indicatii lui Layne, care se pricepea la osteopatie si acesta isi puse in aplicare toate cunostintele sale.

Primele incercari insa nu dadura rezultatele asteptate. Urma o a doua sedinta in care Cayce, transpus din nou in transa, indica de data aceasta cea mai buna metoda de lucru. Dupa numai cateva zile, Aime isi reveni ca dintr-un somn lung si greu. Pe zi ce trecea, starea intelectuala a fetitei se imbunatatea tot mai mult; ea facea progrese uluitoare, incat dupa numai cateva saptamani, reusi sa-si recapete forta vitala si spirituala ramasa in urma cu trei ani.

Edgar Cayce, devenit de acum un caz, incepu sa fie cunoscut de tot mai multa lume. John Blackburn de la Medical Association, aratandu-se si el interesat de cazul Cayce, constitui un comitet, care, dupa o serie de cercetari, putu sa stabileasca facultatile reale pozitive ale lui Edgar si i se dadu permisiunea oficiala de a da asa-zisele „consultatii psihice”.