Pe masura ce ne apropiem de moarte, cu cateva momente inainte, se activeaza un proces fascinant: intre 2 si 8 ore se elibereaza dimetiltriptamina (DMT). Acest hormon, produs de glanda pineala, joaca un rol crucial in procesul de tranzitie dintre viata si moarte. Activarea DMT provoaca caderea valului memoriei care ne-a inconjurat de la nastere, numit brama. Acest val a fost plasat peste noi pentru a ne putea concentra asupra experientei noastre pamantesti. Daca nu ar fi asa, am putea fi in contact constant cu alte dimensiuni, ceea ce ne-ar distrage si ne-ar face sa dorim sa abandonam viata pamanteasca. Aceasta cadere a valului memoriei ne permite sa ne conectam cu lumea spirituala.
Cand brama care ne inconjoara este indepartata, sufletul trece printr-o transformare profunda. Simtim o mare usurare si pace, pe masura ce ne reconectam cu sinele nostru superior si cu Dumnezeu. Cand murim, cordonul de argint care tine impreuna sufletul si corpul fizic este rupt. Acest fir, vizibil in timpul proiectiei astrale, este conexiunea energetica ce sustine viata intr-un corp fizic. Dupa taiere, sufletul se transfera in corpul nostru eteric sau astral, iar corpul fizic moare. Corpul eteric sau astral este un corp energetic care ne permite sa existam in planuri non-fizice. Dupa moarte, sufletul se transfera in acest corp, unde isi continua evolutia si cresterea. Corpul eteric este o reflectare a constiintei si vibratiei noastre si determina experienta noastra in viata de apoi.
Acest corp astral se indreapta spre lumile de tranzitie situate in a patra dimensiune. Aici fiintele decedate pot reflecta asupra experientei lor pamantesti si se pot pregati pentru urmatorul pas, fie ca este vorba de reincarnare, fie de intoarcerea la starea lor de origine. Desi moartea este un proces natural care marcheaza sfarsitul experientei noastre pamantesti, destinatia sufletului dupa moarte depinde de mai multi factori, inclusiv vibratia noastra si modul in care ne traim trecerea in nefiinta.
Starea vibrationala a unei persoane in momentul mortii este cruciala in determinarea destinatiei sale. Daca o persoana moare intr-o stare de frica, anxietate sau furie, vibratia sa scade, conducand-o catre planuri de frecventa mai joasa. Pe de alta parte, daca o persoana moare intr-o stare de pace, iubire, recunostinta si acceptare, vibratia sa creste, conducand-o catre planuri vibrationale superioare.
Unele suflete, care au venit pe pamant cu scopul de a servi, se pot intoarce in dimensiunea lor de origine dupa ce isi indeplinesc misiunea. Acest lucru depinde de scopul specific al fiecarui suflet si de nivelul sau de evolutie; prin urmare, nu toate sufletele care mor vor astepta in a patra dimensiune. Daca un suflet si-a incheiat ciclul de reincarnari si nu doreste sa se incarneze din nou, se poate intoarce la dimensiunea sa de origine. Aceasta este o optiune disponibila acelor suflete care au atins gradientul necesar de constiinta si evolutie.
Inainte de a se intrupa pe pamant, sufletele semneaza un contract de viata care stabileste parametrii experientei lor pamantesti. Acest contract include o moarte pentru corpul lor fizic, marcand sfarsitul vietii lor pe pamant. Contractele de viata se bazeaza pe nevoia de a rezolva si de a depasi problemele nerezolvate din alte vieti. In aceasta etapa, sufletul stie ce trebuie sa faca si cat de jos va fi necesar pentru a realiza acest lucru, permitand stabilirea unei date de incheiere a contractului.
Moartea poate surveni in moduri diferite, densa sau in armonie, in functie de calea evolutiva urmata. Cu toate acestea, data mortii stabilita in contractul de viata ramane aceeasi. Exista doua modalitati de a rupe contractul pe viata, fiecare cu consecinte specifice:
* Negativizarea personajului. Alegand aceasta optiune, individul se indeparteaza de scopul sau initial, afectandu-i planul sufletesc si experimentand potential consecinte negative in evolutia sa spirituala.
* Sinucidere. Aceasta intrerupe procesul evolutiv si poate provoca o regresie in cresterea spirituala, necesitand reincarnarea sufletului pentru a duce la bun sfarsit acelasi plan sufletesc. In dimensiunile superioare, exista conceptul de „dezertor al dimensiunii”, referindu-se la cei care isi parasesc dimensiunea fara a-si indeplini obiectivele. Cu toate acestea, in a treia dimensiune, acest concept nu se aplica, iar sinuciderea este considerata o incalcare a contractului de incarnare. Aceasta inseamna experientele individuale stabilite pentru incarnarea lor.
In acest context, cei care se sinucid ajung in limbo, o etapa a celei de-a patra dimensiuni. In acest loc, persoana ramane pentru o perioada prelungita, retraind si vizualizand constient sinuciderea sa. Acest lucru se datoreaza faptului ca sufletul trebuie sa inteleaga si sa proceseze consecintele actiunii sale. Limbo este un loc de reflectie si invatare, unde sufletul poate intelege ca sinuciderea nu este modul corect de a aborda provocarile si dificultatile vietii. Scopul este ca sufletul sa inteleaga ca viata este pretioasa si ca fiecare experienta, oricat de dificila, are un scop si o valoare.
Desi exista optiuni pentru a rupe contractul vietii, majoritatea sufletelor monadice isi indeplinesc termenii. Acest lucru le permite sa isi finalizeze experienta pamanteasca si sa isi continue evolutia spirituala in mod eficient. Este fundamental sa simtim iubire si pace fata de fiinta care trece in nefiinta, deoarece acest lucru ii faciliteaza tranzitia si reduce orice suferinta sau anxietate. Trimitand iubire si pace, sprijinim sufletul in calatoria sa spre eliberare.
Religia a fost o sursa de alinare si indrumare pentru multi de-a lungul istoriei. Cu toate acestea, a generat si conceptii gresite si temeri nefondate cu privire la natura vietii de apoi. Unul dintre cele mai persistente mituri este ideea unui iad sau purgatoriu in care sufletele sufera si sunt pedepsite. Totusi, aceasta viziune este complet opusa realitatii.
Un adevar este ca noi experimentam densitatea maxima aici pe Pamant, in a treia dimensiune. Aceasta dimensiune este caracterizata de separare, dualitate si ignoranta. Aici experimentam suferinta, boala si moartea. Ideea unui iad sau purgatoriu este o conceptie gresita – nu exista un loc unde sufletele sunt pedepsite. In schimb, exista niveluri de constiinta si vibratie, care determina experienta sufletului dupa moarte.
Corespondenta si vibratia sunt principii care guverneaza experienta sufletului dupa moarte. Sufletele care au trait o viata densa si cu vibratii joase sunt atrase de niveluri similare dupa moarte. Totusi, aceasta nu este o pedeapsa, ci o oportunitate pentru suflet de a invata si de a creste. Ceea ce ar putea fi considerat purgatoriu este astralul inferior, un loc unde sufletele cu vibratie foarte scazuta raman dupa moarte. Asta pentru ca frecventa sufletelor lor nu le permite sa se ridice la planuri superioare.
Totusi, chiar si la acest nivel, exista ajutoare spirituale dedicate recuperarii acestor suflete. Este fundamental sa intelegem ca vibratia si constiinta sunt factorii-cheie care determina experienta noastra in viata si dupa moarte. Prin cresterea constiintei si a vibratiei noastre, putem experimenta o viata mai deplina, mai semnificativa si putem asigura o trecere mai usoara si mai fluida catre viata de apoi.
Social Media
AVERTISMENT! Site-ul almeea.ro nu-si asuma nicio responsabilitate juridica sau de orice alta natura pentru articolele legate de vindecarea fizica / psihica / spirituala. Daca alegeti sa puneti (sau nu) in practica sfaturile din aceste articole depinde doar de voi. Va sugeram sa apelati la consult stiintific de specialitate pentru problemele discutate in articolele mai sus mentionate.
