Cum a castigat Satana cea dintai biruinta: pe urma sarpelui-diavol din Gradina Edenului

Vom scrie in acest articol despre cum ataca satana. Biblia aminteste despre doua atacuri fatise ale satanei: in cel dintai, diavolul i-a atacat pe Adam si Eva in Gradina Edenului, iar in al doilea L-a atacat pe Iisus Hristos in pustie. In Eden, satana l-a biruit pe Adam, iar in pustie a fost biruit de Iisus. Aceste doua atacuri, aceste doua lupte, sunt pline de invatatura despre cum ataca diavolul si despre cum poate fi biruit.

Sa mergem mai intai pe urmele sarpelui-diavol din Eden, sa aflam cum l-a biruit pe Adam. Cum a inceput satana atacul contra lui Adam si Eva? Mai intai, si-a schimbat infatisarea. El nu s-a aratat pe fata cine este si nici anume ce voieste. Cu gandurile lui viclene, s-a ascuns intr-un sarpe frumos. Acesta e si azi cel dintai lucru ce-l face satana cand pleaca la atac: el nu se arata. El se ascunde, pentru ca omul sa nu-l cunoasca si sa nu afle inselaciunile si ispravile lui. Cand ataca, dracul se schimba si se ascunde. Cate infatisari felurite si cate ascunzatori are satana cand da atacul!

Sa vedem acum ce-a facut satana dupa ce s-a schimbat si s-a ascuns in chip de sarpe. A imbiat-o pe Eva cu un mar frumos – ne spune Biblia. Cu acest mar, diavolul a trezit pofta ochilor, pofta corpului. Cea dintai lovitura a dat-o asadar satana in corpul omului. A cautat o usa de intrare prin carnea omului. A atacat mai intai corpul, si-apoi a sarit si la mintea Evei. El si azi ataca tot asa. Satana pune ispitele si patimile in fata corpului, pentru ca stie ca trupul nostru este mai slab. Cu un mar frumos la vedere s-a apropiat satana de Eva. Tot asa face si azi: patimile malefice sunt placute la vedere si dulci la gustare (dar vai, amare sunt urmarile lor).

Dupa ce cu marul a trezit pofta ochilor, satana a mers mai departe cu atacul. Tinta lui era sa rupa legatura ascultarii dintre om si Dumnezeu. Aici trebuia sa-si concentreze toate puterile. El incepu atacul cu multa bagare de seama. El nu sari sa rupa deodata legatura dintre om si Dumnezeu. El baga mai intai indoiala, zicand catre Adam si Eva: „Oare a zis Dumnezeu cu adevarat sa nu mancati din toti pomii raiului?” (Geneza 3:10). Prin aceasta sireata intrebare, diavolul umbla sa strecure in sufletul celor dintai oameni otrava indoielii. Cu otrava indoielii incepe si azi satana atacul cel mare al castigarii unui suflet.

Otrava indoielii ce o aruncase sarpele diavol in sufletul lui Adam si Eva, n-a prins imediat, caci Eva a raspuns: „Dar Dumnezeu ne-a spus lamurit sa nu mancam din rodul pomului caci cu moarte veti muri”. Cuvintele Evei erau un fel de respingere a atacului satanic. Atacul nu reusise. Atunci diavolul aduse in lupta o alta arma: minciuna. „Nu e adevarat acest lucru – incepu satana – nu pentru asta v-a oprit Dumnezeu ca veti muri”… In fata adevarului, satana puse minciuna si incepu a lucra cu minciuna. Cu minciuna lucreaza si azi satana. Minciuna este doar arma pe care diavolul o foloseste mai des si cu mai multa dibacie pentru ca el este tatal minciunii, inceputul si izvorul tuturor minciunilor cu care a umplut lumea de azi.

Pe langa minciuna, diavolul mai puse in lupta inca o arma: trufia, ispita trufiei. „Nu pentru asta v-a oprit Dumnezeu ca veti muri – zise diavolul catre Adam si Eva – ci pentru ca el (Dumnezeu) stie ca indata ce veti gusta, vi se vor deschide ochii si veti fi si voi asemenea ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul”. Adica, satana gandea cam asa: „vedeti ce Dumnezeu rau aveti; v-a inchis ochii si mintea sa nu cunoasteti si voi binele si raul; v-a oprit sa mancati din pomul acesta ca sa nu fiti asemenea Lui… vrea sa ramana El singur mai mare ca voi”. Satana el insusi fusese alungat din cer pentru trufie si razvratire impotriva lui Dumnezeu si acum tragea in acest pacat si pe oameni. Cu trufia lucreaza si azi satana prin lume. Lumea este plina de ispitele trufiei si mandriei cu care satana biruieste.

Sarpele-diavol i-a atacat pe Adam si Eva cu pofta ochilor, cu indoiala, cu minciuna si cuispita trufiei. Atacul a reusit. Eva a intins mana, a gustat si a dat si lui Adam sa guste. Satana a biruit. A fost aceasta o biruinta cu urmari groaznice pentru om. Puterile sufletesti ale lui Adam si Eva au inceput indata a se intuneca si a slabi. Otrava raului, otrava pacatului s-a asezat in ei, in inima lor si s-a prefacut in firea noastra cea veche, cea lumeasca. Raul intrat in inima lor a inceput acum sa lucreze el insusi, dinlauntru in afara. Sarpele-diavol s-a retras. El nu mai avea de lucru. Otrava ce o strecurase in sufletul lui Adam si Eva se facuse ea insasi un izvor de pacate si rele. Dupa pacatuire, Adam si Eva au incercat sa se ascunda din fata atotputernicului Dumnezeu, ba inca Adam a si mintit. Pacatele si rautatile au inceput indata sa curga din ei ca dintr-un izvor plin de otrava…