Un autor, pe nume Mark Schatzker, si-a propus o cronologie a industriei alimentare artificiale si a ingredientului ei cel mai puternic: aroma, in noua sa carte, „The Dorito Effect” („Efectul Dorito”).
„Evolutia nu ne-a programat sa devenim grasi: pur si simplu am fost pacaliti de pofta de alimente gresite”, spune Schatzker pe site-ul sau. „Aromele sintetice din produsele alimentare au sporit dezirabilitatea lor, iar in acelasi timp toate alimentele isi pierd aroma”, spune el, crezand ca preparatele alimentare artificiale vor avea o viata mai lunga de depozitare si vor arata mai apetisante, in schimb gustul diminuandu-se. „Acum, ca am rupt acea conexiune intre aroma si nutritie, prin crearea unor arome sintetice, ne-am creat alimente care ne spun o minciuna nutritionala”.
Intr-adevar, aroma alimentelor a fost mult timp pentru noi, oamenii, un mod de a indica cat de sanatoase sunt ele. In trecut, cand ne doream un aliment adevarat, corpul nostru se ghida dupa pofta dupa anumite arome. De exemplu, o dorinta pentru o portocala inseamna nevoia trupului pentru vitamina C. Acum, un suc cu gust artificial de portocale poate insela trupul, care isi va diminua dorinta pentru o portocala adevarata, dar totusi el ramane in deficienta de vitamina C.
Schatzker ne vorbeste despre cum a invatat sa se fereasca de pericolele folosirii aromelor artificiale: „N-am mai pus zahar in cafea, nu pentru ca mi-am propus sa nu mai mananc zahar, ci pentru ca am simtit ca zaharul dilua gustul adevarat al cafelei. E ca si cum mi-am reprogramat gustul”.
Comentariile sunt închise.