OZN-urile: secrete dezvaluite

ozn_02Cred ca toata lumea este la curent cu misterul in care sunt invaluite aceste OZN-uri (Obiecte Zburatoare Neidentificate). Cea mai vehiculata teorie ar fi aceea ca ele ar fi produsul unor civilizatii extraterestre avansate. Exista insa si unii cercetatori care au avansat diverse teorii pentru explicarea lor.

Fantomele si OZN-urile – produse ale mintii umane?

In Marea Britanie a avut loc un experiment asupra a 12 voluntari – 6 barbati si 6 femei care ar putea duce la explicarea bizarelor aparitii de fantome ce abunda in Albion. Participantii la experiment, supusi in prealabil unui control psihiatric amanuntit, ce a relevat ca nu sunt nicidecum inclinati spre fabulare sau mitomanie, au fost invitati sa se stabileasca intr-o cladire special construita, in mijlocul unui parc natural de langa Birmingham.

Trebuie precizat ca in zona respectiva nu se semnalasera, in anii precedenti, niciun fel de observatie OZN sau aparitii eterice, deci zona nu era „paranormala”, ci una perfect obisnuita. Fara ca subiectii sa stie, insa, specialistii britanici au instalat, in pivnita casei si la mica distanta in apropierea acesteia, sub pamant, generatoare de camp magnetic, care emiteau pe frecvente cuprinse intre 1 Hz si 4 Hz, variatia acestor frecvente fiind insa foarte rapida.

Rezultatele nu au intarziat sa apara: desi nici unul dintre cei 12 participanti nu fusese, in prealabil, pasionat de fenomenul OZN sau de aspecte conexe, precum aparitiile fantomatice, dupa cele doua saptamani, nu mai putin de zece dintre ei sustineau ca vazusera „obiecte luminoase” zburand pe cer, sapte afirmau ca simtisera o „prezenta” in interiorul casei, iar cinci erau in stare sa jure ca se intalnisera cu o fantoma, pe holurile cladirii!

Concluzia cercetatorilor: Niciuna dintre aceste observatii nu a fost certificata ca reala, si niciun OZN nu a fost observat, in perioada respectiva, in zona Birmingham. Aceasta este o dovada clara ca toate aceste fenomene nu au existat decat in creierul subiectilor, induse sau facilitate de expunerea la variatia rapida de camp magnetic. Undele magnetice au actionat direct asupra lobului temporal superior, influentandu-le subiectilor sugestibilitatea si facandu-i sa dea frau liber imaginatiei.

“Concluzia este ca toate aceste presupuse farfurii zburatoare, alieni, fantome si aparitii supranaturale, sunt simple halucinatii, produse si stimulate de variatiile de camp magnetic. Este deci logic sa ne gandim ca in locurile unde se sustine ca s-ar produce asemenea fenomene – castele bantuite, paduri misterioase si altele, nu se intampla, de fapt, nimic in plan fizic, ci toate observatiile realizate acolo se datoreaza exclusiv variatiilor campului magnetic natural al Pamantului”.

Enigma OZN-urilor: piezo-electricitatea?

De foarte mult timp s-a observat ca exista o legatura intre seisme si observarea unor lumini bizare pe cerul nocturn. Inainte si dupa cutremure mari de pamant se produc intensificari de observatii OZN dar geneza lor este enigmatica. Un renumit geolog danez, Knut Rasmunsen, sustine ca a reusit sa rezolve enigma, fiind de parere ca absolut toate raportarile de obiecte zburatoare neidentificate se substituie acestor anomalii seismice.

„Luminile de diferite forme si culori remarcate in astfel de situatii se datoreaza emisiei intense de piezo-electricitate, manifestata in cadrul fenomenelor complexe din jurul unui cutremur de pamant”, spune Rasmunsen. “Avem de-a face cu energii imense, stocate in scoarta si care rabufnesc la suprafata, odata cu reasezarea placilor tectonice, care are loc insa nu numai inainte si dupa cutremurelor majore, ci aproape permanent. Caci, de vreme ce activitatea seismica este resimtita, desigur, cu ajutorul aparatelor de control, in fiecare zi, nu vad de ce efectele ei nu s-ar face si ele observate”.

Mai mult decat atat, savantul danez, care este un impatimit inamic al teoriilor despre vizitatorii extraterestri care fac diferite experimente pe oamenii neajutorati, este de parere ca pana si controversatele „abductii” nu sunt decat efectul degajarii in atmosfera terestra, la anumite intervale si in anumite locuri, a unor raze numite „litomagnetice”.

Patrunzand in lobul temporal al creierului unei persoane, aceste raze pot declansa tulburari neuropsihice, si implicit experiente ale unor false rapiri! In prezent, se stie cu certitudine ca aceste raze litomagnetice determina dereglarile de orientare la porumbeii calatori, facandu-i pe acestia sa nu mai fie sensibili la magnetismul terestru si sa se rataceasca. De asemenea, se banuie ca aceleasi raze „naucitoare” le fac pe balene sa esueze pe tarmul marilor si ale oceanelor, sinucigandu-se.

„Problema litomagnetismului este cat se poate de clara si nu inteleg de ce oamenii de stiinta nu dezvaluie pe larg opiniei publice mecanismul prin care ele influenteaza creierul”, se plange savantul din Copenhaga. “S-au facut o sumedenie de teste, demonstrandu-se ca persoanele supuse unui camp de raze litomagnetice au acuzat sentimente de teama, senzatia ca sunt urmarite de cineva nevazut, ba chiar au avut halucinatii auditive si vizuale, pretinzand ca au vorbit cu fiinte necunoscute, adica aceleasi simptome pe care le acuza si cei ce pretind ca au fost rapiti de extraterestri!”.

OZN-urile = formatiuni plasmatice?

Studiul recent desecretizat, elaborat de serviciile de informatii militare din Regatul Unit incearca sa acrediteze ideea ca majoritatea „fenomenelor aeriene neexplicate” (FAN), daca nu chiar toate, pot fi explicate ca fiind formatiuni de plasma, uitand voit ca OZN-uri s-au semnalat si in afara atmosferei, ca proprietatile lor raportate sunt mult mai diversificate decat ceea ce demonstreaza formatiunile plasmatice, dar mai ales faptul ca ceea ce stim despre acestea sunt mai mult ipoteze decat certitudini.

Faptul ca un FAN poate pluti, se poate misca in sus sau in jos, eventual repetate ori, se poate divide sau reuni, ca se poate deplasa contra vantului, emana fascicule luminoase etc. sunt compatibile cu ipoteza ca ele sunt corpuri plasmatice plutitoare. Dar autorii studiului introduc si alte presupuneri ciudate: o formatiune plasmatica, luata drept FAN „se poate forma intr-un loc, unde conditiile sunt propice formarii sale, dar sa ramana invizibil pana ce calatoreste intr-o alta locatie, unde, pentru un timp, va fi sustinuta prin sine sau prin atributele ambientale”. Faptul ca in multe rapoarte scrie ca „FAN s-a indepartat cu mare viteza” este – spun autorii studiului – doar o iluzie optica. De fapt, ar fi vorba doar de un glob de plasma care se „dezumfla” (viata acestora e foarte scurta).

„Fasciculele de lumina” sau flash-urile de diferite culori, care creeaza impresia ca „inspecteaza obiecte la nivelul solului” ar fi de fapt – afirma studiul – fie manifestarile unui camp invizibil (si deocamdata neidentificat…) fie descarcari electrice…

Pentru a explica diferitele forme ale OZN-urilor, autorii presupun ca formatiunile plasmatice s-ar aseza uneori (deocamdata nu se stie de ce…) in triunghiuri, patrate, diamant, tigara (eventual cu hublouri…), creand iluzia ca sunt interconectate… Spatiul dintre ele ar fi doar aparent solid, fiind vorba de fapt de „o reflectie totala interna”. Nici pentru aceasta presupunere nu exista dovezi ci doar speculatii…

In ipoteza ca FAN sunt formatiuni plasmatice, ele ar putea fi atrase electrostatic de corpul avioanelor. Acele „foo fighters” ar fi fost semnalate mai ales in al doilea razboi mondial, numai pentru ca avioanele zburau atunci mai jos, iar suprafata lor era mai putin neteda, producand mai multa incarcatura electrica, prin frecarea cu aerul.

Faptele des mentionate in apropierea FAN: supraincalzirea acumulatoarelor auto si a obiectelor metalice, ca si magnetizarea uneori remanenta, faptul ca aparatele de radio pierd postul sau se sting, ar putea fi – spune studiul – un efect magnetic al plasmei.

Se mai presupune ca FAN emana „un soi de camp, nu in mod necesar in toate cazurile”, care are influenta asupra oamenilor numai de la mica distanta. Ar putea fi vorba de campuri magnetice, electrice/electrostatice sau electromagnetice, eventual in gama radiofrecventelor sau a microundelor.

Modularea campului magnetic, chiar de intensitate mica, pe anumite frecvente – spune studiul – poate produce in mintea subiectilor (mai ales pe lobii temporali ai creierului) efecte pe care acestia le vor descrie ca intalniri apropiate OZN. Aceasta ar putea fi – dupa autorii raportului, explicatia pentru lacunele de timp, desi nu exista dovezi experimentale in acest sens si, asa cum recunosc autorii studiului, „nu s-au facut tentative de a considera aspectele fiziologice si psihologice legate de FAN, privind «intalnirile apropiate», incluzand pretinsele scenarii cu «rapiri» si «contactati»”.

Aceasta ultima ipoteza pleaca de la investigatiile cu finalitate medicala, efectuate in 1991 si apoi in 1996, in Canada, in primul rand de M.A. Persinger si colaboratorii. Acestia afirma ca prin pulsatii cu 4-16 Hz ale unui camp magnetic puternic au fost evocate in mintea unor persoane imagini vii, fragmente de amintiri vizuale etc., care pentru subiect par reale. Totusi, pe de alta parte, spun autorii studiului, „nu exista probe concluzive ca toate FAN emit campuri magnetice – ele ar putea fi si de alta natura, incluzand chiar campuri despre care cunoastem foarte putin”.

Pentru autorii studiului, si anumite sunete sau mirosuri raportate de martori la intalnirile apropiate, ar putea fi cauzate de actiunea formatiunilor plasmatice direct asupra nervilor auditivi sau olfactivi.

OZN-urile din afara spatiului terestru sunt raze cosmice

S-a vorbit mult, in anii ce au urmat cuceririi Cosmosului, despre bizarele observatii realizate de cosmonautii sovietici si americani. Toti acestia vorbeau despre aparitiile unor lumini misterioase, ce insoteau navetele spatiale si pareau sa aiba un comportament inteligent. Iar daca observatiile realizate pe Pamant de catre oameni fara pregatire stiintifica puteau fi puse pe seama unor erori sau a vizualizarii unor fenomene meteorologice mai putin obisnuite, nimeni nu s-a incumetat sa-i acuze pe astronauti ca ar fi capabili de astfel de confuzii. Si totusi, se pare ca „flash”-urile observate de ei nu sunt dovezi ale existentei unor civilizatii extraterestre, interesate de modul in care pamantenii exploreaza spatiul cosmic, ci au o explicatie mult mai simpla…

De curand, Toro Vergata, cercetator la Institutul National de Fizica Atomica al Universitatii din Roma a oferit publicului larg o comunicare in care ofera explicatii acelor „lumini” vazute de cosmonauti. „Fara indoiala ca aceste lumini nu sunt flash-uri, semnale pe care extraterestri ni le dau, ci forme de manifestare a razelor cosmice”, spune Vergata. Dupa cum se stie, razele cosmice sunt formate din particule puternic incarcate energetic – in cea mai mare parte protoni.

Rezultate din gigantice explozii stelare, aceste raze migreaza apoi prin galaxie si bombardeaza intens toate corpurile cu care vin in contact, putand penetra peretii navelor cosmice si chiar organismele cosmonautilor. Din fericire, insa, ele nu pot ajunge la suprafata Pamantului, fiindca atmosfera si campul magnetic terestru au rolul unui scut de protectie impotriva acestor periculoase radiatii. Cercetatorii italieni au ajuns la concluzia ca razele cosmice pot interactiona cu sistemul vizual uman, care este destinat sa perceapa fotoni si nu protoni.

„Din cunostintele noastre, flash-urile luminoase observate in spatiu de astronauti sunt singurul mod pentru ca ochiul uman sa perceapa direct particule elementare, fara a apela la instrumente stiintifice”. La sugestia cercetatorilor italieni, cosmonautii rusi de la bordul Statiei Spatiale Internationale au purtat casti special construite, avand in componenta detectoare de particule. Iar teoria lui Vergata s-a dovedit a fi veridica: o crestere a numarului de particule coincidea cu aparitia de lumini stranii.

„Desi par doar niste sclipiri inofensive, radiatiile cosmice sunt periculoase, ducand la distrugerea nucleelor celulare si sporind considerabil riscul imbolnavirii de cancer, precum si alte maladii”, avertizeaza Vergata, care a anuntat lansarea, incepand din vara acestui an, a unui nou proiect, legat de monitorizarea activitatii cerebrale a cosmonautilor in timpul producerii „flash”-urilor.

Leave a Reply