Lucifer poate fura aceasta lume, dar nu si divinitatea ei

Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)

„Am vazut pe Satana ca un fulger cazand din cer” – ne spune Luca (10, 18) in Noul Testament. Biblia astfel ne invata ca Lucifer este un inger cazut din cer.

Ingerii sunt creaturi spirituale care traiesc si actioneaza la frontierele dintre Cel etern si Creatie, dintre eternitate si timp. Acestia sunt intentii divine, mesageri – dupa cum o spune si numele lor grecesc, angelos, slujitori cu zbor fulgerator a caror viteza este cea a gandului, si de aceea sunt invizibili pentru noi.

Fiecare inger este bun, slujind lui Dumnezeu; in varful ierarhiei lor sunt arhanghelii. Un singur arhanghel si-a tradat misiunea sa, mesajul si chiar fiinta sa: Lucifer, Purtatorul Luminii. Satana s-a revoltat, a refuzat sa mai slujeasca, a refuzat sa mai transmita mesajul divin, a vrut sa devina original, autor al destinului sau, purtator al luminilor sale in el. Si imediat, prin legile insesi ale fiintei, el a „cazut” din Cer, care este imparatia unde stapaneste in mod absolut intentia lui Dumnezeu. Lucifer a devenit mesagerul sau si, cum nu este decat un spirit pur, odata intrerupta sursa Spiritului, a devenit mesagerul Neantului si al misterelor sale.

Dar, desi cazut, el si-a pastrat stiinta de spirit pur. Ca un artist care si-a pierdut geniul si nu mai crede in pictura, dar care si-a conservat „materia” si pofta de a fi in avangarda, Satana cunoaste inca Spiritul si spiritele. Refuzand de a-L mai sluji pe Dumnezeu, de a-I mai sluji lui Dumnezeu, el a devenit cel care slujeste Nimicul, care nu serveste la Nimic. Si tot ceea ce nu serveste la Nimic, in sens spiritual, poarta marca diabolica. Dar Nimicul insusi ramane cineva. Este mai informat decat noi despre misterele lumii si despre secretul sufletelor pe care le insala…

Actul de orgoliu orbitor si nimicitor care l-a transformat pe ingerul luminii in inger si „print al tenebrelor”, l-a condamnat la un imperialism fara limite, deci prin definitie disperat. O lume intreaga nu ar putea umple vidul pe care-l formeaza in inima unei creaturi constiente  de faptul ca si-a parasit locul sau legitim din lume. Cazut din vesnicie, Satana vrea infinitul. Cazut din A Fi, il vrea pe A Avea, insa problema este insolubila pentru totdeauna. Deoarece, pentru a avea si a poseda, ar trebui sa fie, ori el nu mai este. Tot ceea ce-si anexeaza, distruge. („Neantul nimiceste”, spune Heidegger.) Si, fara indoiala, va putea sa aiba totul, fiindca este numit Printul Lumii acesteia in Evanghelie – dar nu va avea niciodata decat lumea aceasta de aici. El nu va recuceri niciodata Cerul, care este in exclusivitate sufletul acestei lumi si misterul transcendentului in imanenta. El nu va avea din universul nostru decat carcasa materiala.

De aceea dorinta si gelozia lui furibunda se indreapta catre sufletele noastre individuale. Ne da tarcoale ca un leu racnind in cautarea prazii sale, spune Biblia. Ne da tarcoale ca un gangster obsedat de rapire. Victoriile sale, e adevarat, vor fi mereu sterile. Fiindca nu devii tata rapind un copil. Poti fura copilul, nu si paternitatea. Se poate fura puterea, dar nu si autoritatea. Satana poate fura aceasta lume, nu si divinitatea ei.

Be the first to comment

Leave a Reply