Almeea
Orgoni Crystal

 
7

Istoria astrologiei

astrologieAstrologia, stiinta oculta veche

Astrologia este o stiinta oculta care se ocupa cu descifrarea si prezicerea destinelor individuale sau colective, pe baza studierii pozitiei si miscarii astrilor (Soare, Luna, planete), a constelatiilor sau a unor fenomene ceresti. Ea are o virsta multimilenara, datind din timpul imemorabil in care a luat nastere umanitatea, pentru ca, o data trecut de la starea animalica la cea de fiinta ginditoare, omul a inceput sa mediteze la rostul sau in lume si la fenomenele care aveau loc in jurul sau. Astfel, aparitia civilizatiei se identifica si cu aparitia cultului filosofico-religios si implicit analizarea astrelor cu posibila lor influenta asupra destinului fiecarui individ.

Conform legendei, intemeietorul astrologiei a fost Ham, personaj biblic, fiul lui Noe, cel cu arca si potopul. Astrologia a aparut la pastorii din Orient, care isi petreceau clipele de singuratate in mijlocul naturii, urmarind cerul instelat, in care au descoperit o ordine si un ritm constant care s-au transformat in timp, in legi si principii. Ei au observat ca astrele au un mers regulat care se leaga cazuistic cu anumite evenimente petrecute pe Pamint. Aceste observatii, imbogatite de la o generatie la alta, au dus la nasterea astrologiei, aceasta stiinta oculta bazata pe intuitii uluitoare.

Astrologia ca stiinta s-a nascut in Mesopotamia, intre Tibru si Eufrat, pe la inceputul celui de-al III-lea mileniu i.Chr., sub egida lui Shamash, zeul Soarelui. Stau marturie cele 70 de table ajunse pina la noi, dintre care 50 sint consacrate miscarilor pe care le efectueaza pe bolta cereasca Luna si Soarele. Observind astrele, savantii din Ur, Mari, Babilon sau Ninive au stabilit cel mai vechi calendar cunoscut, impartit in 12 luni, fiecare de 30 de zile, ziua de 12 ore a cite 120 de minute. Cerul era considerat ca o oglinda a Pamintului, astfel ca o intreaga retea de astrologi priveau astrele si prevedeau evenimentele susceptibile a afecta imperiul, care erau raportate regulat curtii imperiale. Despre printul babilonian Belus (Bel-ibni), care a guvernat intre 702 si 700 i.Chr., aflam din izvoarele istorice ca spunea copiilor sai: “Am citit in registrele din cer tot ceea ce vi se va intimpla voua si fiilor vostri”. In Chaldeea, tara magilor, se aflau numeroase turnuri de observare a miscarilor astrilor: – planete, Soare, Luna. Aceste observatoare, numite zigurate, erau construite din lemn, sub forma unei piramide in trepte, pe a carei ultima platforma se afla un templu. Unul dintre aceste observatoare era cel din Nannar, inchinat Taurului sacru, stramos indepartat al boului sfint de la egipteni si personificat prin Hathor, precum si al vacii sfinte din India, tari in care astrologia a cunoscut o dezvoltare deosebita. La chaldeeni, la loc de cinste era Soarele (Shamash), care guverna ziua, si Luna (Sin), care guverna noaptea. Alaturi de aceste corpuri ceresti se mai aflau planetele Marte (Nergal), Venus (Ishatar), Saturn (Nnib), Jupiter (Marduk) si Mercur (Nebo), fiecare divinitate care reprezenta aceste planete avind caracteristici si insusiri specifice.

Astrologia sau “discursul astrelor” – de la cuvintele grecesti “astro” si “logos” – este una dintre disciplinele cele mai vechi din lume, dar si cea practicata de cele mai multe popoare. Din Amazonia pina in Groenlanda, din China pina in Europa, din Oceania pina in Africa, astrologia i-a preocupat dintotdeauna pe oameni. Pentru a-i deslusi tainele, popoarele au imaginat sisteme complexe in jurul Lunii, Soarelui si constelatiilor, iar aceste sisteme spun uneori mai mult decit obiceiurile si mitologiile fiecarui popor in parte. Astrologia lunara indiana, chineza sau tibetana permite schimbarea destinului si alegerea reincarnarii.

Astrologia la indieni

Astrologia indiana influenteaza destinul omului in toate momentele existentei acestuia, incepind de la nastere si pina la moarte, indienii obisnuind sa spuna “Universul imi apartine, precum eu apartin Universului”. in ziua aleasa de astrologi, milioane de indieni se purifica in apele sfinte ale Sangamului, la confluenta sa cu Gangele, unde fiecare indian se simte “un praf stelar” in armonie cu Universul. Indienii definesc astrologia ca fiind “intelegerea omului si a Universului prin intermediul timpului si al planetelor si mijlocul de a cunoaste trecutul, prezentul si viitorul”. Din “Vedele” – textele fondatorilor hinduismului -, care trateaza si probleme de astrologie, aflam ca indienii considera Luna (Chandra) stapina timpului si raporteaza la ea calendarul si datele rituale, iar Soarele (Surya) este regele planetelor si reprezinta energia vitala si inteligenta. Cele sapte astre: Luna, Soarele, Marte, Mercur, Jupiter, Venus si Saturn, la care mai sint adaugate doua noduri lunare, formeaza cele noua “Navagrahas”, carora le sint atribuite divinitati tutelare.

Pozitia lor la nasterea fiecarui individ il situeaza pe acesta in raport cu vietile sale anterioare, ii fixeaza liniile principale ale destinului si influenteaza direct asupra reincarnarilor viitoare. Conform conceptiilor indienilor, astrele au corespondente in fiecare punct al corpului uman si miscarea lor influenteaza totdeauna spiritul omului. Citind inainte in astre efectele posibile ale actelor neimplinite, astrologia ofera fiecarui individ oportunitatea de a schimba cursul lucrurilor. De aceea, indienii consultau astrologii tot timpul si ofereau, in cadrul ritualurilor destinate indepartarii karmei negative, ofrande celor noua planete principale si divinitatilor lor, ceremonialul desfasurindu-se in prezenta unui brahman sau a unui sadhu – sfint ce facea dovada de detasare totala -, darul fiind oferit in ziua consacrata divinitatii planetare si trebuind sa corespunda culorii si celorlalte corespondente specifice astrului respectiv.

Chinezii si principile yin-yang

Cu mai bine de 5.000 de ani in urma, chinezii au urmarit cu atentie astrele, in incercarea de a-si citi destinul. Conform astrologiei chineze, omul face parte din Cosmos si fiecare are locul lui bine stabilit in Univers, viata lui fiind influentata in permanenta de astre. “Cel care nu se cunoaste pe sine nu-si va implini destinul”, spunea filosoful chinez Confucius, care a trait in secolul al VI-lea i.Chr. Astrologia chineza tine seama de 110 astre, printre care se afla si cele 10 intilnite si la celelalte popoare: Soare, Luna, Jupiter, Marte, Venus, Mercur, Saturn, Neptun, Uranus si Pluto. Celelalte 100 de stele si constelatii sint desemnate prin numere, precum punctele de acupunctura, iar calculele sint stabilite, o data pentru toti, cu milenii in urma.

Astrologia chineza integreaza cele doua principii primordiale care alcatuiesc Universul yin si yang (pozitiv-negativ, masculin-feminin, par-impar etc.) si cele cinci elemente fundamentale generate de antagonismul sau atractia dintre opusii yin si yang: lemn, foc, pamint, metal si apa. Ea isi fixeaza ritmul pe un ciclu de 12: cele 12 luni ale calendarului civil, cele 12 ore de 120 de minute ale zilei, cei 12 ani ai zodiacului, care corespund unei rotatii a lui Jupiter in jurul Soarelui, reprezentati fiecare prin cite un animal: sobolan, bou, tigru, pisica, dragon, sarpe, cal, capra, maimuta, cocos, ciine si porc, toate venite sa-l salute pe Budha cind acesta s-a hotarit sa paraseasca lumea. La toate acestea se mai adauga cele 5 elemente fundamentale, obtinindu-se o infinitate de nuante. in prezent, chinezii sint atrasi de o noua disciplina care face apel la fortele existente in Cosmos: Feng Shui – vint si apa – si, respectind anumite echilibre, ei cred ca se pot alimenta cu energii favorabile venite din Univers care sa-i apere de necazuri si de boli. Astrologia este folosita si de medicina traditionala chineza. Acupunctura, masajele, tratamentele etc. sint orientate toate in jurul energiilor cosmice care, potrivit filosofiei orientale, guverneaza dintotdeauna omul si planetele.

Astrologia la azteci

In America, aztecii s-au remarcat si ei ca fini observatori ai deplasarii astrelor si au intocmit un interesant calendar. Ceea ce ne surpinde astazi este faptul ca semnele zodiacale din America centrala precolumbiana, mai ales la azteci, par copiate dupa cele din zodiacul chinezesc, doar ca perioadele, conform calendarului local, se impart in 20 de zile, iar animalele necunoscute pe acest continent sint inlocuite cu cele locale, de pilda condorul in locul gainii (cocosului). Egiptenii aveau binecunoscutul cult al Soarelui (Osiris, Ra), care murea si renastea o data cu inceperea fiecarei zile. Un loc aparte in credinta civilizatiilor antice din Orient l-a ocupat Luna, astru plin de mister, care pare ca dirijeaza miscarile celorlalte astre. Luna este cea care produce fluxul si refluxul apelor din mari si oceane, iar evolutia ei coincide cu durata ciclului menstrual si cu alte manifestari ale fiintelor vii.

Observatiile minutioase facute asupra deplasarii astrilor au dus la alcatuirea calendarelor, care au fost corelate cu anumite fenomene naturale, cum erau revarsarile Nilului, anotimpurile, pozitia unor astre pe bolta cereasca, bioritmurile etc., legind pozitia planetelor de domeniul ezoteric al destinului individului si societatii. Miscarile de revolutie, radiatiile si vibratiile fine ale planetelor sint numai citeva dintre modalitatile subtile prin care astrele influenteaza viata fiintelor, pornind de la actele fiziologice primare cum sint: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala, ciclurile menstruale si ajungind pina la bioritmuri superioare, cum sint cel psihic si cel intelectual, urmate de procese patologice: boli, sinucideri, epidemii etc. si evenimentele naturale catastrofale sint influentate de pozitia astrelor: cutremure, inundatii, uragane, eruptii solare etc., care se petrec in anumite regiuni de pe glob cu o anumita periodicitate.

Astrologia in Europa si la romani

Vechii locuitori ai Europei apusene s-au ocupat si ei cu astrologia. Doi vinatori de comori au gasit in muntii Kyffhauser din estul Germaniei un tezaur arheologic de o valoare inestimabila, datind din epoca bronzului si avind o vechime de 3.000 de ani. Alaturi de amulete din bronz, virfuri de sulita si doua sabii, tezaurul contine un disc de 38 cm in diametru si avind o greutate de 2 kg, care infatiseaza bolta cereasca, Soarele si citeva planete. Acest disc – piesa principala a tezaurului – demonstreaza ca europenii erau mai avansati in ceea ce priveste astronomia si astrologia decit se credea pina acum. Druizii – preotii celtilor – au fost primii astrologi ai Europei si inteleptii care au dominat continentul, din Turcia pina in Irlanda. in rindurile lor se aflau numerosi filosofi, teologi, matematicieni, medici, farmacisti, naturisti, dar mai ales experti in astronomie si astrologie. Ei sint autorii legendei cavalerului Arthur, ai carui cavaleri sint in numar egal cu lunile secolului celt. Masa rotunda reprezinta bolta cereasca, iar cautarea Graalului inseamna cunoasterea. Toti eroii, toate situatiile simbolizeaza o constelatie, o planeta sau un fenomen astronomic. Pietrele ridicate si sanctuarele megalitice construite in era preistorica le serveau ca reguli de calcul pentru solstitii si echinoctii, luind ca etalon Luna, care era considerata stapina timpului. Formarea Imperiului macedonean a favorizat raspindirea astrologiei orientale in Europa. Geograful si astronomul grec Ptolomeu (90-168), in tratatul sau “Centilogul”, prezinta 100 de reguli pe care se fundamenteaza astrologia. si romanii erau preocupati de astrologie, imparatii romani fiind indrumati de astrologi in activitatea politica, iar imparatul Tiberius avea chiar un horoscop personal conform caruia decidea ce trebuie sa faca in fiecare zi.

Printre cei mai importanti astrologi romani se numarau Maxilius si Filicus Maternus. in Bizant, se spune ca astrologul Leotius si-a lasat averea numai la baieti, pentru ca horoscopul prevedea fetei sale, Eudoxia, un destin stralucit. Aceasta, mergind sa se plinga suveranului de nedreptatea facuta, imparatul Teodosius s-a indragostit de ea, a luat-o de sotie si a facut-o imparareasa, indeplinindu-se, astfel, prezicerile tatalui ei.

Semnele zodiacale

Daca la inceput astrologia a incercat sa explice esenta fenomenelor, pur divinitoriu, mai tirziu au fost formulate in baza unor corelatii, mai mult sau mai putin matematice, intre ceea ce se petrecea in cosmosul vizibil si destinul vietii pe pamint. S-a constatat ca astrele nu numai ca influenteaza destinele oamenilor, dar se influenteaza si reciproc, inhibindu-si sau intensificindu-si actiunile asupra oamenilor. Pozitia astrelor pe bolta cereasca, care, in viziunea unor astrologi, avea imaginea unor fiinte omenesti, a unor animale sau obiecte, a dat nastere zodiacului. Zodiacul este cercul de pe bolta cereasca care contine cele 12 constelatii pe care Soarele pare sa le parcurga in cursul unui an. Acest cerc este impartit in 12 parti, desemnate prin 12 semne numite semne zodiacale, fiecare corespunzind unei constelatii. Cele 12 zodii sint:
* Zodia Berbecului – de la 21 martie pina la 19 aprilie inclusiv;
* Zodia Taurului – de la 20 aprilie pina la 20 mai inclusiv;
* Zodia Gemenilor – de la 21 mai pina la 20 iunie inclusiv;
* Zodia Racului – de la 21 iunie pina la 22 iulie inclusiv;
* Zodia Leului – de la 23 iulie pina la 22 august inclusiv;
* Zodia Fecioarei – de la 23 august pina la 21 septembrie inclusiv;
* Zodia Balantei – de la 22 septembrie pina la 21 octombrie inclusiv;
* Zodia Scorpionului – de la 22 octombrie pina la 20 noiembrie inclusiv;
* Zodia Sagetatorului – de la 21 noiembrie pina la 20 decembrie inclusiv;
* Zodia Capricornului – de la 21 decembrie pina la 19 ianuarie inclusiv;
* Zodia Varsatorului – de la 20 ianuarie pina la 18 februarie inclusiv;
* Zodia Pestilor – de la 19 februarie pina la 20 martie inclusiv.

Semnele zodiacale se calculeaza in sensul invers acelor de ceasornic, anul astrologic incepind cu 21 martie, momentul cind are loc echinoctiul de primavara. Parintele geografiei, grecul Strabon (63 i.Chr.-19 d.Chr.), arata ca astrologii babilonieni au facut observatii destul de exacte asupra perioadelor planetelor Saturn, Jupiter, Marte, Venus si Mercur, au stabilit planul elipticii, alegind ca puncte fixe – pentru a determina miscarea aparenta a Soarelui – cele 12 semne zodiacale dintre stelele cele mai stralucitoare. Foarte pretuita in Mesopotamia si in alte regiuni ale lumii antice, astrologia era luata in deridere de unii filosofi romani si greci. Aulus Gellius, in “Noptile atice”, relateaza ca filosoful roman Favorinus (sec. I d.Chr.) numea stiinta chaldeenilor, adica astrologia, un “gen de inselatorie si pacaleala, inventat de scamatori”. Mai mult decit atit, dupa cum ne informeaza istoricul bizantin Procopiu din Cezareea, imparatul bizantin Justinian a dus, in secolul al VI-lea d.Chr. o politica represiva contra astrologilor. La inceput si crestinismul a combatut astrologia, dar fara sa o conteste, acuzind adeptii ei nu de impostura, ci de puteri necurate (diabolice).

Astrologia in Evul Mediu

In timpul Evului Mediu astrologia a continuat sa se dezvolte, atingind apogeul in secolul al XVI-lea. Astrologii medievali s-au bazat pe invatatura anticilor, pe lucrarile lui Ptolomeu si Aristotel sau pe unele lucrari arabe, dintre care se remarca cea a astrologului Ibn Ezra (sec. XI-XII), care consta in opt tratate de astrologie. in secolul al XII-lea, un tratat de astrologie a scris si invatatul englez Roger de Hereford, care s-a inspirat din lucrarile astrologilor arabi. in perioada Renasterii, mai multe universitati din Europa accepta constituirea in cadrul lor a unor catedre de astrologie, iar pe tot timpul Evului Mediu, majoritatea imparatilor si papilor aveau pe linga ei astrologi care indeplineau si rolul de sfetnici de taina.

Traind in secolul al XIII-lea, Toma d’Aquino, discipol al alchimistului celebru Albertus Magnus, era un pasionat astrolog, punind miscarea astrilor pe seama influentei ingerilor. imparatul normand Frederic al II-lea, aflat in Sicilia, obisnuia adesea sa-l consulte pe filosoful si astrologul Michel Scotus, pentru a afla explicatii in legatura cu producerea unor fenomene naturale si sensul pozitiei astrelor. Nu de putine ori astrologii au intrat in conflict cu biserica, operele lor fiind negate sau arse pe rug. Medicul, alchimistul si astrologul Arnaldo de Villanova (Vilanovanus) a intrat in conflict cu biserica, desi a profesat mult timp ca medic pe linga mai multi papi, la fel ca si misionarul Raymundus Lullus (Ramon Lull), care, desi a cautat sa-i converteasca pe musulmani la crestinism, totusi Inchizitia i-a ars pe rug lucrarile de alchimie si astrologie. Opera sa de astrologie “Ars Magna” a constituit sursa stiintifica pe care au folosit-o Giordano Bruno si filosoful si matematicianul german Gottfried Wilhelm Leibniz in emiterea teoriilor lor din domeniul astronomic. Un alt astrolog, Cecco d’Ascoli din Florenta, a fost ars pe rug impreuna cu lucrarile sale filosofic-astrologice. Filosoful si naturalistul englez Roger Bacon (1214-1292) a sustinut, dar a si criticat astrologia, ajungind sa-i combata chiar si pe Aristotel si Albertus Magnus, facindu-si in acest fel multi dusmani si fiind nevoit sa fuga din Anglia in Franta, dar, dupa moartea protectorului sau, Papa Clement al II-lea, a cazut in dizgratie, a fost intemnitat o vreme si a murit la putin timp dupa eliberare. Medicul Pietro d’Albano, care l-a tratat pe Papa Bonifacius al VIII-lea prin metode de psihoterapie, desi era adeptul astrologiei, sustinea ca influentele mediului extern sint prea numeroase pentru a putea salva un bolnav cu ajutorul horoscopului.

Celebrul Nostradamus

Pe vremea reginei Caterina de Medicis a trait astrologul Michel de Nostre-Dame (1503-1566), cunoscut si sub numele de Nostradamus, despre care se spune ca, in cartea sa in versuri “Centuries”, a prezis mersul istoriei pina in anul 3500. S-a nascut in oraselul francez Saint-Remy si a practicat medicina in regiunea Marsilia. Datorita unui eveniment tragic petrecut in familie – intr-o saptamina i-au murit sotia si cei doi copii – s-a retras in mica localitate Provence, unde si-a scris profetiile, inchinate regelui Henric al III-lea. A fost un timp consilier al Caterinei de Medicis, murind la 1 iulie 1566. Contemporan cu el au mai fost astrologii Luc Caruc, Joseph Cardan si John Müller, cunoscut si sub numele de Regiomontanus, care a fost consilier intim al lui Matei Corvin. Importanta este si contributia adusa de elvetianul Paracelsus (1493-1541), considerat unul dintre teoreticienii homeopatiei, ingineriei genetice, magnetismului animal, dar si al astrologiei medicale. Marele astronom Johannes Kepler (1571-1630) s-a ocupat si el de astrologie, dar a afirmat ca efectele astrelor sint imprecise si nu pot fi individualizate influentele lor asupra destinului omului, iar faptul ca multi astronomi s-au ocupat cu astrologia nu s-a datorat convingerii lor fata de aceasta stiinta oculta, ci datorita nevoii de bani.

Din astrologie s-a nascut astronomia

In timpul Renasterii, pe baza observatiilor puse la dispozitie de astrologie si interpretate in mod stiintific de Copernic, Kepler, Spinoza, Galileo Galilei etc. s-a format astronomia ca stiinta. Cele doua stiinte au devenit repede rivale, cum se intimpla intotdeauna in cazul unui trunchi de credinta care se divide in doua ramuri, una pretinzind ca o suplineste pe cealalta. Astronomia a fost promovata ca o stiinta exacta, academica, opusa astrologiei, considerata o stiinta profetica, oculta si din aceasta cauza denigrata si ridiculizata. Bazele astrologiei moderne au fost puse de Jean-Baptiste Morin de Villegranche, profesor de matematica la Colegiul francez. El a fost consilierul intim al cardinalilor Richelieu si Mazarin si a scris doua tratate de astrologie celebre, intitulate “Astrologia Gallica” si “stiinta longitudinilor”. in secolul al XIX-lea, astrologia decade si din cauza faptului ca au aparut numerosi sarlatani care intocmeau horoscoape neprofesioniste, dar si a aparitiei materialismului mecanicist cartezian, care a frinat dezvoltarea astrologiei.

Personalitati consultand astrele

In toate timpurile, spuneam ca sefii de state si alte somitati au consultat astrologii si ghicitoarele, fapt pe care l-au facut si conducatorii contemporani. Despre Hitler se spune ca in deciziile sale s-a bazat pe sfaturile date de un astrolog, ucis de anturajul apropiat al Führerului. Stalin s-a folosit de revelatiile unui clarvazator de origine poloneza, iar presedintele Frantei dintre anii 1981-1994, François Mitterand, a consultat o prezicatoare, pe frumoasa Elizabeth Teissier, in problema razboiului din Golf, dar si in alte probleme de sanatate si cu privire la mersul economic al tarii. Ex-presedintele francez – decedat in 1996 – nu constituie o exceptie.

In timpul Republicii a III-a, Georges Clemenceau si alti politicieni de seama se intilneau in cabinetul doamnei Fraya, celebra chiromantiera a vremii. in 1810, Napoleon Bonaparte a consultat-o pe prezicatoarea de mare succes Adelaide de Lenormand, care i-a transmis un mesaj deloc incurajator: “Adio, stapin al lumii, Waterloo si Sfinta Elena vor fi in viitor cuvinte absolut cumplite pentru tine!”. Aceasta prezicatoare i-a mai primit in cabinetul ei pe Joséphine, careia i-a prezis ca va ajunge imparateasa, pe printul Metternich, pe Talleyrand, pe Doamna de Staël si pe tarul Alexandru al Rusiei, despre toti povestind in cartea ei de memorii, aparuta in 1817.

Astrologul german Eric Hanussen i-a avut clienti pe Goebbels, Himmler, Hess si chiar pe Hitler, care l-a arestat cind astrologul a facut imprudenta sa prezica prabusirea celui de-al treilea Reich. Despre Churchill se spune ca o consulta pe prezicatoarea in stele Barbara Harris, iar Stalin, cind a ales Stalingradul ca loc pentru a bloca ofensiva germana, s-a consultat cu hipnotizatorul si prezicatorul Wolf Messin. Si Eltin ar fi fost indrumat in permanenta de astrologul personal atunci cind isi anula, intr-o maniera de neinteles, calatoriile oficiale si avea comportamente stranii. Data operatiei sale pe cord nu a fost fixata de medici, ci de astrologul sau personal, Gheorghi Rogozin, fost general KGB, convertit la stiinta astrelor. Nancy Reagan a fost cea care a introdus, in mod oficial, astrologii la Casa Alba, traumatizata de tentativa de asasinat asupra sotului ei, presedintele Ronald Reagan. Desi a fost aspru criticata pentru acest lucru, ea nu a renuntat si a stabilit astrologilor misiunea clara de a intocmi agenda de lucru a presedintilor americani. scoala franceza de astrologie a introdus in secolul al XX-lea metoda stiintifica a calculului probabilitatilor in astrologie.

Importanta acestei stiinte oculte a fost recunoscuta si de Einstein, iar presedintele francez Georges Clemenceau, urmind traditia de milenii, avea in permanenta printre consilierii sai si pe astrologul Silvain Trebucq. in prezent, in Franta, dar si in alte tari ale lumii, exista mii si mii de cabinete de astrologie care intocmesc horoscoape. Peste 10 milioane de francezi nu-si pot incepe ziua de munca fara a-si consulta horoscopul. in a doua jumatate a secolului al XX-lea astrologia a revenit din nou in prim-plan datorita unor cercetatori curajosi si rabdatori, care au eliminat tot ce era vechi si sarlatanie si au rescris istoria astrologiei adevarate, pe care o cunoastem astazi. La ultimul congres de psihologie experimentala, Paul Flambart a spus ca marea utilitate a astrologiei consta in faptul ca ne arata calitatile si defectele, precum si conjuncturile in care ne vom afla, permitindu-ne sa le corectam si sa putem para evenimentele care urmeaza sa aiba loc. Desi intre horoscoapele publicate de mass-media nu prea exista concordanta, asta nu-i impiedica pe marii afaceristi sa consulte zilnic astrologul pentru a vedea daca astrele le sint sau nu favorabile.


 
banner