
In urma cu peste 3500 de ani, traditia indiana a Vedelor descria sunetul ca fiind Creatie si Cosmosul ca vibratie. De atunci, stiinta a confirmat acest lucru. Toata materia este intr-adevar vibratie, energie organizata si concentrata in forma. Si toata energia este vid/gol. Nikola Tesla a spus: „Daca vrei sa descoperi secretele Universului, gandeste-te in termeni de energie, frecventa si vibratie”.
Veti gasi paralele clare in crestinism, iudaism, islam, budism, precum si in alte religii: Universul intra in Creatie prin intermediul vibratiei sunetului/cuvantului/logosului/respiratiei. Cum au putut toate aceste religii si traditii spirituale sa ajunga la aceeasi idee? Inainte sa avem instrumentele necesare pentru a masura vibratia oricarui lucru? Ar putea oare ca acesti maestri iluminati sa fi putut accesa o cunoastere/sursa mai profunda? Prin stari mentale mistice provocate de meditatie ori prin hipnoza / intuitie / vis sau imaginatie?
Chiar si stiinta a descoperit un camp de baza, care inconjoara si patrunde totul, toata fiinta. Chiar si in vid, cat mai aproape de nimic, exista o baza energetica sub forma de fluctuatii cuantice. Deci, cum este posibil ca aceste popoare antice sa fi descris toate aceste concepte cu mult inainte ca fizica moderna sa le descopere? Singura concluzie rationala la care se poate ajunge este acela ca totul este adevarat. Mintea Universala este reala. Inregistrarile Akashice sunt reale. Dumnezeu este real si Dumnezeu este in noi…







