Craniul Mariei Magdalena este expus intr-o vitrina la Bazilica Saint-Maximin din Franta. Conform legendei, dupa invierea lui Iisus, ea a fugit in Provence si a trait intr-o pestera timp de trei decenii. Ramasitele ei au fost ulterior descoperite si onorate, creand o destinatie captivanta atat pentru pasionatii de istorie, cat si pentru credinciosi. Pentru cei interesati de relicve religioase sau povesti interesante, povestea Mariei Magdalena ofera o privire convingatoare asupra istoriei crestine.
Maria Magdalena (numita uneori Maria Magdala) a fost o femeie care, conform celor patru evanghelii canonice, a calatorit cu Iisus ca una dintre urmasele sale si a fost martora la rastignirea si invierea Sa. In scrierile gnostice, Maria Magdalena este descrisa ca fiind cel mai apropiat discipol al lui Iisus, care a inteles in mod unic invataturile Sale, provocand tensiuni cu Petru, si este onorata ca „apostolul apostolilor”.
In general, exista informatii limitate despre viata ei. Speculatiile despre Maria Magdalena variaza de la teorii academice conform carora ea a fost „ucenicul pe care Iisus l-a iubit” din Evanghelia dupa Ioan, pana la afirmatii populare, dar nefondate, popularizate de „Codul lui Da Vinci”, conform carora ar fi fost sotia lui Iisus, desi istoricii si cercetatorii consacrati resping in mod covarsitor aceste idei din cauza lipsei de dovezi istorice sau textuale.
Scrierile apocrife ale crestinismului timpuriu o infatiseaza adesea pe Maria Magdalena ca pe o figura proeminenta, spiritual perspicace, favorizata de Iisus, contestand normele patriarhale traditionale. Aceste texte au inspirat reinterpretari moderne ale rolului ei. Maria Magdalena a fost mentionata doar pe scurt de catre Parintii Bisericii timpurii, imaginea ei evoluand de la o figura minora a Evangheliei la o contopire cu alte femei din Biblie.